643 matches
-
niște stropi albi ștergeau orice sugestie neconformă cu așteptările, era mai mult decât o determinare a stării de rugăciune. În acel portret, roua, la lumina blițului unui aparat foto, la lumina brichetei noaptea, la lumina zorilor strecurați printre bețele de răsărită, proiecta relativul într-un concret fără limite. Neliniște, curiozitate, spaimă, senzație, emoție, extaz! Lacătul lăzii de metal în care taică-său ținea comoara despuiată ceda la prima atingere. Inima, cât un purice. Între înger și demon, Dumnezeu nu a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să mă strecor, printre ceilalți, mai în picioare, mai de-a bușilea, cum mi-o lua altul înainte... M-am oprit înciudat măcar puteam să-L ascult, de acolo, de unde eram, dacă de văzut nu-L puteam vedea de mulțimea răsărită acolo. Doamne, și ce mai vorbea... Spunea ceva de semănături și de cel care seamănă și de boabele de grâu... câte n-a spus în dimineața aceea... parcă văd boabele de grâu care căzuseră lângă drum și pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și am să plec spre El. El nu se mai întoarce la noi. Nici Maria, nici Lazăr. O știu. Nimeni n-a spus nimic, dar știu. O știu de cum i-am văzut plecând : Maria, purtând în mâna ei rănită crinul răsărit miraculos din ciobul de alabastru cu parfum de nard. Lazăr, bucuros ca un copil, alergând fără să se uite în urmă, cu veșmântul larg fluturând în vântul rece din zori, alergând ca niciodată... Eu, ca întotdeauna, m-am îngrijit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
până la capătul mării se țesea pe valuri o punte de raze. Fără să-l fi întrebat ceva, începu să vorbească: Știu, ți-e dor de ai tăi... Uite, am să-ți spun ce am auzit când eram doar oleacă mai răsărit ca tine... Abia scăpasem cu tatăl meu (ei asta-i, mi-am spus, doar taică-su e în ceruri, poate să-l scape din orice când vrea, cum adică?!) ei da, continuă el povestea: taică-mio mă luase cu el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
rândunea chiar în balcon la el, însă pentru că toată familia ține foarte mult la cuibul cu puișori, să nu cumva să facă ei, domnii îmbrăcați aidoma de croitor, altceva decât să arunce o privire pe balcon. Costumatul care părea mai răsărit s-a uitat zâmbind cu mutra altuia către celălalt, a scrâșnit un Dumnezeul mamei ei de treabă și duși au fost. Motiv bun pentru ca Liță să brodeze pe o temă care nu a prezentat mare interes: prin preajma blocului dau târcoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
locuiesc, un ropot de ploaie s-a stârnit pe neașteptate și, până să-mi vin bine în fire, m-a udat până la piele numaidecât, nelăsându-mi răgaz măcar un dram să răsuflu. Năpustindu-mă la adăpost sub o veche streașină răsărită total neașteptat și nebănuit în calea mea, m-am trezit lângă o fereastră nu tocmai mare, cu gratii subțiri și atinse ici și colo de rugină, ce aparținea unui apartament de la un parter sărăcăcios, cu pereții crăpați și cu tencuiala
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ocupase în întregime Armanca, și primul lucru pe care îl făcuse era că împărțise curtea în două zone, cea din față, o adevărată grădină, în care plantase mulțime de flori și arbuști ornamentali, dar o făcuse așa încât florile să pară răsărite întâmplător. În curtea din spate, amenajase o frumoasă terasă, apoi realizase un minunat loc de joacă pentru fete: o mică piscină, un leagăn zdravăn. Le făcuse chiar și o căsuță, un fel de cort indian, pe care îl pictase cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
unde lucrează tata, cu ce mașină vii..." Îți dai seama? „Cu ce mașină vii!" Păi nici pe timpul lui Ceaușescu nu întrebau cu ce mașină te-aduc părinții la școală! Totul pare să aibă niște criterii economice... „Dacă ai părinți mai răsăriți, care pot să ne ajute, te băgăm într-o clasă mai bună." Pentru copiii mei o să urmez exemplul domnului Funeriu și o să-mi dau copiii la școli de-afară, dacă reușesc să strâng suficienți bani", a declarat Mihai Găinușă,
Mihai Găinuşă: Îmi voi da copii la şcoli din afară () [Corola-journal/Journalistic/68805_a_70130]
-
ceață". Numele patronilor și al celor care bântuiau prin mahala transmit nu numai parfumul de epocă, dar ele par să imprime însăși pecetea locului: Gică Grăbitu, Sile Ciupitu, Gore Dolofan, Cornel-Șase-Luni, Leana Chioara, Aurică-Fir-Lalea etc. Una din cârciumi, ceva mai răsărită, a lui Moise, era frecventată și de Păstorel Teodoreanu. Clienții se desfătau cu romanțele și cântecele de pahar ale unor soliști faimoși, precum Jean Moscopol, Cristian Vasile, Titi Botez. Spațiul acesta mărginaș din buza Oborului, îi apare memorialistului, prea arareori
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
vișine și cireșe negre, fără sâmburi.../ ceva între nuci noi/ de curățat/ din copacul copilăriei/ și zarzăre culese de mine -/ ceva cu sâmburi de caise/ sparte pe caldarâm/ cu o piatră mare,/ ceva cu picioarele goale/ călcând pe iarba abia răsărită/ bând apă dintr-un vas coclit". (Renaștere) Curajul de a merge mai departe înseamnă însă și curajul de a aborda teme grave. Fug în reveria viorii poemului/ știu că-mi aparțin amândouă/ precum vioara lui Chagall/ sunetul neresemnării din cosmosul
Cele opt note ale gamei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7647_a_8972]
-
Dvorak și o secvență din muzica lui Wagner. Caragiale insistă asupra bucuriei stârnite de strălucirile muzicii mozartiene, care sunt atât de puternice, încât trebuie să-ți acoperi ochii: „o emoțiune mai înaltă decât aceea ce ne-o produce acest splendid răsărit nu se poate”. Sunt surprinse expresia feței, gesturile melomanului sub vraja sonorităților mozartiene: „Emoția-i este nebiruită. Iată cum i se ridică mâna la arcul sprâncenelor, sub pornirea unei voluptăți sufletești care aproape doare; iată ce legănare a capului și
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
schimbă bucuria liturgică pe o juisare de serbare câmpenească, pe o vână a bucuriei venite de niciunde și care contaminează fără discriminări: „Bătrâni cu fețe stinse, români cu fețe dalbe,/ Românce cu ochi negri și cu ștergare albe/ Pe iarba răsărită fac praznic la un loc,/ Iar pe-mprejur copiii se prind la luptă-n joc." Aceeași exaltare distrată, energie ineficientă, risipită cu dezordinea cu care vine, la Topârceanu. O frumusețe strașnică, grăbită, convinsă de propria netrăinicie și amânându-și risipirea
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
de teatru și film. Eram tânăr, începusem să scriu cărți, am luat premiul Uniunii Scriitorilor. Lucruri ciudate pentru lumea actorilor. Cineva, la un moment dat, drăguț cu mine, a spus că ar trebui să fac regie. Părea că sunt mai răsărit...ca și cum actorii sunt mai proști și regizorii mai deștepți. Și am zis atunci: Ar fi păcat să moară un actor bun și să se nască un regizor prost. Ce rost are? Dacă aș simți că nu mai există regizori și
Răspunsul superb, dat de Mircea Diaconu la întrebarea ”De ce nu ai făcut și regie?” by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63573_a_64898]
-
dincolo de particularitățile ei, ar putea fi, totodată, și povestea unei generații. Ca și Nică al lui Creangă, copiii din Morții mă-tii fac tot felul de năzbâtii, însă de cu totul alt fel: Aurică, unul dintre verișori, „comercializează” nurii abia răsăriți ai surorii sale, Cici, cei mici din gașca de la bloc iau „lecții” despre procreație de la cei mai mari, admirând chiloții murdari ai mamei lui Florinel, se joacă „pititea”, dar și „înjuratea” (concurs de înjurături), Cristi fură nu cireșe, ci cărți
Generația MM by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4665_a_5990]
-
anumită mitologie a frontierei care face parte din moștenirea americană. În plin teritoriu al bărbaților, frații Cohen plasează mai puțin decât o femeie, o fată de 14 ani determinată să răzbune moartea tatălui ei împușcat de un ticălos ceva mai răsărit, Tom Chaney (Josh Brolin). Determinarea ei este de la un capăt la altul al filmului o trăsătură de caracter menită să rimeze cu legea talionului. Principiile sunt simple aici și același lucru se poate spune despre personaje; nu există nici cel
Micuța amazoană în țara bărbaților by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5760_a_7085]
-
a trântit un camion de pe bicicletă și l-a prostit. L-a prostit pe linia firii lui. Din puțin anost, devenise nătâng. Și se rupea inima când vorbeai cu el. Până atunci, făcuse parte din grupa „mea”. Eu, ca elev răsărit, trebuia să am grijă de câțiva colegi. Ne adunam la noi acasă să ne facem temele. La matematică, el, neobservat în clasă, ne scotea din încurcătură. Noi, ceilalți, jucam ping-pong, iar el rezolva. Mă trezesc la 4, oră la care
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3551_a_4876]
-
N-a fost întotdeauna așa, spune Crutzescu, luând povestea de când Brâncoveanu își tăiase drum spre Mogoșoaia peste moșiile rudelor lui, urmașii marii postelnicese Ilinca Cantacuzino, aprinzând dușmănii de moarte. Fusese un drum al contrastelor, presărat cu doar câteva case mai răsărite, dar nu deosebite mult de moșiile de la țară ale unor boieri fără, încă, gustul luxului. Aproape de revoluția pașoptistă, însă, moda franțuzească se vede stăpână, și bătrânele case înfloresc. Ceva mai greu e cu lucrările de urbanism, podul rămânând multă vreme
Calea Victoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3423_a_4748]
-
îi vezi înainte să înceapă filmul cu nasul în cele două broșuri (programul și prezentarea peliculelor) și cu pixul în mână, încercuind conștiincios ce vor să vadă în ziua următoare. Din ce filme am văzut până acum, par ceva mai răsărite decât la ediția precedentă a festivalului. Nu știu cum s-a nimerit, dar primele trei pelicule la care m-am dus alcătuiau, luate ca triptic, un portret al feminității la toate vârstele. Innocence acoperea copilăria și adolescența, Viva Laldjérie explora tinerețea (fiica
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
opoziție care merită consemnat și pentru relevanță să în contextul românesc este acela dintre aroganță sovieticilor și umilință românilor: "Am fost uluiți de atitudinea aroganță a reprezentanților sovietici. Pe de altă parte, știam că nici orașele sovietice nu erau mai răsărite, daca nu cumva arătau chiar mai rău. Această atitudine de "rasă superioară" și pretenția de mare putere ne-au supărat cel mai mult. Amabila și profund respectuoasa atitudine a rușilor față de noi nu doar că accentua și mai mult umilință
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
aia până la urmă? Dar, vorba ceea: nici cine l-a împușcat pe Kennedy, ca să nu mai vorbim de cine-a făcut (și-apoi a desfăcut) revoluția noastră, n-o să știm prea curând. Sigur, un tip nu prea frecventabil, deși mai răsărit decît precedenții Ťopoziționiștiť de la Primărie: Halaicu sau Lis. Greu de spus dacă el biruie gropile din asfalt sau gropile-l biruie pe el. Totuși, nu se poate să n-ai nițică simpatie pentru acest Popeye care încă rezistă, de unul
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
ierta fiindcă doar ea te poate înțelege. 3069. Deșertăciunea este premiul pe care îl merităm cu toții în această viață. 3070. Deșertăciunea respiră împlinirea și absolutul din gândurile tale. 3071. Deșertăciunea este unica ambianță confortabilă a acestei lumi. 3072. Deșertăciunea devine răsărit sau amurg oricând, ceea ce adevărul nu o poate face. 3073. Deșertăciunea te scaldă în apa vieții uitată de Destin la colțul străzii Întâmplării. 3074. Deșertăciunea este cel mai mare risipitor al clipelor. 3075. Deșertăciunea este cenușăreasa acestei lumi, care ascunde
Culegere de înȚelepciune. In: Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
romanului, Cina cea de taină, a trezit cele mai multe suspiciuni. Aici, Nuța, fiica lui Onache Cărăbuș, se află, în plin câmp, prin 1946, pe neașteptate între cei doi iubiți ai ei, reprezentând lumi și ideologii opuse. Soțul ei, Mircea Moraru, încarcă ,răsărită" (floarea-soarelui), iar din pădure apare Nică, primul ei iubit. Unul (soțul) tocmai se întorsese din război, unde fusese luptător în Armata Roșie. Celălalt era ofițer român, implicat în rezistența din păduri, căutând întoarcerea clandestină peste Prut, posibil a fi împușcat
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
Teodor Dună noaptea încă lâncezea. eram trei și eram în jurul unei mese, toți cu degetele desfăcute, cu podul palmei întors spre tavan, neclintiți, ca niște statui oarbe luminate de-o lună abia răsărită. mâinile pândeau încleștate pe lemnul mesei. nu le priveam pentru că era două și era noapte și ei au zis "am văzut în locul tău o mână fără degete" și-n loc de ochi, pumni de sârmă ghimpată li se întindeau sub
teodor duna by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/10132_a_11457]
-
lângă mine și acolo - o vietate, o adunătură de carne și nămol se ridică, se umflă, mă acoperă. și eu crescut din ea, cu podul palmei întors spre cer, liniștit, neclintit, ca o statuie oarbă luminată de-o lună abia răsărită.
teodor duna by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/10132_a_11457]
-
poate chiar și de 70,cu geacă sport care-i accentuează destul de bine musculatura. Steluța înghite kilometri rând pe rând ,ca o femeie nesătulă și totul se scurge în tăcere,în luciul autostrăzii care nu-ncearcă să-și ascundă gropile, răsărite ca ciupercile după o iarnă nesuferită . Pe dreapta ,o prostituată tânără își etalează picioarele butucunoase ieșite vulgar de sub o fustă minionă ce nu reușește să le acopere.Sau poate,nici nu vrea ! - Uite ,în loc să mă fi luat pe mine,trebuia
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]