549 matches
-
veșniciei: „Albit de-aritmice coșmaruri,/ inventezi universuri paralele/ în care te înscăunezi/ cu focul încrederii/ sau abdici/ înainte de a deveni/ un zero absolut” (Ofrandă). Incertitudinea destinului și enigma sfârșitului care ne înghite sunt metaforice concluzii filozofice topite în versuri de răscolitoare vibrație: „Nu știe nimeni/ când ne vom opri/ și ne vom așterne sălaș/ vremelnic/ pentru vreme de iarnă./ Nici ninsorile ne le știe nimeni./ Vin când vor... (Ninsoarea care nu mai vine). Delimitând corpul fizic de cel eteric, care păstrează
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
-se într-un ritm interior grav, poeziile acestui volum o promovează pe scriitoarea Ileana-Lucia Floran între poeții cu har, care și-au găsit alinarea durerii în creații dezvăluind cititorului taina marilor adevăruri ale vieții și ale morții, în vibrații lirice răscolitoare, de mare intensitate sufletească. Livia Fumurescu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
lui Iorga: „O bibliotecă este vie prin spiritul și oamenii ei”.Ce poate fi mai viu decât cuvîntul? Tentativa creatoare, făcută cu bună credință, nu trebuie anihilată. Niciodată nu am agreat inchizitorii, falșii moraliști, amorurile interesate. Nu fac parte dintre răscolitorii de cufere și debaralele altora, n-am stofă de anchetator, nu investighez, decât , eventual, frumusețea lumii. Cealaltă față, shimonosită, o văd zilnic și n-am vreme s-o impun atenției. Grație unui om deosebit, am rezistat tentației încropirii, mi-am
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93271_a_94563]
-
că nu ți-ai închipuit că joc pe două planuri. Știu că gafa mea a trebuit să te decepționeze profund, mai ales că te-ai îndoit totdeauna de sinceritatea și intensitatea sentimentelor mele. Cred însă că o iubire profundă și răscolitoare ca a noastră - vorbesc în ceea ce mă privește; nu știu care mai sunt acum sentimentele tale - nu poate fi umbrită de gafe penibile ca aceea care s-a întâmplat. Recunosc că sunt un zăpăcit, un mare zăpăcit. Însă nu un mincinos și
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
o singură actriță, Lucy Briggs-Owen, iar Helena și Cassandra de colega ei, Marianne Oldham imprimă o direcție provocatoare citirii acestei piese. Absolut inedită! Argumentată perfect regizoral, susținută impecabil de trupa "Cheek by Jowl". Balul de pe cîmpul de luptă, ireal, cinematografic, răscolitor, discursurile prețioase și declamative ale strategilor, travestiul lui Thersites/Calchas, aparițiile lui/ei, show-ul apetisantei lui/ei Marilyn Monroe aterizată în plin război greco-troian, devoalarea travestiului, performanța remarcabilă a acestui actor englez, alternarea momentelor de vis, fantasmă și abandon
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
această capodoperă nu se bucura de tratamentul cuvenit, nu era retipărită, comentată, recomandată tinerilor etc. E trist, dar, iarăși, explicabil. Nu enumăr cauzele, sînt prea bine cunoscute. Mai este ceva. Jurnalul, o capodoperă a literaturii-document și una din cele mai răscolitoare mărturii-confesiuni apărute în România secolului 20, nu poate fi înțeles fără anterioara "capodoperă a literaturii experienței" și scandalul care i-a urmat, iar orice lectură a primului trebuie precedată de aceea a celor două cărți publicate anterior. Nevoia de reluare
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
Doina MOGA Urmărind câteva dintre spectacolele de la ONB, atât balete cât și opere, am constatat cu tristețe că nu m-a impresionat nimic. Nici regii, nici decoruri, nici soliști, nici dirijori, nici orchestra cândva acceptabilă. Dar ascultând muzica familiară, frumoasă, răscolitoare sau veselă, m-a trezit un dor nemăsurat de unul dintre puținii dirijori, dacă nu chiar singurul, care nu a făcut concesii în raport cu partitura componistică. Era o plăcere să-l ascult. Pentru că, atunci când dirija el, mazurca era mazurcă, valsul
Atunci, cândva, cu dirijorul Paul Popescu by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84015_a_85340]
-
scrisul. Un soi de ecranare afectivă îi filtrează sentimentele pînă la a le face imperceptibile. Excepție fac cărțile de dialoguri cu Mircea Mihăieș, dar mai ales Ghilotina de scum, carte predominant autobiografică, unde afli un Tismăneanu confesiv, capabil de mărturisiri răscolitoare. Irepetabilul trecut, o antologie de articole și esuri publicate în presa din țară sau din America în ultimii douăzeci de ani, respectă regula ecranării afective. O carte sobră destinată degustătorilor de diferențieri doctrinare. Dar farmecul, farmecul lui Tismăneanu, nu e
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
îndelung oamenii./ Mă pierd prin câmpii și pe dealuri,/ mă afund în ceața erei eroice, printre steme pentru totdeauna apuse/ rupte din trupul înfrigurat de puritate./ Figuri de crai se pierd peste coamele orizontului,/ se duc și îmi apar mai răscolitor în vis,/ în tristețea îngroșată ca vinul vechi în ochii deschiși,/ îndelung sângerându-mi în creier." (Îndelung). Recitind cu atenție aceste versuri, observ un paradox. Pesimismul istoric al poetului, amărăciunea lui că totul decade (explicit: "totul s-a degradat de la
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
Constantin Țoiu Vocea de la miazănoapte Așezați într-un colț în odaia miresei, cu ștergare și blide agățate pe pereți, privim jocul din Oaș, - cel mai frumos joc pe care l-am văzut vreodată, cel mai semeț, cel mai răscolitor. Capetele se clatină, hâțânate din șolduri, în contratimp, ceea ce dă trupurilor aerul unor păpuși automate, încordând mișcarea cu o mecanică fascinantă. E o prefăcătorie, un artificiu, o aparență înșelătoare, mască încremenită, pusă dinadins peste fața vie, peste expresia adevărată a
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
să fie supus demitizării lucide și raționale, într-o astfel de epocă nu supraviețuiesc decît cei care știu că miturile nu sînt scorneli pernicioase, ci surse de entuziasm și comuniune colectivă. Iar "sursa" înseamnă izvor, adică rădăcină. Nimic mare și răscolitor nu s-a făcut într-o cultură fără nașterea la un moment dat a unui mit fondator. De aceea, ori te legi de catarg și înfrunți sirenele, ori te duci să plutești în curenții multiculturalismului liberal, rămînînd ca după aceea
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
în care știi să menajezi conștiința celui de lîngă tine, și asta într-o dublă ipostază: fie ferin-du-te de ochii lui și cruțîndu-i sensibilitatea de aflarea unor amănunte care, pe cît de insignifiante par în ochii altora, pe atît de răscolitoare pot fi în ochii lui, fie, în cazul în care ți se întîmplă să afli mai mult decît s-ar cuveni, nedîndu-i de înțeles că știi ce n-ar fi trebuit să știi. Ipocrizie? Să-i spunem mai degrabă tact
Binefacerile secretului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8159_a_9484]
-
întunecoase. Pentru a-l neliniști pe lector. Iar, pentru a-l educa și a-l trezi din somn, adaugă acel "posibil decalog" steinhardtian, arătându-i figura unei conștiințe curate din secolul trecut. N. Steinhardt și paradoxurile libertății este o carte răscolitoare, temeinică, acuzatoare, doldora de lucruri inedite (scrisori, pagini de jurnal, documente), de comentarii la obiect și digresiuni ample, menite să contextualizeze destinul acestui mucenic. Nu vom găsi nimic din obișnuitul didactic prăfuit al exegezelor monografice. Masivul volum subintitulat cu modestie
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
actualmente, precum și Panteonul roman. O bucurie solemnă și pioasă neîntreruptă este muzica lui Bach, bucurie a unui cor de îngeri muzica lui Mozart, iar eroica, dramatica muzică a lui Beethoven culminează cu Imnul Bucuriei din ultima sa simfonie. Melancolie infinită, răscolitoare, dar și tonifiantă, purtătoare spre înălțimi emană muzica lui Schubert, iar "melodia infinită" wagneriană, preluată apoi mai ales de Richard Strauss, exercită magia ființării pure. Bucuria creației Pindar afirma că poeții, dotați fiind cu privilegiul de a primi insuflarea zeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
despică puternicii stejari, Ardeți cărunta-mi țeastă! Tu, tunet, care zgudui tot, Turtește-a lumii groasă rotunjime, Sparge al firii teasc, distruge dintr-odată Toate semințele ce-l fac ingrat pe om! (Regele Lear,III, 2). O altă meditație a răscolitoarei tulburări a conștiinței este a lui Macbeth după ce ucide pe regele Duncan: Mâine, și-apoi mâine, și iar mâine Cu pași înceți se-alungă de la o zi la alta, Până la ultima silabă-nscrisă-n timp; Și ierii noștri toți au luminat smintiților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
având același model, iubirea Camille Claudel constituie un simbol etern care reunește triada supremei axiologii. Precum afirmam și în altă parte, muzica dezvoltă poetica cea mai eliberatoare, acest lucru mai ales în secvențele lente, în care vibrația melodică suavă, elevată, răscolitoare posedă prin excelență magia de a sublima și transfigura neliniștea ontică. Așa are loc cu mișcările adagio și andante din concertele pentru pian și orchestră ale lui Mozart, fiorul dramatic din Simfonia neterminată și trio-ul Nocturna ale lui Franz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
femele și să-i facă ochi dulci tinerei Hana! Căci, da, mai exista un motiv pentru care lupii tineri l-ar fi vrut alungat din haită pe Lupino. Preafrumoasa Hana, lupoaica cu blană lungă și moale, cu ochi limpezi și răscolitori și mișcări unduioase și precise, de felină parcă, pusese stăpînire pe inimile tuturor flăcăilor din haită. Periculos exemplar: frumoasă de i se dusese vestea în toată pădurea, cuminte de nici nu știuseră părinții că au copil, agilă și pricepută ca
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cercul, se transformară în schelălăieli disperate. Atacatorii erau mulți și puternici, și aveau în priviri acel licăr de animal hotărît să-și ducă treaba pînă la capăt, indiferent de consecințe. Ca la comandă, captivii înțeleseră. Se lăsară la pămînt, tînguindu-se răscolitor. Lupino pătrunse primul în perimetrul adăpostului. Aruncă un strigăt scurt, ca să-și înștiințeze tatăl, rămas undeva, mai în spate, despre mișcarea făcută. Cîțiva dintre prietenii lui îi încercuiră pe lupii captivi. Sfîșiară cu colții legăturile care-i țineau prinși, încurajîndu-i
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
regatul său și a impus folosirea banilor de hârtie. în schimb, Antonin Artaud, în ciuda unei străfulgerări care i-a arătat taina, a înțeles totul pe dos. Sigur, e o frumoasă metaforă să compari, cum a făcut-o el, teatrul esențial, răscolitor, cum trebuie să fi fost cel din misterele de la Eleusis, cu ciuma. în realitate, ciuma însăși este un teatru. Un teatru care își e propria sa monedă. Ciuma nu e degetul lui Dumnezeu, cum s-a spus, ci punga sa
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
speranțe asupra unei posibile cariere de scriitoare în Franța. Tînăra exilată - aici mă întorc la sursă - adică la memoriile dnei Lovinescu, chiar dacă se familiarizează fără complexe cu mediile intelectuale pariziene, rămîne legată de tragedia din țară. Are, în afara unei iubiri răscolitoare, un adînc sentiment de culpă față de mama sa, prizoniera dictaturii de acasă, care o va urmări toată viața: libertatea sa, plătită cu suferințele și moartea mamei. Am citit cartea debutantei Monica Lovinescu atent mai mult să descopăr constantele de mai
Cuvîntul din cuvintele Monicăi Lovinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9343_a_10668]
-
său este fără drept de apel: " Bătrâne, nu știu ce să-ți spun exact despre manuscrisul tău. Ar fi materie, ai stil bun, nici vorbă, fraza curge, dar îi mai lipsește ceva, așa, mai nebunatic, mai picant, mai provocator, mai dement, mai răscolitor, mai biografic. Trebuie să vii să discutăm. Așa cum arată acum e anacronic - e-mail de la redactor. "Acu' lumea vrea să-i spui direct, i-o pune sau nu? N-are timp de filozofii, discuții... Și ce fac personajele tale? Stau la
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
să-l lași să păcăne po’ boy știa ce se întâmplă - „apasă butonul!“ - e bine să nu știi câteodată ce prinzi. Cu degetul împart viață - rumoarea se deslușește printre copaci. De dincolo de hățiș, o altă lumină de blitz ne traversează răscolitor - printr un click, mă îndepărtez. Aici și mai încolo, oamenii se bucură, unii mai mult sau mai puțin ca alții. Vine un moment când împietresc - s-aude că prin pădure e un satelit prăvălit. Grupajul momentelor noastre The waste of
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
ca pădurea să se prăbușească: învelișul ei de crengi se va desprinde și stoluri negre se vor ridica. Să arhivez și iarna asta - undeva, în minte, natura mea e înzăpezită. Restul sunt numai apa și lumina traversând orașul. Muzica sare răscolitor din timpane; bulbul ei neted deasupra noastră, cu învelișul îngroșat. Imaginea mea tresaltă - afișajul video arată un pixel așezat prost. Din capătul șoselei, pornește o mașină - în boxe, ploaia face gâl-gâl! și două molii zboară încrucișat, de jos în sus
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
după volum, așa încît pe toate le acoperă, pînă la urmă, făcîndu-te să i le recunoști, aceeași coajă. Iar exercițiul-supliciul schimbării la față l-au făcut și îl fac prea puțini. A. E. Baconski e unul dintre ei. Dacă din răscolitoare dezamăgire sau din simțire oportună, istoria literară rămîne să mai dezbată. Cert este că a făcut dintr-o încercare a istoriei, care i-a fost dată generației lui, și pe care fiecare a trecut-o cum a putut - unii amînîndu-și
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
la un cap de drum din care să poată contempla forma pe care a putut-o lua bestialitatea omenească în secolul XX. Un muzeu al Piteștiului cu redarea plastică a tuturor mijloacelor de tortură aplicate acolo ar depăși, ca efect răscolitor, impresia pe care o lasă vizitatorilor uneltele de tortură inchizitoriale din muzeele din Occident. Și o ultimă remarcă pe marginea literaturii carcerale. Lectura ei te face să te îndoiești de valabilitatea principiului autonomiei esteticului. Nu cred că cineva poate gusta
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]