143 matches
-
cine nu și-a ridicat, măcar o duzină?) - un dor răscolit (și răscolitor) - dincolo de memoria ierbii. Câteva mostre lirice pe care Mihaela Aionesei le strecoară sub lupa noastră, în această primăvară majusculă, provocându-ne să ne întoarcem la timpul merelor răscoapte. Se pare că Mihaela Aionesei este depozitara tuturor dorurilor răsărite într-un câmp de ciulini, când buzele plesnesc de atâta tăcere. Unele doruri, de atâta intensitate, par neverosimile, ilegale. Dorurile acestea sângerează neliniști. Dar câte gesturi de femeie nu ar
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
și zbor, și toamnă? să cureți iarba de trifoi sub cerul amăgit de ploi, să duci în munți tot ce-ai zidit între safir și infinit, să stăpânești ninsori o mie, ca un soldat la datorie, dar iată, -n sunete răscoapte, de-atâtea ori se face noapte de parc-am dezbrăcat un veac. iubite, cântecul mi-l tac... Referință Bibliografică: cântecul mi-l tac / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2092, Anul VI, 22 septembrie 2016. Drepturi de Autor
CÂNTECUL MI-L TAC de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344828_a_346157]
-
-mă să gust din cele mere coapte Pe care le-am mușcat, iubita mea! Spune-mi din nou acele vorbe-n șoapte, Ce mă-ncântau când sufletu-mi dorea, Atinge-mă cu genele-ți perdea, Sărută-mă cu buzele-ți răscoapte, Fă-mă să gust din cele mere coapte Pe care le-am mușcat, iubita mea! Referință Bibliografică: De dragoste / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 820, Anul III, 30 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marian Malciu
DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 820 din 30 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345486_a_346815]
-
Acasa > Poezie > Amprente > FRUCT OPRIT Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Fruct oprit Iar am decojit întunericul, Apoi l-am tăiat felii, Să mi-l dăruiesc ca pe fericire, Fruct răscopt. N-o să mai am acum nevoie De hrană, de lumină, Alături de tine voi fi dezlegat De necunoscut. Lumea nu te știe cum te cunosc, Cum te deslușesc eu Sub pielea ta de rai căzut, În genele întunecate. Ești al meu
FRUCT OPRIT de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375260_a_376589]
-
Și cum se putea face asta decît, înapoi, la Georgel, unde, întorși, am regăsit, înzecit, antrenul preinaugurării. Ne-am cufundat în el ore bune, ca-n titlul pînzei lui Aman: "Petrecere cu lăutari". Cît despre ce voise să-mi spună răscoptul meu crai am lăsat-o baltă. Asta voise: să facem noaptea albă. 25 ianuarie De ce să nu recunosc plăcerea-mi nereținută de a-l fi ascultat pe Pavel Șușară, pe România Cultural, marcîndu-mi... vîrsta rotundă, 70! Ce m-a cucerit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se recomandă, brrr, Atila. Vocea prostului poate fi foarte bine atribuită unui comentator de fotbal autohton care, la marcarea golului dinamovist, urlă goooool! în manieră maracană. Vocile imbecil timbrate gros ale spoturilor publicitare cu detergenți, pamperși sau kreskova, vocea unei răscoapte minijupițe cu inflexiuni de grădiniță (grupa mică), sfătuindu-ne tot pe TV1, evident dacă să ieșim din casă cu umbrelă sau fără, vocea gîjîită a purtătorului de cuvînt pesedist, cu-n ochi ca-n Animal Planet spre partidul trădat, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
anvergura epică. Pe același palier deși cu strategii narative diferite se situează și Țoiu, și Horasangian, și Bălăiță, și Stelian Tănase (pînă la implicarea sa cvasitotală în publicistică). Ca să nu risc ton deplasat avînd în vedere proza pe care însuși răscoptul condeier din mine o produce încă să decupez doar un pasaj dintr-un recent text al tînărului critic literar Marius Chivu (România literară nr. 31), referitor al scrisul junilor actuali, aspiranți la canon: "Mă văd din nou nevoit să deplîng
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aceea subterană, somptuos decorată, Între paisprezece și șaisprezece ore pe zi și În tot acest timp nu stătea o clipă. Dacă nu turna băutură În pahare, umplea tăvile cu koulouria. Dacă nu rostogolea un butoi nou de bere, punea ouă răscoapte Într-un coșuleț de sârmă. Încerca să-și pună corpul la treabă, pentru ca mintea să nu aibă timp să se gândească la răceala crescândă a soției sale sau la felul În care păcatul lor Îi urmărea. Lefty visase să deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că acela care o făcea să suspine atât de crud nu era crâșmarul, impropriu pentru rol chiar și prin natura lui de intelectual, probată (și fortificată) de citirea ziarului enciclopedic. Când apăru și ea, monumentală, brună și albă, grasă și răscoaptă, cu cârlionți pe frunte, cu nasul în vânt (nasul clasic al crâșmăriței amoroase din toate nuvelele indigene), cu o alunică asasină, naturală ori meșteșugită de ea, de strajă lângă narea stângă, cu o umbră fină de cotleți 1 albăstrui lângă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
poruncea bătrânica Mașei, Întinzându-i cartea și prăpădindu-se de râs. Și Mașa continua cu un glas ieșit ca dintr-un butoi, scurtând pasajul și sărind peste unele cuvinte: „M-ascund la vreo cumătră În pahar, sub chip de măr răscopt; și când la gură ea dă să ducă prima sorbitură; o Împroșc pe sânul veșted... Altă dată când deapănă o poveste-nfricoșată, mătușa credea că-s un scăunel și căta să se așeze-ncet pe el...“ „Ia-auzi, dragă Petea, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
frigider, să facă ceva la aragaz, că bărbatul românesc nu te crede măritabilă dacă nu dai semne că vrei să îl hrănești și că nici un feminism teoretic nu o să-i scoată din cap asocierea femeii cu hrana. Ca să implementăm înțelepciunea răscoaptei mioritice revărsate asupra tinerei americance care s-a pricopsit să se îndrăgostească de bărbatul român, am mers până la Sahara Mart să îi ducă fata acasă niscai semne de interes pentru ființa pântecantropică a bărbatului iubit. A luat zacuscă, halva, telemea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
atât. În acest sfârșit de august, trăiesc înconjurată de șantiere, auzind zgomot de casă care se ridică. Mai pășesc în noroaiele de pe ulița noastră, bucuroasă că sunt vie și că îmi mângâi din priviri grădina în fiecare dimineață. O femeie răscoaptă. Mi-am început viața într-un sat din Transilvania, în finalul „obsedantului deceniu” proletcultist, când comuniștii torturau oameni în pușcării și eu habar nu aveam, dar plângeam la cinci ani după „holda de peste vale”, când mi-a luat-o CAP
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe care o amplifica purtând practic tot timpul o haină din piele de urs, cu toate că rareori era frig în K. Poate că tocmai haina îi dădea feței lui acea nuanță de un roșu aprins. Era o față ca o roșie răscoaptă. Broboane de sudoare îi atârnau pe frunte, gata să pice. Sprâncenele i se arcuiau înspre interior și-n jos, către vârful grosolan al nasului, răsfirându-se în drumul lor pe deasupra ochilor scăpărători. Vorbea repede. Mâinile i se legănau cu gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
roșii privește așteptarea nedeslușind gravura ce stăruie pe foi imagini suprapuse cu răbufniri de ploi îmi fac suișul rece și caldă evadarea rămâne izbăvirea ieșită din cerneală și-ți conturează chipul pe care nu-l mai știu în pânda mea răscoaptă și în trecutul viu te pedepsește încă naiva mea greșeală. plânge pentru că nu o cred când minte (Saint-Exupery) minciuna ce-a rămas la tine-n zodii și-mi face pleoapa stângă să se zbată așa cum lacom iscodesc în rodii dorințele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de „poslușanie”, dar nu oricând, ci jumătate din ele vara și cealaltă jumătate în miez de iarnă... Și apoi să vezi cum ședeau zapciii pe capul bieților oameni! Lor le murea păpușoiul în buruian sau li se scutura grâul de răscopt, iar ei trebuiau să fie la „treaba mănăstirii”. Îți place așa o soartă, dragule? Ferească Dumnezeu, sfințite. Și dacă ar fi fost numai asta, treacă-meargă, dar li se lua și dijmă „din tot locul”! Cum era și firesc, printre săteni
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ascultă-mi pulsul dement, bubuind, ca tam-tam-ul junglei, ropotul rapid și feroce al sângelui care duduie în cinstea adoratei! Emilia nu auzea sau auzea altceva, continua să zâmbească, îngăduitoare. „Tu, tu ești diavolul! Nepăsarea și bucuria ta, nepotolite... Tu, nimfa răscoaptă, iapa în călduri. Perfectă, ca fructul oprit. Elementară, nesățioasă. Simplă, ca lumina și moartea. Tu, spurcăciune venerată, dorită de toți“... Profesorul se încovoiase, copleșit de vorbele ce nu se rosteau. Transpira, înnebunit de miracolul clipei care va pieri. „Emoție, atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fel de om este? ― Nici rău, nici bun! Dacă, însă, la momentul oportun îi vei spune că ești o văduvă neconsolată, te asigur că vei obține tot ce vrei de la el. ― Ei, aș! Nu pot să cred! Îi plac femeile răscoapte? ― Răscoapte, dar neapărat nefericite! Suferințele lor sufletești îl fac să fie mult mai afectuos și atent. Înțelegi? E o slăbiciune. Iar dacă, printre altele, îți vei exprima speranța că în curând va cuceri și capitala sultanilor, atunci generozitatea lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de om este? ― Nici rău, nici bun! Dacă, însă, la momentul oportun îi vei spune că ești o văduvă neconsolată, te asigur că vei obține tot ce vrei de la el. ― Ei, aș! Nu pot să cred! Îi plac femeile răscoapte? ― Răscoapte, dar neapărat nefericite! Suferințele lor sufletești îl fac să fie mult mai afectuos și atent. Înțelegi? E o slăbiciune. Iar dacă, printre altele, îți vei exprima speranța că în curând va cuceri și capitala sultanilor, atunci generozitatea lui nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spate, Îmi dă o bleandă: cad cu mâinile amândouă În paner, drept În cele frumos culese. Doamna zice: - Mili! Îți rup urechile, dacă nu-l lași În pace pe băiețel! Îmi vine să-i dau una Doamnei cu o abricoată răscoaptă și răs-chiflicită sub talpă - cum, băiețel? - Nu face nimica, zic eu, cu glasul meu cel gros, descoperit În pădure. E-așa de mititicăăăă... - Ba mititic ești tu și cu mă-ta ta! Doamna o Înhață din zbor (cunosc metoda, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fi explicat că uite, nu s-au umflat de căldură, de să le plesnească nasturii, ca Împușcați, de să li se verse, reverse obrazul pe piept, ca povidla, așa am auzit; și am mai auzit de ochii scurși, ca perjele răscoapte; aproape să le taie gâtul șnurul din jurul gâtului, cel după care viii știu cum i-a chemat pe cei morți și umflați. De cum au plecat bieții soldăței din sat, mama a trebuit să iasă la datorie, la deal; mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ei. —N-ai mai spune asta dacă mi-ai vedea stratul de celulită, îi răspund în timp ce salvez ce am tastat. —Coapse cu aspect de brânză grasă, nu-i așa? întreabă Barney. Aș spune mai degrabă că sunt ca două portocale răscoapte, de culoarea cărnii proaspete acoperite cu păr, i-o întorc. Sunt singura femeie din birou care lucrează cu normă întreagă și veșnic am parte de asemenea tratament. Singura cale de a le face față este să fiu mai dezgustătoare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
obloanelor unei dughene care se grăbea să deschidă. Ba chiar și zvâcnetul apei din stropitoarea cu care, sub prelata dungată, jupânul răcorea trotuarul încins din fața prăvăliei ; ba chiar și plesnetul dudelor negre care își striveau de asfalt trupul cald și răscopt, împrăștiindu-și sângele dulce și lipicios, bâzâit de viespi. Și totuși, de ce să-i fi spus vino mai devreme mâine ? Firea lui îl îndemnase să se supună poruncii, dar, iată, o făcea fără nicio plăcere, și chiar cu o emoție
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un cîntec străvechi, și gonadele mele o iau razna prin trup, izbindu-se de artere, de vene, de oase, Îmi păgubește sîngele, Îmi țintuiește fericirea deasupra creștetului. În această deltă amară mă chinuiește cu perlele nefolosite În poemele sale, perle răscoapte, bune doar de trimis ca ilustrate, scrise cu sîngele cald al mamiferelor, al mamiferelor hrănite cu poveștile și poemele scrise de ea, poeme de tămîiat visătorii ce nu mai contenesc să bată În tobele lor de tablă, astfel hotărîndu- mi
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Oscar Wilde că "singurii oameni adevărați sunt cei care n-au existat niciodată". În schimb, sunt convins că romanticii au recreat clasicitatea antică. Și voi încerca s-o dovedesc. Simt, de-afară, miros agresiv de alge putrezite și de nămol răscopt. Pe plajă, se joacă volei. Strigăte vesele subliniază fiecare punct marcat. Am exagerat, oare, când am pretins că n-am instinctul haitei? Cred că nu, dar nici să stau prea departe de ea nu-mi place. Am aflat că se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vii? - De la niște vii pustii. - Dar de badea ce mai știi? - Știu bine că-i sănătos Șede la masă voios... - Dar voiosu-i voinicu Ori-i plânge sufletu? - Pita albă sta pe masă Cum îi pita mai frumoasă, Nici necoaptă Nici răscoaptă, Lângă pită Carne friptă, Lângă carne Două cane; Una-i cu vin îndulcit Și nu bea de necăjit, Una-i cu vin pipărat Și nu bea de supărat. Și nici bea și nici mănâncă De durerea cea adîncă! 75 Mult
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]