405 matches
-
de La Trémoïlle, principe de Talmont și Gaspard de Bernard de Marigny Primele două din scenele ale vitraliului dedicat războiului din Vendée al bisericii Saint Jacques din Pouzanges prezintă începutul războiului și anume: "Plecarea răsculaților din Vendée la luptă" și "Jurământul răsculaților de a-și apăra credința". Vitraliul a fost realizat de Roger Degas în 1950. Tot momentul ridicării armelor și începutului luptei este prezentat într-un vitraliu al bisericii Saint-Martin din La-Salle-de-Vihiers, realizat de maistrul sticlar R. Desjardins în perioada 1931-1939
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
precizează ziarul „Adevărul” (Din Buzău și Prahova, Adevărul, an. XX, nr. 6301 din 9/22 mart. 1907). Înștiințate între timp, autoritățile trimit pentru reprimarea răscoalei două companii din Regimentul 32 Mircea și un escadron de cavalerie. Astfel, grație forței, încercările răsculaților de a-și face singuri dreptate au fost înăbușite. S-a deschis „acțiune publică de parchet contra unui număr de 104 țărani, din care sunt arestați 27”, numai la Sângeru În satul Sângeru există ca monument istoric Biserica cu hramul
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
două noi expediții bizantine, desfășurate în 1026 și 1031. Încercarea emirului de a impune taxe ridicate pentru a putea plăti mercenari a condus la declanșarea unui război civil. Al-Akhal a cerut sprijin chiar din partea bizantinilor, în vreme ce fratele său abu-Hafs, conducătorul răsculaților, a primit trupe de la emirul zirizilor din Ifriqiya, al-Muizz ibn Badis. În 1038, o puternică armată bizantină sub comanda generalului Maniakes a traversat strâmtoarea Messina. Aceasta includea corpuri de longobarzi și de normanzi care a respins contraatacurile musulmanilor din Messina
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
cel Mare" a devenit rege și împărat, Eberhard, în mod neînțelept, s-a raliat ducelui Arnulf I "cel Rău" de Bavaria și lui Thankmar, fiul lui Henric din prima sa căsătorie, într-o rebeliune care s-a soldat cu înfrângerea răsculaților de către Otto și cu moartea lui Eberhard în bătălia de la Andernach din 939, ca și cu pierderea Ducatului de Franconia de către familia Conradinilor. În 982, prin Conrad I familia a redobândit temporar stăpânirea asupra Ducatului de Suabia, pe care îl
Conradini () [Corola-website/Science/327984_a_329313]
-
succesiunea. Fiul său, Guaimar al III-lea, a fost nevoit să suporte atacurile sarazinilor, însă a fost ajutat de către mercenarii normanzi. De asemenea, de-a lungul întregii sale domnii, Guaimar s-a îndreptat împotriva posesiunilor bizantine și a acordat sprijin răsculaților longobarzi din acestea, conduși de Melus din Bari. De asemenea, l-a ajutat pe vecinul său Pandulf al IV-lea de Capua, în pofida nepopularității acestuia. Sub Guaimar al III-lea, "Schola Medica Salernitana" a început să înflorească pentru prima și
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
(532) a avut loc în capitala Imperiului Bizantin, în timpul domniei lui Iustinian I și a soției acestuia, Teodora. Această răscoală își ia numele de la strigătul răsculaților: "Nika" (în greacă = victorie) și a fost provocată de o imprudență a împaratului bizantin. Pe timpul acestuia, în Constantinopol existau două facțiuni politice rivale, cea a Albaștrilor și cea a Verzilor, care își luau numele de la culoarea carelor cu care concurau
Răscoala Nika () [Corola-website/Science/306095_a_307424]
-
navale Kronstadt pe 7 martie. După 10 zile de atacuri continui, timp în care multe unități ale Armatei Roșii au fost obligate să-și atace camarazii sub amenințarea pedepsei capitale, perioadă în care au existat dezertări care au îngroșat rândurile răsculaților, cei aproape 50.000 de militari de sub comanda lui Mihail Tuhacevski au înabușit în sânge rebeliunea. Pe 17 martie, forțele bolșevice au intrat în cele din urmă în orașul Kronstadt, după ce suferiseră pierderi cifrate la peste 10.000 de victime
Rebeliunea din Kronstadt () [Corola-website/Science/298799_a_300128]
-
În pofida unei bătălii sângeroase, emirul e reușit în cele din urmă să reintre în Bari. În aprilie 860, Lambert s-a alăturat contelui Hildebert de Camerino, în răscoala acestuia împotriva împăratului Ludovic al II-lea. Urmăriți de o armată imperială, răsculații au ajuns în Marsi, de unde s-au refugiat în Benevento, unde au fost primiți de către principele Adelchis de Benevento. Ludovic a împresurat orașul, după care Ludovic a acordar iertarea atât lui Lambert cât și protectorului său din Benevento, în schimbul loialității
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
Calcedonia spre a-l vedea; ei îi admirau înfățișarea mândră, vorba elocventă și se întorceau veseli, spune istoricul Nicetas, "ca și cum ar fi vizitat insulele fericite și ar fi stat la masă cu soarele." Cu toate aceste avantaje reunite în mâinile răsculatului, un ministru energic s-ar fi apărat. Protosebastul Alexe avea bani, precum și sprijinul credincios și puternic al latinilor; putea să reziste. În loc de aceasta el pierdu curajul, se lăsă prins în palat și fu predat lui Andronic, care puse să i
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
le-a confiscat. În aprilie 1064, Abelard s-a aliat cu trei baroni nemulțumiți: (Godefroi de Conversano, Josselin de Molfetta și Robert de Montescaglioso), într-o rebeliune contra lui Robert Guiscard, care tocmai plecase pentru a cuceri Sicilia de la sarazini. Răsculații au primit ajutor financiar și militar de la Perenos, ducele bizantin de Durazzo, revolta durând vreme de cîțiva ani, fără să fi avut loc o confruntare decisivă cu forțele loiale lui Robert. În 1 ianuarie 1068, Roman Diogenes a fost aclamat
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
la sfârșitul lui decembrie 1071. El a recrutat printre trupele sale nu numai bizantini, dar și pe fratele său Herman, a cărui moștenire fusese de asemenea confiscată de către Robert Guiscard, ca și pe seniorii de Giovinazzo și Trani. În ajutorul răsculaților au venit și principii Richard Drengot de Capua și Gisulf al II-lea de Salerno, ambii temîndu-se de puterea crescândă a lui Robert Guiscard. Cu toate acestea, Robert nu a abandonat asediul asupra Palermo și campania siciliană. El a preferat
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
Moldovei împotriva lui Constantin Șerban. Pe 9 decembrie 1671, se răscoală lăpușnenii și orheienii conduși de boierii Mihalcea Hîncu și Apostol Durac. Printre motivele principale ale răscoalei se numără fiscalitatea excesivă impusă de domnitorul Gheorghe Duca și de boierii greci. Răsculații ocupă Iașiul, jefuiesc curțile și casele boierești și negustorești, omorând grecii pe care îi prind. Gheorghe Duca fuge peste Dunăre cu câțiva boieri. Se întoarce în scurt timp, primind ajutor din partea turcilor și tătarilor. Astfel, la Iepureni, oastea lui Duca
Mihalcea Hîncu () [Corola-website/Science/325861_a_327190]
-
care îi prind. Gheorghe Duca fuge peste Dunăre cu câțiva boieri. Se întoarce în scurt timp, primind ajutor din partea turcilor și tătarilor. Astfel, la Iepureni, oastea lui Duca, condusă de boierul Alexandru Buhuș, îi învinge pe răsculați, dispersându-i. Ulterior, răsculații sunt înfrânți la Pașcanii din ținutul Orheiului și lângă satul Ulmu. Urmează represiunea lui Duca, mulți oameni din ținuturile răsculate fiind robiți de tătari, spânzurați sau trași în țeapă. În 1674 Mihalcea Hîncu este luat în robie de către tătari, iar
Mihalcea Hîncu () [Corola-website/Science/325861_a_327190]
-
lista monumentelor istorice, . Numele satului este cunoscut încă de prin anii 1274-1320 când purta numele de Opati. În anul 1437 aici s-a semnat actul de convenție între nobilii sași și secui. Tot aici în anul 1514 s-au adunat răsculații lui Gheorghe Doja, în frunte cu Ioan de la Apatiu, pornind un focar de răscoală spre Cluj, devastând și arzând o mare parte din proprietățile nobilimii. Despre existența unei biserici în acest sat se vorbește în documentele vremii pe la anul 1740
Biserica de lemn din Apatiu () [Corola-website/Science/316622_a_317951]
-
timpul "Războiului țărănesc german". Revolta a suferit o înfrângere grea la porțile fortăreței. Un monument mic de pe versantul dealului reamintește această înfrângere și de moartea eroică a primarului orașului, Tilman Riemenschneider, care a fost schingiut deoarece a trecut de partea răsculaților. Din anul 1573 au urmat o serie de restructurări pentru transformarea fortăreței într-un castel cu elemente ale stilului renașterii. In Războiul de 30 de ani, la data de 18 octombrie 1631 regele Suediei Gustav Adolf cucerește fortăreața. In timpul
Fortăreața Marienberg () [Corola-website/Science/312499_a_313828]
-
-se asediului purtat de Barbarossa asupra acestui oraș. El se află încă acolo în 7 septembrie, atunci când orașul lombard a căzut. În 1161, reunindu-se din nou cu Robert de Loritello, Andrei s-a răsculat încă o dată împotriva regelui Guillaume. Răsculații au incendiat Butera, însă au fost nevoiți să renunțe la cauza lor ca urmare a intervenției personale a regelui Siciliei. Andrei a fugit la Constantinopol, pentru a solicita trupe și bani din partea împăratului Manuel I Comnen, însă nu a obținut
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
încercuire pe la Lacul Negru. Apoi, apar informații despre căpitanul Egermann, care alături de 44 de pedestrași și 60 de luptători călare a fost trimis, din cadrul subunității militare austriece din Negreni, spre Sâncrai cu scopul de a opri cu orice preț ieșirea răsculaților din Munții Apuseni. Bucea este menționată pentru prima oară în documente în anul 1828, iar satul Prelucele abia în anul 1856. La sfârșitul secolului al XIX-lea, ocupația de bază a localnicilor este agricultura și creșterea animalelor. Documentele atestă că
Comuna Negreni, Cluj () [Corola-website/Science/300343_a_301672]
-
pe cei mai mulți din evreii din acel oraș să se mute la Ierusalim și să îngroașe numărul locuitorilor din cartierul evreiesc de aici.Aceasta s-a petrecut în timpul revoltei stăpânitorilor Egiptului, Muhammad Ali și fiul său, Ibrahim pașa, contra dominației otomane. Răsculații egipteni au cucerit Palestina și au încercat s-o anexeze la Egipt. Restabilirea puterii otomane în regiune în anul 1840 a dus la o primă cotitură politică importantă în situația evreilor, după ce amestecul Franței și al Marii Britanii în reprimarea revoltei
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
erau uniți prin "Conferederația din Tarnogrod" fiind conduși de mareșalul Ledóchowski, groful Branicki, și Ludwik Pociej (un prieten de-al lui Petru cel Mare). Armata saxonă a câștigat bătăliile mai importante dar nu i-a reușit o victorie decisivă îmotriva răsculaților, visteria regală era goală, August este nevoit să accepte prin intermediul țarului "Pacea de la Varșovia" cu condiția ca armata saxonă să părăsească teritoriul Poloniei.După anul 1716 se liniștește situația politică în Polonia, făcând posibilă introducerea anumitor reforme, dar fără nici o
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
Tânăr" a fost surghiunit, probabil din cauză că se raliase cauzei rebeliunii împotriva împăratului în cadrul Războiului celor Trei Henrici, instigat de către predecesorul său, Henric "cel Certăreț" și de episcopul Henric I de Augsburg. Alături de forțele ducelui Boleslav al II-lea de Boemia, răsculații au ocupat orașul bavarez Passau, însă au fost înfrânți de către trupele imperiale. La întrunirea de Paște de la Magdeburg, Otto al II-lea l-a depus pe Henric "cel Tânăr" și a conferit Ducatul de Carintia nepotului său din Dinastia Saliană
Henric al III-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325252_a_326581]
-
încalece și să scape cu fuga, în vreme ce infanteriștii au fost mpcelăriți. S-a consemnat că un număr de câteva mii au murit înecați în râul Unstrut, iar armata lui Henric al IV-lea a pus mâna pe nenumărate prăzi. Înfrângerea răsculaților a fost năucitoare pentru răsculați. Ea i-a șocat pe saxoni, iar susținătorii răscoalei au devenit disperați. Arhiepiscopul de Mainz a amenințat cu excomunicarea pe thuringieni. Henric și trupele sale au devastat Saxonia și Thuringia în zonele rurale, conducând astfel
Bătălia de la Langensalza () [Corola-website/Science/325207_a_326536]
-
trupele revoluționare să pătrundă în Valahia pentru a o elibera. Ion Frunzetti a emis o ipoteză cum că Iscovescu ar fi plecat în Ardeal având o misiune prin care împreună cu Niță Magheru să organizeze o legiune care să lupte împreună cu răsculații din Imperiul Habsburgic. Niță Magheru era un om de legătură pe care Nicolae Bălcescu l-a așteptat la Pancevo. Frunzetti a considerat că această misiune ar fi avut unele legături cu planul lui Bălcescu și împărtășit de către frații Golești în
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
spre Alba Iulia peste munte, ocolind orașul Brad, ca să nu fie opriți de nobilii maghiari, și înnoptează în satul Curechiu. În timpul nopții sunt atacați de trupele de husari, pe care însă le înving și le dezarmează. Atacul a schimbat planurile răsculaților, care s-au întors spre Brad. Ei au atacat, în ziua de 3 noiembrie 1784, curtea nobiliară Kristyory din Crișcior. Apoi, o parte din ei au urcat în amonte, spre Abrud, prin Mihăileni, iar o altă grupă a coborât în
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
lui un premiu de 300 de galbeni. pasurile de trecere în Țara Românească și Moldova erau riguros supravegheate, ca nu cumva capii revoluției să fugă acolo. Guvernul din Viena a intervenit și la Constantinopol, pentru ca turcii să nu dea azil răsculaților transilvani. Prin trădare, la 27 decembrie 1784, de către pădurarul Anton Melzer din Abrud, Horea și Cloșca au fost prinși în pădurea Scorușetului din Munții Gilăului. În 30 ianuarie 1785 a căzut prizonier și Crișan, vândut de nouă țărani greco-catolici din
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
Seleucid. În secolul al II-lea înainte de Hristos, Antiohus al IV-lea a încercat să elimine iudaismul în favoarea religiei politeiste elene. Aceasta a provocat revoltele maccabeene din 174-135 care au condus la intemeierea regatului ebraic al Macabeilor sau Hasmoneilor (victoriile răsculaților antiseleucizi sunt celebrată până azi prin sărbătoarea iudaică de Hanukka). Cartea Macabeilor descrie creșterea și apusul dominației grecești în Țara Israelului, denumită în acele vremuri și Iudeea. O grupare locală, numită a hasidimilor a luptat atât împotriva elenismului cât și
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]