99 matches
-
formale pot să îi scape, dar lectura nu e de prisos. În literatură ca și in știință să citești temeinic, să citești atent și cu mult răgaz sufletesc. Mai bine o carte de seamă citită atent decât zece cărți slabe răsfoite. Alături de știință și într-un fel dincolo de ea, literatura îți poate aduce cunoștințe noi și un orizont nou. Literatura bună deschide zările spiritului, dă frăgezime sensibilității, dă viață intelectului obosit de lucruri abstracte. Poezia cu darurile ei de frumusețe și
A doua oară unu by Hluşcu Mariana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92967]
-
blocului, ca o părere, răsfoind o revistă, trecea ea... Vasilica. Purta o bluziță în dungi roz maron și o fustă neagră. Pășea rar, liniștit, leneș și moale pe toată talpa. Când l-a văzut, s-a oprit o clipă din răsfoitul revistei, zâmbindu-i. Iorgu simți în adânc, aproape de inimă, ceva ce se oprea în loc și aștepta să se rupă ori să se dezlege. Apoi, o privi cum se depărta maiestuoasă... și, i se părea că rămâne în urma ei o trenă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
După micul dejun, Noica a urcat la noi să-și aleagă câteva cărți pentru diminețile următoare. (Ne spune că preferă să scrie după-masa, pentru că dimineața are în el o curiozitate și o aviditate culturală care îl îndeamnă la citit și răsfoit.) A ales La gnose a lui Leisegang și Norm and Form a lui Gombrich, Le Bouddhisme (îmi scapă numele autorului). În cursul dimineții mi-am notat câteva idei din partea a doua a lui Point explicatif... Anticiparea câtorva teme din fenomenologia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reduceri de prețuri, s-au inventat tot felul de tertipuri, o "săptămînă a veseliei", o zi pe lună cu loterii, Iacobescu s-a dus special pînă la București să se consulte cu specialiștii în branșă, "Universul" și "Dimineața" erau citite, răsfoite, buchisite, doar-doar se va găsi o soluție miraculoasă pentru a se salva ce mai era de salvat. Isidor Bercu a inițiat chiar o serie de anunțuri-reclamă în "Dimineața Comanei", o foaie săptămînală care nu făcea altceva decît să adune știri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Aflu chestii pe care mai bine nu le-aș afla, unele știri mi se par cam trase de păr, altele, de a dreptul gogonate, și mă simt tentat să protestez ori, dimpotrivă, să mă bucur prea devreme. Mai deunăzi, am „răsfoit” Adevărul, ziarul cel mai citit din România - așa își face redacția reclamă, și-i cred, că doar au moștenit abonamentele vechii Scântei, iar cititorul român e ca englezul: conservator. M-am uitat și peste numere mai vechi citind, bineînțeles, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
nici de un deceniu înființată. În rest, umbla încercând să înțeleagă orașul, prea puțin asemănător cu cel descris de Pierre Girard în Les Amours au Palais Wilson, carte doldora de diplomați și funcționari internaționali, care se afla pe noptiera ei, răsfoită doar; prelingându-se în lungul vitrinelor cu un alt gust decât al celor din București; întârziind pe podul Mont Blanc să privească lebedele de lângă insula lui Rousseau; asistând la slujbele de la catedrala Saint-Pierre, fără să înțeleagă cum, în noiembrie 1932
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la loc pe perne. Am încercat să îmi amintesc volumul așezat pe chenarul de satin albastru al păturii electrice. Nu era una dintre cărțile acelea pe care obișnuia să le citească în liceu, groase și cu cotoarele tocite de atâta răsfoit, pe care le lua uneori în pat. Doamna Bovary. Anna Karenina. Cartea lui Thackeray despre colonel. O știam bine pe asta. Am citit-o în timpul celei de-a doua primăveri de când ne ascundeam. Cartea pe care o citea ea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
oră și cărțile pentru tot timpul.” John Rușkin 290. „O carte e o fereastră spre lume. Mai trebuie ca privitorul să și încerce a înțelege ceea ce vede.” Radu Zaharescu 291. „Puține cărți trebuie studiate, multe citite, unele recitite, foarte multe răsfoite.” Luigi la Vista 292. „Nu mi se pare nimic mai interesant, mai atrăgător ca o colecție de foi tipărite, aranjate în grup, sub forma unui volum și care cuprinde toată viața de inimă și de minte a unui om de
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Din acest punct de vedere e un experiment reușit: un blog scris într-o carte (sau o carte scrisă ca un blogă. La nivel vizual te poți orienta în interiorul textului ca într-un blog (cu condiția să înlocuiești hiperlink-ul cu răsfoitul paginiloră. Dar la nivel conceptual, din păcate, e un fals: chiar dacă poartă titlul New Media (o așa încredere în exhaustivitatea demersului nu găsești nici în studiile publicate la MITĂ, de fapt cartea tratează un singur subiect: blogul. Mai bine zis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
pe care Lawrence le interpreta În felul său, Încercând să descopere adevărul În fiecare literă din text. Cum adevărul migra de la o buche la alta, scoțându-și capul său de vierme ba aici, ba colo, În paginile subțiate de atâta răsfoit, Oliver fu nevoit să le decupeze una câte una cu lama și apoi, adunându-le grămadă În clopotniță, să le dea foc. Făcând această operațiune, masterandul era ferm convins că adevărul ultim ascuns În Epistolele lui Pavel Își va arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe infama descompunere ideologică, nume respectat. Voi zice acestei cenuși de Vînt: Lovinescu. Sunt obligat de inscripția pustiei de cărți: Evoluția poeziei lirice, de curând apărută. Anunț însă a nu recunoaște în plicticosul element stagnant pe aceste pagini, în silă răsfoite, nimic din înflorirea, ușurința, rotunda cordialitate a unuia din rarii europeni de la Dunăre: domnul și omul de litere Eugen Lovinescu. Pentru onoarea persoanei sale, în totul respectată, îi vom refuza paternitatea a cel puțin acestei cărți. * Un asemenea monument de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Nu auzea nici ciocănitul allegro al tocurilor pe caldarâm. Nu vedea curcubeiele fustelor fâlfâind în vântul subțire, luciul scurt al ciorapilor aurii sculptând în aer picioarele fus ale păsării flămânde, primăvara. Nu auzea, nu vedea nimic distinsul domn, cufundat în răsfoitul ziarelor. — Așa e omul, uită repede, se auzi iarăși vocea bătrână. Avem țara asta frumoasă, climă de rai... Dar s-a zis cu natura! Numai cu natura nu mai faci nimic. Omul face totul, mintea lui. D-aia ni s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
valuri de amintiri, făcându-l inactiv și absent. O voce interioară, clară, limpede răspicată Îi spune că nu prea mai are mare lucru de făcut pe lumea asta. Rostul lui pământean Începe să fie inutil, de prisos: cerșitul, mâncatul, drumurile, răsfoitul unor ziare...cam asta. E prea puțin, Își spune. O voce Antoniu, privești vânzoleala din jurul tău și nu te mai saturi, ai ochii larg deschiși, oamenii mișună și se Îmbulzesc disperați că cineva le-ar putea Înhăța bucățica de fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Încă o carte magică distrusă prin media tizare, supralicitare, deformare intenționată a fap telor și-a sensurilor. Și nici edițiile moderne nu mai au nimic din porozitatea și aroma caldă, de rume guș uscat, a paginilor vechi, de atâtea ori răsfoite. Așa încât Impudica moarte, cea adevărată, mai tră iește doar în noi, cei din generația mea, cărora ne-a incendiat, îndurerat, exaltat și înveninat cândva adolescența. Marele Sincu Pe la sfârșitul anilor ’70 m-am înscris și eu, ca tot studentul snob
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
intra doamna Iozefina Sima în bibliotecă, în liniștea aceea cu miros stătut, parcă rămasă rătăcită din alt veac, patronată de cărți vechi și noi, descleiate sau rupte de caterpilarul timpului, în care se mai auzea când și când câte un răsfoit temperat, eclipsa cu prezența ei întregul spațiu începând de la ușă până la mescioara la care aștepta gata de atac, o mașină de scris Olympia însoțită de un vraf de indigouri și de un teanc de foi ministeriale. Pentru câteva momente, mă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o cunoaște prea bine. Apasă pe buton, cheamă liftul. Becul se aprinde, se aude uruitul scripetelui ; lift vechi, încăpător, abia de urcă. Luni dimineață se urnesc toți greu, se vor izbi, amețiți, de birouri și planșete, ca niște păsări turmentate. Răsfoitul ziarelor, comentariile sportive, tranzistoarele, crește fumul... măcar o oră să-și lase capul greoi în palme, astupându-și urechile, să nu mai știe nimic. Cocleală în gură ! Și moliciunea umerilor, picioarele de plumb. Ar trebui să întreprindă ceva pentru Lena
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la nesfârșit, dar nu vreau să vă stresez prea mult, arătându-vă că de fapt și înaintașii noștri urlau de durere din aceleași motive ca și noi. Doar personajele erau altele, metodele aceleași. Sunt foarte sigur că pentru majoritatea românilor, răsfoitul ziarelor de epocă e o activitate plictisitoare, (vai!), neinteresantă, (ce mai!) și fără sens (chiar așa?). Cu o mișcare viguroasă, băgăm iar capul în nisip, și așteptăm răbdători vești bune dinspre est, sau dinspre vest, că ne-ar aduce o
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
la clasa a doua. Dar trenul nu era aglomerat și și-a putut pune pardesiul și valiza peste două locuri fără să se simtă vinovat, în timp ce scotea un caiet și încerca să noteze cele mai importante pasaje dintr-un volum răsfoit evident de mai multe ori. Am fost „Țelină“, publicat de Peacock Press la sfârșitul lui 1990, se dovedise a fi memoriile unui ofițer de aviație spion care lucrase ca agent dublu pentru MI5 în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În invidie, de la mică distanță și se termină filmul cu nu știu ce citat dintr-un scriitor mare. De altfel apar tot timpul mari scriitori pentru pauze de respirație educativă Între atrocități, Dante, desigur, dar și alții, aproape la fel de diabolici și de răsfoiți În bibliotecă de cei doi oameni ai ordinii publice, doar-doar or descifra următorul tip de intervenție chirurgicală asupra cetățenilor. Pe unul dintre marii scriitori adnotați din greu În bibliotecă l-am recunoscut ușor, e inconfundabil, Dan Claudiu Tănăsescu, căruia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În aerul absorbant) să se corporalizeze, să se recompună, să refacă un traseu de mișcare avut inițial și pierdut prin transferul lor În litera textului, presată pe suprafața neutră a paginii scrise. Frânturile ce se ridică din foile și caietele răsfoite aruncate pe masă, pe jos și pe fotoliile din cameră transcriu un câmp de bătălie ars de liniștea finală; sfârâie doar gâturile tăiate, rănile deschise, membrele dezmembrate ale unor corpuri Încă vii, Încă aburind de viață, bolborosesc izvoare Închise violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Cum vorbim despre cărțile pe care nu leam citit Nu citesc niciodată o carte despre care trebuie să scriu; te influențează atât de ușor. Oscar Wilde Lista abrevierilor CN: carte necunoscută CR: carte răsfoită CE: carte evocată CU: carte uitată + +: părere foarte bună +: părere bună -: părere proastă - -: părere foarte proastă PROLOG Născut Într-un mediu În care se citea puțin, neplăcându-mi deloc activitatea respectivă și neputând oricum să-i dedic timp, m-am
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ȘI PE CARE AM UITAT CHIAR CĂ AM CITIT-O, MAI POATE FI CONSIDERATĂ O CARTE CITITĂ. Nu există așadar o diferență atât de mare Între o carte „citită” - presupunând totuși că această categorie are un sens - și o carte răsfoită. Valéry e cu atât mai Îndreptățit să răsfoiască cărțile despre care vorbește, iar Baskerville să le comenteze fără a le fi deschis, cu cât lectura cea mai serioasă și completă se Înrudește foarte curând cu o survolare și se transformă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
să mi-l dea... pentru că în dosarul meu sînt nume importante, mult mai importante decît rahatul meu de grad... Nici n-o să mai fac cereri... azi e ultima cerere pe care am depus-o... Ultima. (pauză în care se reia răsfoitul dosarelor, cu foșnetul amplificat pe bandă; se aude soneria; Supraveghetorul se duce la ușă și se întoarce cu soția Dosarului) Dosar nr.: (nedumerire, privire intensă către Supraveghetor) De ce ai spus că nu vii să mă iei? Soția: Dar n-am
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
distanța de la contemplația de grad secund (barbiană?) a reproducerii (fie ea și ireproșabilă tipografic), la cea ca atare, în fața capodoperei. Distanță hipnotică, aș numi-o, pentru încărcătura... hermeneutică. Să vezi, o viață, " Dejunul pe iarbă" al lui Manet în mult răsfoitele albume și, brusc, să te afli în fața originalului (fie el chiar vag dezamăgitor), iată consumarea unui act lesne de trimis la Freud, nu însă și complet explicat. Nici nu întîrzii. Totuși. Compoziția, colosală ca dimensiune, nu atît de scandaloasă ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]