514 matches
-
Însuflețită de voce preface literele-n sonorități iar sonoritatea În ecouri cartea poate să ardă inflexiunile ei Însă merg mai departe iar vocea mea devine aură a lui Faust a lui Ulise a Căutării timpului pierdut halou se face de răsfrîngeri ocrotind-o pe Francesca da Rimini de cînd e lumea lume singura femeie ce s-a Îndrăgostit În timp ce citea.“ Schimbul epistolar dintre fete se inflamează, se contrazic, Își fac reproșuri, se acuză, și-l aruncă una alteia În cap pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care cred că l-am zărit a fost marea. Nu Întinderea ei, nu valurile, ci reflectarea soarelui din oglinda apei. Stăteam mai tot timpul cu fața aproape lipită de fața liniștită a mării doar cît să prind cîteva resturi de răsfrîngeri. Întîl neam marea pentru Întîia oară. Ne luase mama, pe mine și pe sora mea, și ne dusese la Eforie Sud În vara aceluiași ’65. Din nou mult mai tîrziu, aveam să aflu că așezarea se chemase Înainte de război Carmen
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vă înecați". Marea, locul nașterii, al vieții, al creației și desfătării, devine mare amară, loc de primejdie și moarte, de nenoroc, de trădare și tragedie, un loc de care trebuie să te ferești, loc de naufragiu, un naufragiu lăuntric. O răsfrângere a naufragiului ideilor bulversând întreg veacul XX, cu ideologiile sale și dispersia identității omului, teme reperabile în întreaga operă a lui Claudio Magris.
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
la inși evoluați, cu gust artistic cert întâlnești asemenea reacții... Mai fine, dar trădând aceeași neînțelegere a artei portretistice... Ceva foarte bine ascuns zace în figura omului. O părticică din nas, un mușchi al feței, necontrolat, o arcuire a urechii, răsfrângerea unei buze, - nimicuri, pe care dacă intuiția artistului le pune laolaltă, potrivit viziunii sale, iese cu totul altceva decât ce se vede pe o fotografie trasă la minut. Unii par mai frumoși decât sunt ei în realitate. Pe alții, nu
Portrete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7387_a_8712]
-
tăceri // cu lumea pierită / prin cețoasele văluri / cu lucruri aduse la irealele lor dimensiuni // într-un somn visător / aș străbate abisul unor duminici // stăruind în penumbră / mireasma și ea dilatată / ar tremura ca argintul // cu gînduri neretușate / aș pătrunde în răsfrîngerea clipei / doar în umbrele ei" (Miezul lucrurilor). De fapt e o "chemare de dispariție", căci în "haosul tîrziu" al unei asemenea deconectări "trupul meu plutitor / își pierduse conturul / aerul frînt înălța anonim / înmulțind stelele nopții cu o rază / cu o
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
e adîncită. Spațiul simbolist se impregnează în schimb de umori existențialiste, de angoasele unei dezangajări, ale unei dizarmonii tot mai apăsătoare. Are loc așadar un aggiornamento al formulei poetice ce a constituit punctul de pornire. De la ezitare, tergiversare, impulsuri subiectiv-obiective, răsfrîngeri ale unor structuri absconse ce "vibrează în fundaluri" ("un singur gest te-ar feri / de somnolentele spații/ dar pînă să-l faci / se lasă noaptea de-a binelea"), se petrece tranziția spre un disconfort mai consistent, spre acidele experiențe ale
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
europene. Iar în 1930, când mentorul mișcării făcea vizita mai de mult promisă în România, acompaniat de membri ai grupării "Contimporanul", evenimentul (conferințe publice, deplasări în zona petroliferă de pe Valea Prahovei, cu ecouri poematice în scrisul lui Marinetti), a avut răsfrângeri semnificative, de la aplauzele oficiale și elogiile simpatizanților, la reacții mai puțin conformiste, precum cea a marginalului "avangardist de unul singur", Victor Valeriu Martinescu: în anul descinderii marinettiene în România, acesta cuteza să constate, dincolo de stilul electrizant, spontan, cu "brutalitatea lui
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
felurite vietăți, plante, fructe, peisaje, locuri care cutremură cugetul; sau dimpotrivă, locuri gingașe, încântătoare, plăcute; plaiuri înflorite cu tot felul de culori, străbătute și învăluite suav de dulci adieri". Privitorul este și el întâmpinat aici de proaspete plămădiri de demiurg, răsfrângeri noi dintr-o mare alchimie creatoare. Prospero modern, stăpân pe universul său, Vladimir Zamfirescu ne înfătișează, într-o uimitoare gamă de registre și de stil, o nouă față din propriul său panopticon al Firii: de la corpuri la chipuri și portrete
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
Samain), poetul român compune un tablou alb-argintiu, în tonuri deschise, echivalent perfect al unei pînze de Monet; majoritatea cuvintelor din această unică strofă-poem evocă luminiscența: "Pe balta clară barca molatică plutea... Albeți neprihănite curgeau din cer; - voioase Zîmbeau în fundul apei răsfrîngeri argintoase; Oh! alba dimineață și visul ce șoptea, Și norii albi - și crinii suavi - și balta clară, Și sufletul - curatul argint de-odinioară. Oh! sufletul! - curatul argint de-odinioară. (Pe balta clară) Aliterațiilor și coloristicii simbolice din Zori roze li
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
miraculoasa și extenuanta sa diversitate figurală. Opiniile..., povestirea care dă titlul volumului, este o subtil-amară radiografie a „țărișoarei” și a (ne)șanselor ei. Adevărurile sunt spuse prin recurs la o străină gură - profesorul-călător „cu diplomă în științele oculte și etnopsihologie“, răsfrângere cinic-tăioasă a naratorului băștinaș, într-o călătorie cathoptrică („vorbeam dintr-o oglindă”) de sondare a noimelor: „noi doi n-am ieșit nici o secundă din camera asta semiobscură. Ne-am plimbat doar prin adâncimile ei”. Portretul înregistrează detalii incomode în lapidaritatea
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
să pulseze invers", îl constituie o fibră luptătoare: „Sînt al speranței ostaș" (Impact). Sau într-o variantă patetică: „Eu sînt stînca de la bază / Care noaptea sîngerează" (Prund de stele). Cu un adaos revelator: „Stînca are aceeași grupă sanguină cu mine" (Răsfrîngere). Acestei dispoziții de „ostaș" îi datorăm și cîteva energice tușe vizînd mediul socio-politic proxim, acea „uriașă moară", unde „Diavol cu diavol se însoară" (Stare). După ce ne mărturisește defel sfios: „Rîdeam de șapca lui Vladimir Ilici,/ De rubașca lui Iosif Visarionovici
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
Amânarea generală (1990), apoi Elegii în ofensivă (2003) și Litere și albine (2010), cutez să cred că acest raport a câștigat cât de cât în semnificație și profunzime. Până la urmă, această tematică pornită din inițiala „cumințenie” a putut ajunge la răsfrângerile atât de elocvente și definitorii pentru ceea ce astăzi numim cotitura dinspre estetism sau estetic „neomodernist” și „tranzitivitatea” ce crede a se putea dispensa de medierile tropice, pentru o autentificare a discursului printr-o mai directă priză la „real”, la concretul
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
în rotunda tîmplă" (Asceți). Bardul se consubstanțiază cu lumea obiectuală, implorată printr-o afectare angelică să-l accepte: "O, azi sunt bucuros ca un cristal! / Fără cusur mi-s hainele de înger. / Mi-e fiecare nastur triumfal / Încoronat de proaspete răsfrîngeri. // Luați-mă, oglinzi, în cuarțul vostru / Încă puțin, căci vreau să plec de-acuma / Spre dulcele Septembre unde rostul / Meu este doar s-ating cu pieptul bruma" (Cîntec). Din același izvor al "eului detestabil" purcede și seria de personaje, travestiuri
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
unor stări fruste, de elan direct, nemediat, ci, mai curând, stau sub semnul unei intelectualizări a trăirilor și impresiilor; un vag filtru livresc se interpune între percepția lumii și conștiința lirică, deprinsă a conferi un timbru elegiac, o rezonanță acut-reflexivă răsfrângerii lucrurilor și făpturilor în vers. Dacă ar fi să alcătuim o sumară genealogie a versurilor lui Eugeniu Nistor, am putea constata faptul că acestea se situează în descendența liricii blagiene, dar și a poeziei cerchiste sau echinoxiste. De altfel, descendența
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
vorbește, succint , în interviul acordat, în 1988, lui Andrei Corbea, în revista „Dialog”: „Un bun arhitect de revistă - spune jurnalistul cel mai versat al epocii - trebuie să-și asume cu necesitate postura unui anonim”. Un anonimat așadar convenit, cu benefice răsfrângeri în cultura națională, astfel cum s-a întâmplat în cazul lui George Ivașcu.
Cazul George Ivașcu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5022_a_6347]
-
enigma morții prin abuzul gândirii focalizate asupra sfârșitului ca punct de reper pe calea autocunoașterii este obsesiv maladivă”, scrie o doamnă, critic literar, despre o mare poetă. Lirica poetei cu pricina ar fi „melancolică și sobră, încărcată de poverile existenței, răsfrângere a realului subiectiv, dar liberă de încadrarea prozodiei, e o lirică a imaginii și a trăirii, a supraviețuirii pe tăiș”. Nu e neapărat neadevărat, dar se putea spune mult mai simplu. Complicația vine din școală, unde suntem învățați că un
Suferințele criticii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4577_a_5902]
-
maestru pe potrivă, ideea pionieratului pe cont propriu fiind o naivitate. Paștina fără Ciucurencu ar fi fost un pictor cu talent, dar fără simț numinos. În fine, scopul picturii e numenul, numai că numenul nu-l vezi direct, dar vezi răsfrîngerea lui în lume, adică vezi văzduhul, aerul prin care transpare stihia. Nu materia lumii se arată într-un tablou, ci aura de spirit care o însuflețește. Din acest unghi de vedere, un tablou autentic are imboldul de a fi icoană
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
care le oferă, într-o polemică deschisă, învățătorul Herdelea și preotul Belciug. În eșecul lui Ion, Liviu Rebreanu experimentează, la modul generic, o altă ipoteză despre sine, alta decât în cazul lui Titu Herdelea. Înțelegem acum mai bine, cu o răsfrângere autobiografică, ce se ascunde în subtextul considerațiilor morale din Cred: „Dacă privești arta drept creație, trebuie să-i atribui și o valoare etică. Arta ca ușoară jucărie ar fi fost tot atât de incomprehensibilă ca și viața socotită fără rost. Arta n-
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
Teck, dintr-o speță asiatică imputrescibilă. Dacă revine, în rîndurile de față, momentul acestei conjuncții, care a rămas episodic la Béjart, e pentru că totuși punții dinamice, astfel atinsă, demersul actual descris de noi, al tînărului plastician român, îi aduce cumva răsfrîngeri în perenitate. O conexiune ce alătură corp uman și obiect, obligîndule să-și imprime reciproc mișcare, o neîntreruptă înmănunchiere funcționînd dual, susțin, la Bogdan Lascăr, ca o garanție, dispozitivul propunerilor avansate în această fază. Pîndind deplasările de echilibru, chiar și
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
volume din Analele Profetilor si Regilor, redactate în secolul al X-lea de Abu Gafar Mohammed Tabari, trăitor prin Persia, Syria și Irak - cînd, inevitabil, se referă la rezumatul alcătuit de vizirul Bal’ami din Khorasan, eseistul occidental culege, desigur, răsfrîngeri din splendoarea unei vizualități himerice, aceea proprie poveștilor arabe din O mie si una de nopti. Luăm cu noi, citindu-l, luciri fără seamăn - Muntele Qaf, de pildă, și orizontul unde totul, de la cetăți la unduirea nisipului, iradiază smarald, cu
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
purtînd o amprentă rațională, însă de cele mai multe ori doar sensibile, situate la nivelul senzorilor care pot inspira metafora. Nefăcînd loc semnificativ conceptului, speculației, poetul se confruntă cu materialitățile precum cu o pastă îndărătnică în natura ei amorfă, spre a obține răsfrîngerea lor în imaginar, antrenarea lor în fluxul abundentei d-sale plăsmuiri. Erosul constituie, în volumul pe care-l avem acum în vedere, un motiv privilegiat, slujit de maniera autorului de a se sprijini pe văz, pe auz, pe pipăit, id
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
postmodernismului, poate apărea oarecum desuetă se potrivește ca o mănușă romanului semnat de Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor. Întrucît acesta conține, împletite într-o impunătoare unitate a viziunii, două teme și anume „marea crimă” săvîrșită de Imperiul Otoman împotriva armenilor și răsfrîngerea acesteia în destinul familiei autorului ca și în propria-i ființă. Evenimentele istorice pe care le are în vedere scrierea reprezintă un concentrat de cruzime. Pot fi socotite o prefață a Gulagului și a Holocaustului, cu trista deosebire că n-
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
Mîinile-mi grele mi le-nsînger. Și-o rană e în tot ce pipăi, zidu-i chircit, ușa-i cleioasă, cuiele cresc din dușumele, crinii sorb camera-ntr-o vază Și-n gură simt gust vechi de soare, Creierii-mi ard iar în răsfrîngeri. Deodată roua-mi sparge ochii Și-aud sosind flămînd un înger...
Întîmplare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15675_a_17000]
-
lănțișoare. Șlefuiam modern cu artă cearcăne cât marea-moartă împilându-l în idilă - a metaforei mantilă - șarpele/ aproapele bazileul-patriarhul via/oful golful ah-ul. Dar nu ei așteaptă fiul galopând prin basm pustiul. La icoana Preasfințitei fețele închipuite schimbă raze în răsfrângeri și transpar în plânsu-amar milostivii mei bătrâni albi ca florile de prun pe un deal vâslit de îngeri. Pe-ntuneric îi desferic posedat legat de verb ca un urs târât în lanț aurlând la ceasul sterp strana cu damnați amanți
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
altar Cîntări și o îneacă în tămîie, Cadelnițîndu-i roua la călcîie... Cerul ce-ncearcă să-l deschid-un înger... Cerul ce-ncearcă să-l deschid-un înger Deasupra mea m-a speriat mereu, Va trebui să-i stau alături, în răsfrîngeri, Să-nving în străluciri, cu pieptu-mi rău, Slab, și fricos, și păcătos, și tulbur, Aroma raiul deodată la-ndemînă, Cu heruvimii să-ți cînt lin din tuburi, Ca să te-aleg mireasă și stăpînă, Și să te plimb printre copaci cu mere
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]