384 matches
-
și grea crucificare, Mai poți răbda, Isuse-poporule român?! Peregrinări Amiezile curgeau vâscos în geam, Leșuri de sfinți se bălăceau în soare. Cumplită vară.O deslușeam în ram Și în dogorile stătute prin pahare. Migrăm spre limpezimi departe... Însingurați sub soarele răsfrânt, Plătim impozit pentru Planeta Moarte Și-un adăpost sub aripă de sfânt. Cine-a plecat se-ntoarce câteodată, (Din Valea Cerului din lung exil), O mică pasăre cât să încapă În căușul unei palme de copil. Fariseilor Pedepsele sunt multe
PRIMA RUGĂCIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349590_a_350919]
-
duce, Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce, Tu răstignit pe țipătul din mine. Te simt în mine ca melancolie, Sfâșietoare, naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt, Silabă sunt și literă cu care, Vorbești cu tine. Naltă întrebare, Ecou însângerat al unui gând. M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Tu răstignit pe mine ca pe-o cruce
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
apărut la Editura Limes, Cluj, 2013 - o reușită frescă a satului ardelean la început de secol XX. Acțiunea cărții se derulează în jurul unei familii de țărani localnici, al cărei destin, pe parcursul mai multor decenii, a fost marcat de un blestem răsfrânt, pare-se, asupra mai multor generații. Pigmentat cu descrieri magistrale în care metafora este ridicată la rang de „regină”, cu personaje autentice creionate abil de condeiul tinerei autoare, te ține cu sufletul la gură pe parcursul lecturii și te poartă spre
O REUŞITĂ FRESCĂ A SATULUI ARDELEAN de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350421_a_351750]
-
Își punea întrebări, căuta răspunsuri și se certa pe sine pentru toate prostiile pe care începuse să le inventarieze ca atare. A văzut grupul la circa 20 de pași, când ieșea din parc. Un băiețel în cămășuță albă cu gulerul răsfrânt larg pe piept și pantalonași grena-deschis de velură finuță, cu părul pieptănat atent, cu bretonaș și cu privire semeață și o ghindoacă de fetiță cu bluzică grena-închis, pantalonași gri-petrol și pantofiori asortați cu bluzica, erau tot ce vazuse mai frumos
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
focul iubirii eterne înalță un munte noian de plăceri, ascunse mângâieri!” Vise. Săbii de foc lovesc un suflet tiptil pe sârmă dorințe și iubiri topesc ... curg în șuvoaie ... hoinăresc. În locus amoebus, în suprem avânt, Femeia va trăi din focul răsfrânt. Referință Bibliografică: Liliana TIREL - FEMEIA DE FOC / Liliana Tirel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 970, Anul III, 27 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Liliana Tirel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
FEMEIA DE FOC de LILIANA TIREL în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364943_a_366272]
-
-nvârtoșez în cei ce vin/ Ca singur eu să pun soroace/ Înconvoiatului destin./ Când uneori mă-ncearcă plânsu-mi/ De cât amar am cunoscut,/ Mă-mbrățișez pe mine însumi/ Cel încă-n vreme nenăscut./ Tresaltă-n mine milioane/ Cu viitoru-n ei răsfrânt/ Și-n iureșul eternei goane/ Cum sunt ce-am fost voi fi ce sînt.// (Nichifor Crainic- Eu) Maria, cea care renăscea și pe marile scene ale lumii dar și în pridvorul țăranului strămutat în mahala, a trăit inegalabil și total
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
fi ce sînt.// (Nichifor Crainic- Eu) Maria, cea care renăscea și pe marile scene ale lumii dar și în pridvorul țăranului strămutat în mahala, a trăit inegalabil și total aceeași metaforă a poetului: „Tresaltă-n mine milioane/ Cu viitoru-n ei răsfrânt/ Și-n iureșul eternei goane/ Cum sunt ce-am fost voi fi ce sînt.” Sunt mulți „cutezători calici”, astăzi, ca și ieri, unii zice-se chiar rapsozi ca Leșe, care se pot ridica la înălțimea, lumina, demnitatea, trăirea, jertfa, muzica
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > ÎN BRAȚELE ABSURDULUI... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1015 din 11 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Noaptea hienelor mă ajunsese din urmă și era în plină zi fântânile își ofereu apele adâncului în cupe răsfrânte invintându-mă să beau ... dar n-auzeam decât un hohot Deșertul și pustiul din mine unelteau acuzându-mă de lașitate... Am început să alerg la întâmplare și să plâng prea mult soare într-o inimă cuprinsă de spaimă și-ndoială Câmpiile
ÎN BRAŢELE ABSURDULUI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352407_a_353736]
-
duc în pădurea din apropiere. O potecă umbroasă îmi călăuzește pașii la intrare. Continui drumul printre copacii bătrâni, călcând peste frunze maronii, ascultându-le scrâșnetul, ca un răspuns la gândurile mele. Sus, cerul este mai mult acoperit de crengile groase, răsfrânte, ale copacilor acestei păduri bătrâne. Poteca urmărește conturul lacului. Mă opresc pe podul de lemn, mă sprijin de balustradă și privesc văluritul blând al apei lacului și aștept vietățile acestui lac ... Gâște, rațe sălbatice vin plutind liniștit, așteptând fărâmiturile de
ZIUA RECUNOŞTINŢEI (THANKSGIVING DAY) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351278_a_352607]
-
îl asculta se prostenea” Pentru că Duhul Sfânt ne vorbește, iar dacă noi nu-L avem, nu putem să ținem minte. Trebuie să-l cerem. “ Prin fapte și cuvinte. “ Păcatele împotriva noastră înșine duc, la învârtoșarea inimii- o cunoaștem cu toții“, Acestea răsfrânte și asupra plantelor se usuc, Spunea Părintele:”Și o cunosc și eu “ , Cel care m-am dedicate cu totul lui Dumnezeu. Dar “Cum am zis, cu paralizie pedepsește Dumnezeu pe toți nesățioșii de avere “și nu iubește, “căci aceștia și-
DRUMUL GOLGOTEI SPRE SFINŢENIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351464_a_352793]
-
Ce necesară-i uneori o poveste/ În care să crezi - hai să zicem - de luni/ până sâmbătă seara/ Talpa respiră cald petrecută de lut/ Metalul melancoliei dă trupului/ Luciul atât de plăcut al îmbătării de sine/ Când podelele râd în răsfrânta lumină/ fructul sanctificat și mușcat de-un sărut (...)/ O durere numai a mea se-nfruptă din mine/ Umilită de seve (...)/ Eu încăpățânat -melancolică/ Mă împresor și cu tandri de / vânt...” Celălalt ciclu Tema principală, menține poezia autoarei într-un echilibru
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
anotimpul asta care-i al tau de parca ți-e sortit. eu fără trupul tău cu gust de struguri nu sunt decât un biet crâșmar fălit. mi-e dor de pașii tăi pierduți prin frunze, de trupul tău în palmă mea răsfrânt, Îmi beau paharul cu venin și mor sub patimă din ultimul cuvânt. nu-mi e prea bine fără ține ,darling dar nu mai vreau furtună în simțiri, eu vreau doar să te gust pe îndelete și-apoi vreau să mă
NU ESTE TOAMNA FARA TINE ,DARLING de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355774_a_357103]
-
iar poeta are capacitatea de a decodifica semnificația profundă a acestor cuvinte, atunci când le reia și le reda rostite din perspectiva omului muritor, ajuns nemuritor, ca beneficiar al vieții veșnice. Vorbele prin care Dumnezeu se recomandă sunt răsturnate asemenea imaginilor răsfrânte într-o oglindă. “Pentru totdeauna acasă, acolo unde/ Iubirea plutește peste tot/ Și unde Tu ne aștepți cu brațele deschise/ Pentru îmbrățișarea iubirii/ Ce ne-am dorit-o și pentru care am rătăcit ,/ Ce fericită voi fi atunci , Doamne,/ Când
“VREAU O ALTĂ LUME” DE VICTORIŢA DUŢU – POEZIE CREŞTINĂ DESPRE VEŞNICIE, DRAGOSTE ŞI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355972_a_357301]
-
abia de puteai să-ți mai ascunzi suferințele atroce (pe acel sărăcăcios par de spital), privegheată de Domnul și de stele, la nici doi ani de când mâna ta firavă și tremurată înmuia tocul în călimara mea de școlar cu marginile răsfrânte, pentru a nu vărsa lichidul stânjeniu fremătător de atâtea emoții în ghiozdanul de fotă pe care mi-l croiseși și, așternea rostuindu-mă, cu apelațiunea unică și inconfundabilă pe care de atunci n-am mai auzit-o vreodată, de „băiatul
SCRISOARE CĂTRE MAMA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355982_a_357311]
-
s-a oprit Și iarbă o auzi cum se topește Sub trupul tău culcat pe-un pat de stele Și răsfățat cu mîngîieri subtile Te-am răsfoit din scoarță pînă-n file Pe degete ți-am împletit inele Și stai acum răsfrînta în imagini Eu tot te caut răsfoind la pagini Ca să ajung la tine-n univers E dulce și sensibil că o frunză Pe care luneca o buburuza În timp ce eu te pătrundeam pervers SONETE DISPERATE 28/11/2009 01:02 Riom
SONETE ANGUASATE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355660_a_356989]
-
convexă, pe patru laturi și apoi se răsucește parcă pentru a se odihni într-o formă fusiformă și chiar tronconică, groasă precum copacul unui tei bătrân, golașă fără vreo vreun coronament până cu aproape de 200 de metri de vârf, apoi răsfrântă precum “buzele” unei cupe alungite de șampanie sau glastre cu marginile nițel în afară și apoi adunate pentru a le închide de jur-împrej - un boboc de floare care se închide seara pentru a se desface la răsăritul soarelui - și a
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]
-
încarcați de nea...îmi place fumul care se înalță într-o coloana tremurânda din coșurile caselor...asociez decembrie cu mirosul de cozonac și cu pocnet de lemne arzând...nu râde,citeste-nainte... Și-mi place să privesc iarnă prin colțul răsfrânt al perdelei...dintr-o casă încălzita în care miroase a gutui...gutuile toamnei ce-a trecut... Iarnă asta îmi aduce aminte de "senzația de fulg topit pe buze"...și numai eu știu de ce;) Trecerea prin anotimpuri este dureroasă dar atât
NU RÂDE...CITEŞTE-NAINTE... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356058_a_357387]
-
într-o mângâiere, ori trăgând cu gesturi molatice, absente, câte un fir de iarbă ce se unduia leneș sub spicul bogat. Era parcă mai frumușică decât o observasem până în acel moment. Purta o băsmăluță legată ștrengărește sub bărbie, cu bluzița răsfrântă neglijent aproape până la brâu și cu o fustă lungă, bogată în falduri, care părea să o facă mai subțirică decât era și mai înăltuță. Am strigat-o și am chemat-o la gard. Încântată că o invit să mă ajute
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
o boltă imensă de azur ce acoperă întreaga lume. Am întors capul spre ea pentru a-i spune ceva... Ce tablou...! Buzele cărnoase și roșii precum cireșele, stăteau întredeschise ca într-o admirație sublimă. Sânii micuți înțepau cu sfârcurile bluza răsfrântă larg, lăsând a se vedea rotunjimile aproape sferice, cu pielea bronzată ca întregu-i trup cu mijlocel nefiresc de subțire și fragil. Nările dilatate inspirau cu nesaț aerul curat și parfumat de întreaga vegetație în floare. Ochii erau închiși, cu pleoapele
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
să-ți cer? Văd printre nori un petic de cer. Lumina vine, o prefer NU ÎN NEANT. Dăruiește-mi din inima ta O parte oricât de restrânsă, Nu vreau să fii cu fața plânsă Pe fața-ți să o văd răsfrântă FERICIREA 1965 Referință Bibliografică: Îți simt lipsa / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 347, Anul I, 13 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ÎŢI SIMT LIPSA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369434_a_370763]
-
că,să nu mai luăm tot ceea ce vedem de bun și să încercăm să înțelegem fiecare lucru ce implică și să nu absorbim decât sentimente bune și autentice,pentru ca ,cele rele nu ne sunt de cele mai multe ori adresate ci doar răsfrânte ca să se diminueze stările interioare. Ca soluție propun un tratament cu empatie concentrată ,ca să eliminăm situațiile în care se aruncă injurii nefolositoare din lipsă de comunicare.Prin urmare,viața noastră ar fi una cu mult mai bună și nu ne
GÂNDURILE VIOLETEI-EMPATIA de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369554_a_370883]
-
de vânt, O ninsoare de petale, Mângâind al meu pământ. Și-n îmbrățișarea caldă Ce o fac cu-al meu veșmânt, Să-mi simt moșii și strămoșii Îngropați în lutul sfânt. Să dau sfântă sărutare, Ca un cer de ploi răsfrânt, Căci îmi trag dorul și seva, De la cei ce nu mai sunt! Referință Bibliografică: Trecând prin vremuri / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1181, Anul IV, 26 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angelina Nădejde : Toate Drepturile
TRECÂND PRIN VREMURI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353574_a_354903]
-
Din jurnalul unei zile - scriu cu fire de praf - ). ,,Pe talerul zilei”, ,,pe talerul nopții”, poeta, cuprinsă de angoase, ni se destăinuie: ,,Noaptea hienelor mă ajunsese/din urmă/și era în plină zi/fântânile își ofereau apele adâncului/în cupe răsfrânte/invitându-mă să beau/...dar n-auzeam decât un hohot” ca apoi să-și devoaleze sinistrul: ,,Deșertul și pustiul din mine/unelteau/acuzându-mă le lașitate...” (În brațele absurdului). Dar zvonul de apocalipsă stă suspendat în eter ca o sabie
CRONICĂ REALIZATĂ DE VASILE POPOVICI VOLUMULUI OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354680_a_356009]
-
pentru totdeauna. Actorii stinși sunt medalioane de pandantivi ai catedralei teatrului și cinema-ului. Rămân întruchipați în propriile roluri, dincolo de realitatea în act, dincoace de realitatea ideală a iubirii. Ei transfigurează în orice vremi, vremea și lumea lor. Putem revedea răsfrânt chipul marelui Amza Pellea din amintirile dumneavoastră? Oglindiți-l pe Amza Pellea în lumea sa, închipuiți-l apoi, în lumea de azi. Nu știu cum ar fi fost Amza în ziua de azi... cred că la fel cum a fost în toată
OANA PELLEA. CONVERSAŢII FĂRĂ SENTIMENTUL DE DISTANŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357779_a_359108]
-
pe mine, un țânc de vreo zece ani, însoțitor. Dacă-mi îngăduia să șed pe capra trăsurii, lângă conducătorul ei, eram fericit. Vizitiul tresărise din moțăială simțindu-mi apropierea și își ridicase ușor, elegant, pălăria cu calotă ovală și borurile răsfrânte. Avea ochi roșii, poate de nesomn, și mult păr cărunt în dreptul tâmplelor. Favoriții stufoși îi coborau până sub pomeții obrajilor. Figura lui mi se păruse cunoscută, ceea ce nu mă mirase deloc, fiindcă odinioară avusesem destule cunoștințe printre birjari. Uica Livi
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]