107 matches
-
motivul apelului, fără ca interlocutorul să intervină cu vreo întrebare. Abia când se interesează în cât timp o să descindă echipajul care o să-i pună la punct vecinii, își dă seama că a consumat impulsuri de pomană. Căci vocea rostește solomonic și răspicat: - E ziua la copil, domnu'. Omu' e-n casa lui. Lăsați, că n-a murit nimeni dintr-un chefuleț. Între timp, chefulețul virează decis spre orgie. Din pereți nu se mai aud doar lamentări sfâșietoare, ci și niște zgomote care
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
înmuiat și lipicios în care zăcuse, iar hainele îi fluturau zdrențuite pe trup, de credeai că-i o sperietoare. În schimb, inima și-o simțea despovărată, ca și când cineva îi luase un pietroi de pe ea. Ba chiar, pârdalnica îi dădea zvâcnete răspicate de întremare și de bucurie ascunsă. Gata, scăpase ca prin urechile acului și din această mare și nemaiîncercată cumpănă. Viața i se deschidea, înainte ca un dar prețios, și-i era recunoscător celui de sus că fusese din nou cu
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
ne cere politică, literatura tînără a Estului este într-o proporție foarte mare apolitică. S-au ars demult acele etape cînd poetul voia să rupă voalul realității, cînd Marius Robescu vorbea despre spiritul însetat de real și Richard Wagner adresa răspicat întrebarea "Ce e realitatea?" (Was ist Wirklichkeit?). în acele vremuri realitatea era o mumie ascunsă într-o cutie fardată. Se știe că accesul interzis ne ațîță să spargem ușile. După 1989 credeam că am intrat într-o eră nouă. Dar
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
notația diaristului, în cartea de față tonul este mai degrabă diacronic-nostalgic. Dincolo de patina timpului pe care o poartă, eseurile cuprinse în acest volum sunt mărturii de epocă cu valoare documentară. Descoperim aici, prin ochii adolescentului de odinioară, un Petre Tuțea răspicat la vorbă, în permanent conflict cu autoritățile comuniste: "A fost," spune Dan Ciachir, "poate singurul om pe care l-am cunoscut, în epoca dictaturii comuniste, care spunea cu voce tare tot ceea ce credea. Nu se codea niciodată, nu se rușina
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13708_a_15033]
-
cel mai teribil a fost limba în care vorbea „profesorul” Beuran. Mai mult decât agramatisme cu ghiotura: asemantism. Omul pur și simplu nu cunoaște sensurile cuvintelor limbii române. Banii nu se „colecționează” la buget, cum zice de două ori și răspicat să spargă ecranul dl Beuran, ei se colectează, „ghidurile nu sunt lucruri științifice, sunt lucruri fixe”, e de părere omul de știință Beuran, „resuccitarea cardiacă” o fi ceva de mare specialitate, altceva decât resuscitarea de care am auzit și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
scandal de presă, când devenisem obiectul atacurilor repetate dinspre Săptămâna, Luceafărul, Flacăra. Intitulată „Imperativul intensității”, focalizând la Început pe universul concentraționar (Transnistria, adică) „la nord-est” de Edenul copilăriei („un loc ce semăna leit poleit cu iadul”) și afirmând, În final, „răspicat” valoarea autorului comentat, recenzia și-a sporit, cumva, importanța prin faptul că apăruse În România liberă, act atent calculat al recenzentului și unul de curaj din partea directorului Octavian Paler. Textul ar fi putut apărea, fără dificultate, probabil, În România literară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Curând”, i-a spus tata mamei. Aveam o programare la doctor? M-am cutremurat, căci nu știam nimic de asta. Tata a repetat de mai multe ori „da, da, da”, a adăugat „deja ne gândim la întoarcere”, rostind atât de răspicat cuvântul „întoarcere”, încât era imposibil să nu-l auzi. Eu ședeam lângă tata, doamna Sanowsky stătea în picioare și își lega mai strâns cordonul capotului. „Dă-mi-o și mie, dă-mi-o și mie”, voiam eu să spun, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am primit doar o scrisoare de la preafericitul Hrisant. Până mâine gândiți-vă ce este de făcut. Să ne pregătim să mergem la denie, apoi întorcându-se spre Ștefan, întrebă: unde ai fost? — Spusei: am fost la Târgoviște. Vorbise atât de răspicat încât ceilalți trei Brâncoveni înțelegeau că nu rămânea loc de comentarii. La denie în biserica domnească erau doar bărbați, doamnele și jupânițele plecaseră la Mogoșoaia să facă pregătiri pentru venirea Paștelui. În jilțul său, vodă încerca în zadar să se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noastre Împreună, atunci cînd bea și vorbea, vorbea de fapt pentru sine. Aud cumva un chicotit ? Credeți că vă spun gogoși, bănuiesc. Știu, știu prea bine ce am spus mai devreme - cînd am mărturisit, am afirmat cît se poate de răspicat și, În felul meu pervers, chiar m-am lăudat cu dragostea mea pentru orice crăpătură, cu nevoia mea aproape patologică de a mă ascunde, cu afecțiunea mea pentru orice fel de mască. Și atunci de ce, vă Întrebați probabil, mă plîng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În picioare și a plecat, Încuind ușa În urma lui. Era miezul zilei și nici măcar n-a pus tăblița cu „vin imediat”. Dacă n-aș fi știut-o deja, acest gest al lui mi-ar fi spus cît se poate de răspicat că gata, a terminat-o cu cărțile. Amîndoi am terminat-o. Sirenele s-au tînguit apropiindu-se sau Îndepărtîndu-se toată după masa și, cînd am trecut pe acolo În noaptea aceea, pereții exteriori Încă erau În picioare, o ruină fumegîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ceea ce spui și ceea ce crezi că spui. Prin faptul că este pronunțată și afirmată, vorba are o evidență înșelătoare. La oratorii cu public alcătuit din aderenți, vorbitorul crede ce spune, cu atât mai mult cu cât efectul sonor este mai răspicat. Însă, în fond, nimeni nu poate să creadă în ce spune, mai ales atunci când vorbirea, capacitatea de atracție, depășește net fondul. Cred că oratorul de succes crede ceea ce spune, dar nu crede serios în ceea ce spune. Vorbirea deține o capacitate
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Science, 2001 Ideea nobilă - și extrem de importantă - a conservării acestei resurse trebuie să fie în acord cu soluțiile de dezvoltare, care sunt la fel de importante pentru oamenii care trăiesc în acele regiuni. Nu este suficient ca țările occidentale să formuleze solicitări răspicate la adresa țărilor în curs de dezvoltare, în ciuda valorii globale a pădurii tropicale, care deține o biodiversitate fără egal, apă proaspătă și binefacerea unică generată de oxigen. ---------------------------------------------------------------- HACKERII SE OCUPĂ DE FURTUL DE CREDITE PENTRU EMISIILE DE CARBON: 2020 NEW YORK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
fără să se uite-n ochii tăi. Mereu Îi fute pe polițaii puiuți chestia asta. Numai fiindcă am elaborat o strategie și m-am Întors la conceptul de jocuri mă face să mă simt cumva mai puternic și Îl Întreb răspicat pe Rossi: — De la ce mi-a apărut? Rossi bate un pic În retragere. Tonul lui e mai puțin arogant acum. În fond suntem doar doi profesioniști care stau la taclale despre un diagnostic. Identifică problema și sugerează soluții posibile. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să Întrevadă perspectivele, În temeiul unor argumente venite dinspre sfârșitul mileniului al doilea, generatoare de un anume optimism. Într-adevăr În masa timorată și obedientă Începeau să apară semnele unei noi orientări, să se audă din ce În ce mai frecvent și tot mai răspicat voci care distonau cu linia oficială, devenită anacronică În Întreg spațiul de la Est de Cortina de Fier. În preajma anului 1970 În Republica Moldova a prins să bată vânt de primăvară, În rândurile intelectualității mai Întâi. În ciuda faptului că vânătoarea de dușmani
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
haihui, și totodată tacticos, hâța-hâța, ca pe sticlă, ca pe ață, ca pe fir de cărăruie lată-n noduri, până în pânzele albe și dincolo de ele, de a nu mai fi constrâns de limbajul modern care nu-i permite să-și răspice deschis gândurile forfotinde de idei mazagazdronice, enorme... Nu numai de un amuzament ar fi vorba, ci și de o îmbogățire infinită, cu semnificații interioare franjuroase, a operii... Mă rog, ne bucurăm de un Balzacalău proaspăt, ușor deocheat, frageloid la literă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Rozei pentru neglijența celor mici. Atunci își mai amintea bătrânul morar că păsările de tot felul ale vecinei mai mult pe la moara lui se hrăneau cu ce pica de la coș, motiv pentru care i-a spus cât se poate de răspicat că-i va dijmui din cele galițe exemplarele cele mai arătoase. Iar lelea Zamfira-nevasta îi ținea hangul: Că-aiștia, de la o vreme, numai pe seama noastră trăiesc, că nu au de niciunele și toată ziua bună ziua, leliță Zamfiră, dă, bade Gheorghe, împrumută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
am de gând să mi le respect. La ora șapte îmi închei serviciul pe ziua de azi, așa cum am stabilit. În timp ce rostesc ultimele cuvinte, inima începe să-mi bată accelerat. E prima oară când pun piciorul în prag atât de răspicat. Dacă aș fi vorbit pe tonul ăsta la Carter Spink, aș fi dispărut imediat din peisaj. O clipă, Trish pare pe punctul de a face apoplexie. După care, spre marea mea mirare, plescăie din limbă și dă pagina. — Bine, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
șampanie și vorbind. Eamonn îmi povestește despre prietena lui Anna, care lucrează la un hotel din Gloucester. Iris scoate la iveală niște tarte minuscule, cu pui și verdeață. Nathaniel aprinde niște lumini ca de poveste într-un copac. Melissa anunță răspicat de câteva ori că nu mai poate rămâne, fiindcă trebuie să se întoarcă la învățat - după care mai acceptă un pahar de șampanie. Cerul asfințitului e de un albastru infinit și în aer plutește miros de caprifoi. Undeva în fundal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cumperi! Înainte să ți‑o ia altcineva. — Așa e, zice clienta, ridicând un presse‑papier și încruntându‑se și la el. Acum se îndepărtează. Ce pot să fac? Păi, eu cred că am să cumpăr una, zic cât pot de răspicat, și o iau. O să fie un cadou perfect. Pentru un bărbat sau pentru o femeie... Toată lumea are nevoie de rame pentru fotografii, nu? Clienta pare să nu fie deloc atentă la mine. Dar, lasă, când o să mă vadă pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
condițiile în care textele nu pot fi puse în paralel. Prin urmare, incipit-ul demonstrației naeionesciene - și anume, afirmația că mistica se îndreaptă spre un domeniu de realități ce transcende spațio temporalitatea - este declarat un loc comun în Mistica, „enunțat răspicat încă de la p. 175“ (sic !). Se trimite adică la un alt capitol, unde faptul că misticul intră într-un teritoriu în care nu există timp și spațiu, interior și exterior, sus și jos este amintit într-o paranteză. Acesta este
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
bărcuță și deschise un evantai alb. În timp ce se mișca în ritmul bătăilor din palme, barca se legăna ușor, stârnind mici valuri. Mosuke nu mai suportă să-l privească și lăsă capul în piept. De îndată ce melodia încetă, Muneharu vorbi, încă o dată, răspicat: — Generale Mosuke, vă rog să priviți cu atenție. Mosuke ridică privirea și văzu cum Muneharu, care îngenunchease, își spintecă lateral abdomenul cu sabia. În timp ce vorbea, sângele înroșea interiorul bărcii. — Frate, vin și eu! țipă Gessho, despicându-și, la rândul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
istoric al artei precum Theodor Enescu îl plasează în 1910 (v. studiul „Momentul 1910 în istoria artei românești“, op. cit., pp. 9-29), an ce constituie, în opinia sa, „un adevărat moment istoric în evoluția artei noastre, un punct clar de definire răspicată în conștiința critică a unei rupturi, a unei noi sensibilități apte să impună un alt orizont de receptare a valorilor”. Momentul e reprezentat de sciziunea creată cu ocazia Expoziției „Tinerimii Artistice” între „grupul seniorial” refractar față de inovația postimpresionaistă și „îndrăznelile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
blînd cu tine și am nutrit speranța că soarta mea se va schimba și că am găsit o femeie care să Împartă cu mine nenorocita asta de viață. Dar toate astea au rămas În urmă. - Mă ameninți? - Da - afirmația fu răspicată. Nu mai ești pentru mine cineva care să poată fi iubit sau viitoarea mamă a copiilor mei... Ești sclava mea, un obiect, și, cum te-am avertizat la momentul potrivit, obligațiile tale sînt să-mi ții casa curată, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l ia, însă ea nu îl ajută deloc. Apoi ea își dă seama că brelocul e pentru ea, că e un cadou și privirea ei se întunecă deodată, se încruntă ușor, atitudinea îi devine rezervată și distantă și spune “Nu” răspicat și rece, dîndu-i ursulețul înapoi. Nedumerit și dezolat de refuzul ei atît de definitiv și neașteptat, el pleacă imediat de lîngă mașină și se îndepărtează cît de repede poate, încercînd să înțeleagă de ce ea nu a vrut ursulețul. Încearcă să
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
la început. Îmi vedeam de lecțiile mele, iarăși l-am mai ascultat după un timp răsplătindu-i „eforturile” cu aceeași notă. De data aceasta, elevul meu n-a mai șoptit colegilor apropiați amenințarea veche, ci a spus cu glas tare, răspicat: - Lasă că vă aranjează el, tata!” Destul de categoric! în această situație, mă simt dator în calitate de educator să iau legătura cu familia ca să văd ce e de făcut. Încerc o vizită la domiciliu la ora când știam că înaltul conducător al
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]