550 matches
-
ce știi? - mă Întrebă dintr-o dată, cu o curiozitate vădită În glas. Sau, de fapt, voiam să te Întreb de spioance. Chiar erau atâta de frumoase pe cât ne spunea nouă la istorie?... Noi am avut spioance? (pronunțase ultimul cuvânt foarte răspicat, ca și cum s-ar fi temut să nu-l Înțeleg). Păi, au fost câteva românce spioane. Chiar faimoase (eram bucuros că-i pot răspunde, că stăpâneam oarecum subiectul). Cred că cea mai cea dintre ele a fost Elena Constantinescu, nepoată de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
toți pacienții, după externare, m-ar aborda pe stradă? - Vă cer scuze, dar nu puteam să vă întâlnesc fără să vă salut... - Bine, am înțeles, turnă Ina gheață cât cuprindea în cele câteva cuvinte, și pentru a curma discuția spuse răspicat : La revedere! Pentru a se debarasa de insul care o agasase, intră în primul magazin de marochinărie din calea sa, unde de fapt n-o interesa nimic. Voia doar să se elibereze de urmăritorul ce îi ieșise în cale cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
balcoanele ultimelor etaje ale unui bloc turn. — Fii atent la drum, îi atrage domnul Președinte atenția, în orice clipă putem da peste vreun filtru al Miliției sau al Armatei. — Nu cred că mai trebuie să vă fie teamă, spune Sena răspicat, toată lumea a aflat deja ce are de făcut. — I-auzi, nu mai spune! se fîțîie domnul Președinte în scaun, dîndu-și seama că se află deja la Arcul de Triumf. — Și-acum, încotro? întreabă Sena, strîngînd zdravăn volanul cu palmele, simțind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
e cum se face că întotdeauna la mijloc se nimerește să fie cine nu trebuie. — E un fapt care nu se poate explica, recunoaște Roja. Acuma o să încerc să fiu mai atent la detalii, spune. — Așa să faceți, spune Tîrnăcop răspicat. — Promit că de data asta totul o să rămînă între noi, spune Roja. Fără infuzia de ceai dinainte de culcare nu putea să adoarmă. Dacă înainte de a se demachia și a se spăla pe dinți nu simțea alunecîndu-i pe gît aroma fierbinte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dulci fetișcanei care tocmai servește o bere Efes Pilsen unui client, doar nu cumva îi e frică de ceva și vrea doar să mă îmbuneze printr-o mișcare de doi bani, se preface atins în orgoliu. — Mi-a spus-o răspicat că mizează mult pe patima dumneavoastră pentru jocurile de noroc, pentru viața politică din România, cu bunele și relele ei cu tot, spune Patru Ace. — Știu că nu-și poate scoate nicicum din minte că la un moment dat am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
indignare. Astăzi Antoniu nu se mai repede spre chioșcul de ziare. Nici nu se străduiește să Înmoaie sufletele trecătorilor cu gesturi teatrale. Astăzi, pe Antoniu Îl strivesc valuri de amintiri, făcându-l inactiv și absent. O voce interioară, clară, limpede răspicată Îi spune că nu prea mai are mare lucru de făcut pe lumea asta. Rostul lui pământean Începe să fie inutil, de prisos: cerșitul, mâncatul, drumurile, răsfoitul unor ziare...cam asta. E prea puțin, Își spune. O voce Antoniu, privești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vocea. Sunt Alexander Knisch. — Keusch? Kirsch? A, domnul Knisch! Ce - Dar de ce - Sunteți - Când - Ar trebui să - O clipă - Te rog - Pieplack - Fiecare al doilea cuvând era amortizat de bătaia mașinii. Alo? Dintr-o dată vocea inspectorului Wickert răzbătea clar și răspicat. Colegul său vorbăreț Își părăsise pesemne postul. Mai sunteți pe fir? Excelent. Doriți să dați o declarație? — O declarație? Acum? Wickert Îmi sugeră să trec pe la el Într-o oră, la 11 dimineața, ca să poată pregăti cazul. Am aruncat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Mi-a spus cu câteva zile În urmă cum simțea că nu aveți Încredere În el. Era foarte rănit În sentimentele sale. Foarte rănit. — N-am niciodată Încredere Într-un evreu care se face creștin, spuse Myatt foarte rar și răspicat. — Oh, haideți, domnule Myatt, nu sunteți puțin cam dogmatic? spuse Stein, cu o urmă de stânjeneală. — Probabil că da. Presupun, spuse Myatt, oprindu-se În mijlocul Încăperii, cu spatele la Stein, dar cu trupul lui Stein reflectat până la genunchi În oglinda aurită, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu cumva, de teamă și emoție, să leșin. Le-am privit cum se apropie și, cînd se aflau lîngă mine, am ieșit În fugă În mijlocul aleii, și lăbuțele mele au rostit „adio fermoar”. Am Încercat s-o spun cît mai răspicat, făcînd gesturi cît mai violente cu putință. Adio fermoar. Adio fermoar. În mod total absurd, am Încercat să amplific efectul chițăind cît de tare am putut. Mesajul meu ajunsese la țintă, vedeam limpede. Femeile și fetița se opriseră și stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a muncii poporului rus. Observ cum crește în societatea românească o stare de spirit pe care aș numi-o «luciditate negativă». Lumea s-a lămurit ori se lămurește că actuala Putere este o nenorocire pentru țară și o contestă din ce în ce mai răspicat, mai vehement, dar dincolo de acest refuz nu prea e nimic limpede. Iar Puterea contează, presupun, pe sila de a vorbi la nesfârșit în deșert, așteptând ca mișcările protestatare să se blazeze. Calcul cinic, dar nu lipsit de un anumit temei
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și mă vei trata ca atare. Domnule director, am listat o nouă fișă a postului. Dacă vreți s-o citiți, e pertinentă și reflectă cu exactitate îndatoririle unei referente. Îi întinse foaia. Directorul se uită la ea îndelung apoi spuse răspicat, în liniștea ce se așternuse: Cucoană, ești cretină? Nu înțelegi că și-a dat demisia? Cu ochii roșii, refuzând să accepte, femeia se repezi la Luana. Nu pleci nicăieri, auzi? Cine, naiba, te crezi, regina Angliei? Îți imaginezi că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că prietenia dumneavoastră din anii studenției conținea elemente de homosexualitate? îl descusu Fanny. — Doamne ferește, nu! se cruci Adrian. — Nu-nțeleg prin asta o relație vădit fizică, îi explică ea, dar a existat vreo atracție homoerotică subconștientă? — Categoric nu! răspunse Adrian răspicat. — De ce vă deranjează așa de tare această insinuare? îl întreba Fanny. — Of, mi-e clar că aici avem de-a face cu capcană aia freudiana și că, oricum o dau, tot prost ies. „Da” înseamnă da, iar „nu” înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
văd prin imaginație este unic. Aș vrea să mai rămân, să pornesc mai departe, să pătrund prin tainele bolții misterioase, să descopăr împărăția minunată a apelor, culcușul vântului și izvorul luminii. Dar vraja aceasta se rupe, căci se aude glasul răspicat al bunicului: Haide la culcare! E miezul nopții! Oare m-ar crede dacă i-aș spune că am călătorit cu gândul într-o lume minunată, fără seamăn? M-ar crede oare că ochii mei s-au umplut de frumusețea atâtor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
numele stației. E "gară mică", îmi spun și gândurile încep să-mi zboare aiurea, când tocmai ea trece prin dreptul geamului meu. Izbutesc să-i pun întrebarea ce m-a torturat tot timpul mesei, direct, fără menajamente, aproape răstit și răspicat. Prin urmare o întreb, în sfârșit, cine este. Îmi zâmbește straniu și ridică mâna dreaptă fină și suavă, schițează cu ea un gest fulgurat, abia perceptibil, exact ca odinioară. Degetele lungi și expresive călcau ușor aerul în semn de adio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să se fofileze. Dar acum i s-a înfundat, deși l-am avertizat de mii de ori s-o lase mai moale, doar o viață avem și noi o împrăștiem. Ce-a făcut? întrebă Mioara. Ceea ce mă așteptam! răspunse Mihai răspicat. S-a confundat cu un personaj încât s-a identificat cu el, înțelegi? Acum nenorocitul nu mai e el, e celălalt întru totul. Te pomenești că fentează în felul acesta și destinul și devine nemuritor, dobitocul! Și becurile se stinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
balcoanele ultimelor etaje ale unui bloc turn. — Fii atent la drum, îi atrage domnul Președinte atenția, în orice clipă putem da peste vreun filtru al Miliției sau al Armatei. — Nu cred că mai trebuie să vă fie teamă, spune Sena răspicat, toată lumea a aflat deja ce are de făcut. — I-auzi, nu mai spune! se fîțîie domnul Președinte în scaun, dîndu-și seama că se află deja la Arcul de Triumf. — Și-acum, încotro? întreabă Sena, strîngînd zdravăn volanul cu palmele, simțind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
e cum se face că întotdeauna la mijloc se nimerește să fie cine nu trebuie. — E un fapt care nu se poate explica, recunoaște Roja. Acuma o să încerc să fiu mai atent la detalii, spune. — Așa să faceți, spune Tîrnăcop răspicat. — Promit că de data asta totul o să rămînă între noi, spune Roja. Fără infuzia de ceai dinainte de culcare nu putea să adoarmă. Dacă înainte de a se demachia și a se spăla pe dinți nu simțea alunecîndu-i pe gît aroma fierbinte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dulci fetișcanei care tocmai servește o bere Efes Pilsen unui client, doar nu cumva îi e frică de ceva și vrea doar să mă îmbuneze printr-o mișcare de doi bani, se preface atins în orgoliu. — Mi-a spus-o răspicat că mizează mult pe patima dumneavoastră pentru jocurile de noroc, pentru viața politică din România, cu bunele și relele ei cu tot, spune Patru Ace. — Știu că nu-și poate scoate nicicum din minte că la un moment dat am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-și Însușească una, nu reuși. Copilul, la comanda mai blândă a Ochenoaiei Își acoperi cu mânuțele ochișorii: Pune mâna la ochi și să nu te uiți că-i mare rușine și-ți taie popa limba! Apoi, Mamaia comandă scurt și răspicat: Vezi de copchil, nenorocito! Fără a-și putea explica de ce, din-când-În-când privea, printre degețele, la pulpele dolofane ale femeilor și la cele ale fetelor, de asemenea dolofane, care cu sfială și rușine, Își dezbrăcau, privind În toate direcțiile, sfiindu-se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mici -două făpturi Înspăimântate la culme, ce nu și puteau opri tremurul maxilarelor inferioare și nici șirul bolboroselelor, doar de ele Înțelese sub formă de rugăciune și descântec afișând un calm bine disimulat, așa cum stă bine unui conducător Încercat, rosti răspicat: Tăceți, fa proastelor! Ce v-a apucat!? Lască Viorița Îi fată deșteaptă, nu ca voi, toantelor, și se face bine degrabă. Și Încă-i și mai bine că am aflat că au crescut știucile aman iar asta care a mușcat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nației.“ În fraze de acest fel, răsunătoare ca un discurs rostit la megafon, îl caracterizează Ștefan Stoenescu pe autorul volumului de „poesii“ Acasă, apărut recent, în patru limbi (Limes, Cluj Napoca, 2007). Citind versurile, constatăm că Mihai Posada nu preconizează nimic răspicat. Scrie o poezie cuminte și inofensivă, ca un ciripit de pasăre, imitându-i pe alocuri pe Lucian Blaga și Mircea Ivănescu. Doar câteva poeme „preconizează“ iubirea pentru țara de origine: „pe lumea asta există ca mama / o singură patrie /... / există
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ocup de contabilitate, nu de politică, îi lămuri el îngăduitor ginerelui său. Nu e nimic dezonorant în treaba asta... Sever nu păru prea convins de explicație. Bău un pahar cu apă și refuză un păhărel de țuică, apoi vorbi foarte răspicat și decis: Cel mai bun lucru, tată socrule, este să vinzi odată casa asta și să te muți la noi. Norica e de aceeași părere. Ce-ți trebuie să stai singur în satul ăsta și să te căciulești la niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vrea să îi vorbească, dar nu are putere să își desfacă fălcile din încleștarea lor. De altfel Alindora îi face un semn cu degetul în dreptul buzelor sugerându-i că nu trebuie să vorbească. Dora înregistrează și ordinul ei blând, dar răspicat : Nu încă ! Nu te obosi !" Nu are nici o durere. Realizează că încleștarea fălcilor este dată de un tub rigid care se strecoară printre dinții ce se încleștează fără voia lor. Simte un fel de bandă care îi înconjoară strâns capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bine, știu, este o soluție extrem de ușuratică și de Istorisiri nesănătoase fericirii 159 comodă, dar are mult adevăr în ea... O viață lungă și așa este un lucru supărător și foarte neplăcut. Am auzit eu pe cineva odată, care afirma răspicat, cu destul de multă siguranță-n glas, încât să fie convingător, că viața, după șaptezeci de ani, este numai un chin continuu. Iar unele lucruri chiar nu-i nevoie să le trăiești neapărat pe viu, ca să te lămurești cât de adevărate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în minte toate aceste bazaconii spurcate și de modă nouă? Ce idoli blestemați, perfizi și vicleni au reușit să te corupă și să te întineze până într-atât? Ia zi! - Eu nu am idoli, am idei proprii!, îi răspunse el răspicat, iritat și veninos, scrâșnind din dinți și scrutând-o c-o privire cât o mie de înjurături, lucru care o făcu pe femeie să turbeze aproape și mai tare. - Minți, afurisitule, minți, întotdeauna m-ai mințit! Te cunosc și știu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]