988 matches
-
a pus mâna pe clanța ușii, gata s-o deschidă. În clipa următoare, ușa a fost smulsă și dată de perete. În prag s-au proptit Vrăbioi și Catârcă... Încătărămat cu centură, diagonală și împodobit cu pistol, Vrăbioi s-a răstit la Costăchel. Mai ești încă aici? Ți-am lăsat timp destul s-o ștergi! Pentru ce s-o șterg? Pentru că ți-am cerut-o noi! Care noi? Noi, legionarii! Dar cine sunteți voi, ca să-mi dați mie ordine? Din câte
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
înspre noi. Am rămas în așteptare. Iată-i tot mai aproape! Rubăști înspumate. Automate atârnate de gât. Ciubote scâlciate... Totul părea că plutește în colb... Am adunat ostașii și am rămas în dreapta plutonului... „Gde nacialnic?” - a fost prima vorbă spusă răstit de un maior rus. Am făcut un pas în față. „Tî net nacialnic! Nazat!” au răsunat răstit cuvintele maiorului, însoțite de o privire de viperă... Până să ne dezmeticim că ei erau stăpânii și noi supușii, ne-am trezit înconjurați
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
În timp ce Teo era concentrat asupra celor spuse de Simona, Doina intră în sufragerie, unde era instalat telefonul. El nu sesiză prezența soției sale. Aceasta surprinse doar finalul convorbirii: ,,Te rog să termini o dată cu telefoanele acestea fără rost!" La cine te răsteai, dragă! Când auzi vocea Doinei, doctorul Teodoru înmărmuri. Găsi totuși puterea de a se detașa de situația penibilă în care fusese găsit și replică: O pacientă, Doina, o pacientă care cred că e schizofrenică. În seara aceea cei doi soți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mai ales, pe cele sfinte... Aproape că nu te mai recunosc deloc. Spune-mi drept și să nu mă minți: tu mai crezi în Dumnezeu sau nu? Zi, ca să aflu și eu! - Auzi, ia nu mă lua așa, bine?, se răsti tânărul imediat, vădit iritat. Chiar nu-ți permit asta, să știi! Ei bine, uite că întrebarea ce mi-ai pus o mi se pare una chiar foarte intimă, și nimeni n-are autoritatea de a mă face pe mine să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dar te-am întrebat ceva, unde mă aflu? De ce sunt așezată pe pat? Ia așteaptă o clipă, eu doar eram în cealaltă cameră, nu aici. Aveam o scrisoare în mâini..., drogurile..., tu... Ce fac eu pe patul ăsta, Șerban?!, se răsti ea deodată, puternic și fără astâmpăr. - Te rog, liniștește-te. Am să-ți explic totul, promit, dar numai te rog să nu te mai miști atât, nu te simți bine. - Poftim?! Dar eu... - Nu mai vorbi, ești încă slăbită. Acum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
urmând după alți patru frați, care și-au luat zborul unde au văzut cu ochii. Desigur, nu i-am Împărtășit această dorință. “Vreau să merg la liceu!” Îi repetam, o rugam, ori de câte ori o găseam singură. Nici să nu aud!” se răstea la mine, gata să-mi tragă și două palme. “Nu am cu ce să te țin la liceu, du-te și găsește-ți de lucru, eu m-am săturat de greutăți!” Mai erau două săptămâni până la Începerea cursurilor. Eram descumpănită
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
îndrăgostit, părul, mâinile, ochii, îi aude vocea: "Va trece, ai să vezi că va trece". Ea știe că nu o să-i treacă niciodată cu adevărat. Se răsucește, deschide poșeta, dar nu izbutește să scoată plicul cu bani până când doctorul se răstește la ea, poruncindu-i: "Sus pe masă". E la amiază, soarele strălucește undeva pe pământ, se face dintr-odată cald, zarvă, zgomote metalice, monosilabice, "o valvă..., seringa..., căldura, căldura, ce cald e... chiureta, soarele dispare, arbori scheletici, un sicriu alb
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
izmene, îl aude vorbind în șoaptă: "Da pe tine ce te aduce în puterea nopții aici?" Recunoaște vocea soțului ei, sare ca arsă din pat, se gândește la toate nenorocirile, iese, el se clatină zâmbitor în lumina lunii și se răstește la tatăl ei: "Așa vă primiți ginerele?" Părinții stau înlemniți în fața soțului ei, două stafii albe, după un moment de ezitare bătrânii intră în camera lor, evident enervați. Îl aude pe bătrân cum o ceartă pe mama ei, de parcă ea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
gură, e mai mică cu un cap decât cei din autobuz, vrea să se strecoare în spate, dar nu e chip să răzbată printre trupurile mătăhăloase, parcă înadins se îngrămădesc printre scaune, unii chiar încearcă să o pipăie, se ferește răstindu-se la ei, unul urlă în gura mare: "Lăsați-o mă, pe amărâta aia", întoarce capul, este fostul ei coleg de școală, ăla care nu-și putea scrie numele nici în clasa a șasea, acum sare în ajutorul ei, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dilataseră de parcă înghițisem o sticlă de atropină, fremătam toată. Intru sub duș. Îmi schimb hainele. Parcă eram turbată. Mă purtam ca o mașină stricată. Cobor la restaurant, intru în bucătărie, îmi bag nasul în oale, muștruluiesc vreo doi bucătari, mă răstesc la una dintre femeile care ajutau la curățat zarzavaturi, asta începe să se smiorcăie, eu devin și mai furioasă și mai al dracului, îmi dau seama că am început să întrec măsura, dau să plec din bucătărie, când șeful restaurantului
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai administrau câte o rafală în ceafă, de ziceai că le-au crescut nuferi roși din scăfârlie, apoi i-au lăsat să zacă pe trotuare, în propria lor baltă de sânge, să-i înfricoșeze pe cei de pe margine, nu te răstești la armata populară dacă vrei să trăiești, nici nu ceri lucruri pe care partidul comunist le-a interzis, se spune că acolo în piață ăia de au fost împușcați, o mână de proști, au strigat cu mare entuziasm "liberateeeee, libertateeee
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
În grupul de băieți unde mă aflam, sorbindu-mă lung, cu niște ochi imenși. Se bâțâia pe lângă mine mereu, legănându-se pe piciorușele ei nefiresc de subțiri, ca și cum ar fi mers pe sârmă. Băieții Încercau să o Îndepărteze din preajma mea răstindu-se la ea, Împingând-o cu piciorul ori trimițând-o să se joace cu fetițele de vârsta ei. Poate că-i nebună, a zis unul dintre ei . Ori poate că Îl iubește, completă altul, descoperindu și dinții Întrun râs malițios
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aduceți aici. Stau locului până-i aduceți și mi-i depuneți la picioare. S-au supus. I-au adus. Totodată, au adus cu ei și câteva mașini mari ale pompierilor. și una de la descarcerare. Cu astea ce facem?, s-a răstit domnul Tolomac. Păi, nu-i scoatem, pe ăia? Cum îi scoatem? Facem o spărtură pe-aici, pe undeva, să vedem în ce stare se află sinistrații, și, în funcție de asta, acționăm. Bine. Gata. Hai! Au intrat în acțiune picamerele. Au fost
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fă, ai gălăgie-n gură!?", strigă în urma ei Vasile. "Ai prins coajă, nu? Ia vezi, că poate mă dau jos la tine!" Pufni: "Ia uite, dom'ne, și la asta. A ajuns mare gașperiță". Tocmai atunci sună telefonul. "Alo!", se răsti în receptor domnul și stăpânul căminului conjugal. Hai, salut, bre! Io sunt, Virgil. Am rezolvat treaba. Sunt la bordură, acia, la Costi în față. Dai coneacu' ăla?" "Îl dau, mă, să scap dă gura ta. Al'fel mă știe toată
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
În mâna pe care-o agita deasupra capului strângea un mic obiect galben și se pregătea să strige ceva, când degetele lui Napoleon i se Încleștară pe umăr. — Evri... aaah! gemu bătrânul. — Măi Arhimede, ce vă câcâiți atâta Înăuntru? se răsti Napoleon. — Marat, Maiestate, explică Arhimede, crispat sub falangele imperiale. Îi place să se bălăcească. — Și asta ce-i? continuă aspru Împăratul. Știți că n-aveți voie cu rățuște-n cadă! — E pentru studiul meu, Maiestate. Vreau să demonstrez că un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să dobândească unul, căci o fi timpul o noțiune relativă, mai ales În Purgatoriu, dar trebuie să precizăm că trecuseră vreo două minute bune de când Napoleon scruta zâmbind ușor țepușele viu colorate de pe țeasta fondatorului psihologiei individuale, când acesta se răsti la el cu o voce plângăreață: — Șefu’ te-a-ntrebat ceva, măi! Napoleon Înțelese că, făcând un psihanalist să-și iasă din pepeni, era pe cale să câștige prima luptă. Așa că-și mai forță puțin norocul și răspunse rar, accentuând pe fiecare cuvânt
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cei morți, care pierduseră deja bătălia, ci la cei Încă trăitori. Aceștia dobândiseră brigăzi de anticorpi extrem de antrenate, care puteau umili o tuberculoză clasică În doi timpi și trei mișcări și care, cât era ziua de lungă, cutreierau prin trup, răstindu-se la câte un vibrion demodat sau tăbărând cu bastoanele asupra unui virus de guturai care-și târșâia picioarele prin zonă. Bătrânul cancer, indiferent de formă, a fost rapid detronat din rangul său de boală a secolului și expulzat În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dispensar; mai precis, după ce, arătîndu-i-l cu mîna, bătrîna plecase mai departe bombănind nemulțumită. Formă numărul cu mare atenție, pentru a fi sigură că nu-l greșește. — Alo, bună ziua, sunt persoana care a dat anunțul și... — Ce persoană? Ce anunț? se răsti la ea cineva de la celălalt capăt al firului - și Închise. — ... Aș fi vrut să ne Întîlnim, mai spuse Christina, după ce venise deja tonul. Greșise oare numărul? De cele mai multe ori, tocmai din cauza atenției prea mari greșea. Sau din cauza Încordării. Rezemă florile
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ne cunoaștem decît din auzite. Pentru asta, uite-ți cadouașul, luptătorule, îi spune Comandantul scoțînd ceva la iveală dintr-un sertar al biroului, și cu asta, basta. — Două grenade? face Regizorașul ochii cît cepele, îți bați joc de mine? se răstește privind la mîinile Comandantului, care se joacă între degete cu bulgărașii verzi. Nu încape vorbă c-a vrut să vă umilească, dom’ Regizor, își dă cu părerea Santinelă, zîmbind insesizabil pe sub sprîncene, credeți că s-ar putea să reparăm situația
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bucură că mă vede. Ticălosu ăsta mic și patetic chiar se bucură cu adevărat cînd mă vede! Chiar crede că o să fiu prieten cu un pervers amărît. Cel mai bine e să-l lămuresc. — Puțoi de rahat ce ești! mă răstesc eu. Găozar care mi-ai zis numa rahaturi... m-ai dus cu preșu chiar de la Început! Tot căcatu ăla cu Frank Sidebottom! Îmi dădeai muie pe față, puțoi de rahat ce ești! Bladesey acum i-o Întruchipare a nefericirii. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Ray și bat la ușă În stilul poliției pînă cînd silueta lui Îmbrăcată Într-un halat apare În prag. — Ray, zîmbesc eu, rezolvă-mă cu niște cocaină. Rapid frățîne. — Bruce... nu pot... zice el. — Rezolvămă Ray! Ca de sărbători! mă răstesc eu, rînjindu-mi dinții la el. E seara devreme. Aud o voce dinăuntru. — Cine e Ray? S-a Întîmplat ceva? — Nu, nimic! țipă el Înspre apartament. Vocea aia. Sună ca a lui Drummond. Presupun că o grămadă de curve au o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Am Încercat. Chiar am Încercat ca curu... numi făceam decît jobu... polițai eee. Doar din cauza grevei. Se răsucește spre mine, cu dinții scrîșnindu-i de parcă și ea ar fi stat trează toată noaptea pe cocaină... — Acceptă asta. Rezolvă-ți problema, se răstește ea. Ai o soție, o fiică... nu-i așa? — Toate astea s-au dus... clatin eu din cap, a spus minciuni... minciuni tîmpite... — Cine? Amîndouă... minciuni tîmpite, rîdem noi, toate au mers prost. Se aplică aceleași reguli. Obișnuiam să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
fugă cu ea cât mai departe. În momentele acelea era incapabil să gândească. S-a trezit Într-o secție de poliție, cu o durere de piept insuportabilă și o senzație puternică de greață. Dădea declarații unui căpitan Încruntat, care se răstea tot timpul la el. A fost condamnat pentru omor calificat. A avut un avocat din oficiu cu care nu a vrut să colaboreze În nici un fel. Nu s-a apărat, iar recursul a fost de asemenea o simplă formalitate, făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
respir, Îmi amorțise tot trupul, dar, asemenea unui stăpân care nu slăbește lesa câinelui pe care-l plimbă, nu mi-a acordat nici un moment de relaxare, dimpotrivă, de două-trei ori, când i s-a părut că mă mișc, s-a răstit la mine, aruncându-mi o privire cruntă.,, Portretul este acum la tine, și nu te mai saturi privindu-l. Ți se pare o capodoperă. L-ai cumpărat pe nimica toată, dar poate ai salvat viața unei femei În vârstă, bolnave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
buzunarele balonzaidului și Își șterse ochelarii. Putea să-și stăpânească emoția din vas, dar nu și mâinile, care Îi tremurau puțin. — Acuzații? Întrebă el. Ce vreți să spuneți? Suntem cumva În fața unui tribunal? Maiorul Petkovici, cu hârtia În mână, se răsti la el: — Taci! — E o Întrebare legitimă, domnule maior, spuse colonelul Hartep. Doctorul a fost În străinătate. Vedeți, spuse el, vorbind cu blândețe și cu multă deferență, au trebuit luate anumite măsuri În privința siguranței dumneavoastră. Viața nu v-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]