368 matches
-
ocupe R. Moldova. Decodarea mesajului Demisului e foarte clară. Practic e o invitație făcută rușilor. Luați-o, bă, că nu ne băgăm! Nu e prima oară când transmite asemenea mesaje. Văd că dă indicații prețioase rușilor și americanilor. Pe ton răstit. Să vezi ce o să tremure Obama și Putin! O face Demisul total premeditat sau nu-și dă seama ce face ? Parcă ar fi paranoicul de ciuruit, cu „neamestecul în treburile interne”. Mi se pare tot mai mult sub influența băuturilor
TABLETA DE WEEKEND (63): CUM A AJUNS CASA POPORULUI – CASA HOŢILOR! (2) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 by http://confluente.ro/Sergiu_gabureac_1399712134.html [Corola-blog/BlogPost/350696_a_352025]
-
Tău trimis, ca planu-n toate să decurgă cum din vechime ai promis. Vroiam să scap de-nsărcinare printr-o eschivă nefondată: că ești enigmă chiar prin nume și că mi-i limba încleiată. Dar când mi-ai spus pe-un ton răstit: “Sunt Cel ce sunt, și-i îndeajuns!”, îndată am pornit la drum cu zelul proaspătului uns. MEDITAȚIA III (Ieșirea din Egipt) Aveam poruncă de la Tine ca împreună cu Aaron, evreilor să le vorbesc de planul Tău și-a lor silință în
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/George_petrovai_meditatiile_lui_moise_george_petrovai_1342195001.html [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
încet și figura nemulțumită a șoferului la auzul adresei m-a convins încă odată că ceva nu era în regulă, lucru pe care l-am constatat cu proprii ochi când șoferul oprind pe o stradă cu case dărăpănate îmi spuse răstit că: „Aici e Virtuții 13 bis!” Scândurile gardului abia se țineau, multe din ferestre nu mai aveau geamuri și era evident că nimeni nu mai locuise acolo de ani buni. Dar eu fusesem acolo ieri?! Am împins poarta cu forță
Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
țină seama de conducerea colectivă, neconsultându-se cu nimeni, [...] ia decizii «spontane», bazate pe «magia» lui de șef care întotdeauna gândește cu cel puțin un pas înaintea celorlalți”". Directorul săvârșește abuzuri de putere și ia decizii arbitrare manifestate prin "„ordine răstite, insulte [...] și destituiri pe loc”". Coman se dovedește a fi un om al succesului, în timp ce colectivul de pe șantier este prezentat ca șovăielnic și retrograd. Este glorificată politica de industrializare forțată prin care Ceaușescu dorea ca totul să se fabrice în
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
dimineață, deja puternic amețită de aburii alcoolului, s-a proptit În fața lui Doru și i-a cerut să danseze cu ea. “Sunt ocupat acum, poate mai târziu”, Îi spuse el zâmbind. “Cred că nu mă cunoști, puștiule”, Îi raspunse Mona răstit. “Eu sunt Mona și dansezi cu mine”. Doru a măsurat-o de sus până jos cu un ușor zâmbet În colțul gurii și a decis: “Nu În seara asta”. Ochii Monei se Îngustară, o venă pe frunte stătea să-i
Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
întredeschisă, s-o șterg repede afară, dacă omul voia să transforme încăperea în ring. Era de preferat să câștige partida prin abandonul adversarului, decât la puncte sau prin K.O. Boxerul se întinsese în pat și vorbea, când calm, când răstit. Am crezut întâi că vorbea la telefon. Nu, cu el vorbea. Am înțeles repede că făcea, bietul, exerciții de memorie. Era atât de trist! M-am întins pe pat, aproape fără să respir. — Eu mă numesc... Am o soție. Ea
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
prizonier un slujitor al clanului Saito, recunoscu Hiyoshi. — Ce? Shichinai și toți ceilalți îl priviră neliniștiți, temându-se că planul lor fusese demascat. — Nătărăule! Fără veste, Shichinai îl înșfăcă pe Hiyoshi de guler, smucindu-l spre el, și-l întrebă răstit: — Unde și de cine ai fost prins? Și ai spus ceva? Am vorbit. — Ce-ai făcut?!? Dacă nu vorbeam, acum n-aș mai fi fost viu. Nu mai eram aici. — Nemernicule! îl zgâlțâi zdravăn Shichinai. Prostănacule! Ai dat din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
vorbește și există momente când îl poate împinge pe un interlocutor să devină arogant. „Hm! Un tinerel neînsemnat. Ronțăie puțintică învățătură, dar nu-i decât un ageamiu care caută scuze,” medită Shichinai. Nu așteptăm nimic! strigă el, după care adăugă răstit: Stăpâne Mitsuhide, nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala. Nu ești decât un parazit bun de nimic. Unul dintre întreținuții unchiului dumitale. — N-am timp să mă gândesc la datoriile mele. Iar situația e urgentă pentru casa domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lucru. "Mulțumesc" și "nu" erau singurele cuvinte pe care le învățase și care îi foloseau aproape tot timpul. Când Zaouf, doica octogenară a amantului ei, intra dimineața să-i aducă prosoape, ea se trăgea înapoi, sub cearșafuri, murmurând acest "nu" răstit, până când îi schimbau șalurile de cânepă cu prosoape adevărate. Când pleca cu Zaouf în souk11, femeile berbere, care stăteau pe pământ, lângă dunele de curmale, aproape îi puneau piedică cu brațele lor încărcate de lucruri, însă ea spunea "mulțumesc", uitându
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
energiile râului, daca răspunzi cu același tip de energie, nu faci decât să potențezi râul, intrând în dinamică lui. Zâmbetul, într-o întâlnire c-un astfel de om, poate fi o armă mult mai eficientă decât privirea încruntata și tonul răstit. Să-l privești în ochi pe Traian Băsescu și să-i susții privirea cu sclipiri de oțel, si asta poate fi esențial în economia întâlnirii. Căutătura lui albastră, nu tocmai blândă, nu te poate traversa cu fiori reci, dacă îi
"Eu, domnule Pleșu, cu berbecul m-am lămurit, aleg gâștele!" () [Corola-journal/Journalistic/43350_a_44675]
-
prăjiturici. Pop. Pop. Pop. Sherrill Îi ordonă cuptorului să se oprească, dar patru rînduri de cine au Început deja să se Încălzească În cuptorul cu microunde care fredonează cîntecul din „Trei fete de la școală“. Neva Îl oprește cu o comandă răstită. — Mai bine am bea un afurisit de whiskey, propune Maggie. — Un afurisit de whiskey - vine imediat, Maggie, răspunde jovial vocea și un pahar alunecă spre ea pe tăblia barului. — Mai fă două, spune Sherrill. — Amen. Wakefield tocmai Își recăpătase graiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Walter să-și depună acolo buletinul. Walter Îi mai dădu și alte documente, inclusiv cel pe care apărea clar numele lui Harry. Polițistul le inspectă pe toate scorțos. Îi aruncă teancul de documente Înapoi și-i spuse pe un ton răstit: De ce-ți lași clienții să umble de capul lor? E Împotriva legilor turismului. Walter făcu ce auzise că e cel mai bine când ai de-a face cu poliția. Da, spuse el. Am greșit. — Dacă străinul ar fi ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cealaltă a lacului, le spuse: Mergem acolo. Hei, spuse Esmé. Vorbește engleză. Ați auzit? Vorbește engleză! Nimeni nu o băgă În seamă pe Esmé. Își imaginară că toată lumea vorbește măcar un pic de engleză. Ce naiba caută Walter acolo? spuse Dwight răstit. Pată Neagră zâmbi enigmatic: — Surpriză Crăciun, spuse el amintindu-și cuvintele lui Walter. Cuvinte magice. Ajutorul lor secret le spusese că băiatul nu va veni niciodată de bunăvoie. Iar Pată Neagră Își făcuse griji cum Îl va convinge pe Fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
simplu nemâncat. În avionul de Tbilisi am fost îndrumați spre primele două rânduri din imediata apropiere a intrării în aeronavă. O stewardesă de dimensiuni ce nu prea se potriveau cu cerințele profesiunii observa pasagerii intrând și-i dirija, pe ton răstit, repartizându-i spre locurile disponibile în avion. Am avut impresia că pasagerii sunt îndrumați spre locuri după greutatea lor, așa încât avionul să-și poată păstra echilibrul în zbor. Nu pot să spun că manevrarea pasagerilor de către namila de stewardesă mi-
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
dat, am văzut că ambasadorul argentinian, Jorge Gaetano Zein Assis (născut în Buenos Aires din părinți emigranți din Liban, cu care am întreținut relații mai mult decât cordiale), a ieșit pe culoar și s-a adresat celor prezenți pe un ton răstit, zicând: "Haideți, intrați, intrați repede în sală! Să nu pierdeți spectacolul! Așa ceva nu ați mai văzut niciodată! Acest Palmor e fenomenal, vorbește toate limbile! Intrați, intrați, nu pierdeți ocazia!". Bunul meu prieten, Zein Assis, nu a uitat mult timp spectacolul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
asculta cu atenție zgomotele din jur. Căruțele erau trase la fel de repede, poate de cai odihniți. În jurul lor călăreau aceiași luptători urâți și sălbatici, cu benișuri verzi pe capetele rase, cu arcuri mici la spate și scuturi rotunde la umăr. Vorbeau răstit o limbă neînțeleasă. În căruță se aflau destule merinde, iar Ștefănel se grăbi să guste din pâine, din nuci și din prunele uscate. Nu știa ce are de făcut, dar știa ce nu poate face defel: să iasă din ascunzătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
la asta nu se putea gândi... Deodată, convoiul se opri. Se auziră voci. Multe voci. Se schimbară caii. Copilul se ascunse cât mai adânc sub saci. Cineva ridică pologul căruței, privind Înăuntru. Apoi Îl Închise la loc, continuând să vorbească răstit, În limba aceea aspră, de neînțeles. * Mârzacul Djelma se certa cu un trimis al iscoadelor de la Nistru. Îi ajunsese din urmă cu știri rele. La opt ceasuri de la trecerea lor, cinci sute de călăreți Înarmați trecuseră prin vadul Sorocăi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
-l cu mirare. Apoi, un braț vânjos se Întinse spre el, Îl trase afară și Îl târî prin praful taberei până la un cort mare, În fața căruia străjuia un soi de steag din păr de cal. Omul spuse ceva repede și răstit, iar copilul fu aruncat În mijlocul cortului. Se ridică repede și văzu În jurul lui câțiva tătari, pe chipul cărora nu se citea nimic. Unul dintre ei Întinse brațul spre el și Îl Întrebă ceva În limba aceea ciudată, mârâită. Copilul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și un copil de vreo cinci ani, cu ochi albaștri. Bătrânul se apropia de descriere, dar tânărul de lângă el avea În jur de șaisprezece ani și trăsături pronunțat mongole. Firește, nu puteau fi ei. - Ce aveți În căruță? Întrebă, apoi, răstit, același călăreț. - Blănuri pentru măritul han! răspunse, calm, Nogodar. - Să vedem! spuse călărețul, ridicând pânza care acoperea căruța. Nu desluși Înăuntru decât un morman de blănuri de vulpe și de lup. Se aplecă să vadă ce se află dedesubt, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
care avea puterea de a certifica un adevăr și de a dezvălui un fals, căci el era legătura tribului cu Tengri. Tot el avea și puterea de a tămădui și pe cea de a săvârși minuni. - Cine sunteți? Întrebă Toktao, răstit. - Sunt Amir, fiul lui Baian, șeful tribului Bordjighin, urmașul lui Temudjin! spuse Amir, cu aceeași voce calmă. O rumoare trecu prin rândurile de luptători oggirați care auziseră cuvintele lui Amir. Șamanul Utoula tresări și Îl privi cu atenție pe călăreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ceafă. Înfățișarea lor era, Într-adevăr, Înfricoșătoare. Și, mai mult decât atât, confirma zvonurile despre războiul care tocmai Începuse. Hangiul rămase În pragul bucătăriei, fără a Îndrăzni să facă un pas. - Numele meu este Genki Tachibana, spuse samuraiul cu glas răstit. Vreau să știu cine a sosit cu trăsura de afară. - Nimeni, Înălțimea Voastră... adică... - Nimeni? ridică sprâncenele Tachibana. - Vreau să spun... niște oameni fără importanță... Nu sunt samurai, ca Domniile Voastre... - Asta mi-am dat seama! spuse Tachibana nerăbdător. - Au sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
La drum! Carnavalul s-a terminat! 10 noiembrie 1474, muntele Iga, Japonia Apropierea uriașei armate era simțită ca vuietul unei mări care se apropia vertiginos. O mare de metal. O mare de clinchete de săbii, de cai nechezând, de ordine răstite, date cu voci guturale, cu sclipiri ale valurilor de armuri. Yamana strânsese peste o sută de mii de oameni, cărora li se alăturaseră clanurile Ninja Hattori și Rokaku. Atacul fusese fulgerător, iar marșul samurailor fusese executat noaptea. În zori, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un tărâm lunar, un deșert de noroi Înghețat. - Să se ducă spre nord, continuă voievodul, dincolo de ținuturile Neamțului, cât mai sus, spre obcinele din Bucovina. - Crede Măria Ta că acolo... Începu spătarul Albu. - Dacă turcii vor ajunge În Bucovina, spuse răstit Ștefan, atunci noi, cei de aici, și toți oștenii noștri ne vom afla, fără suflare, În pământul Vasluiului. Și corbii se vor roti deasupra noastră, croncănind pe cerul iernii. Și sufletele noastre vor plânge acolo, sus, la dreapta Domnului. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
călăuze trimise de Laiotă Basarab. - Cine sunteți, oameni buni? Întrebă translatorul, un român mic de statură, slab, cu accent oltenesc. - Suntem țărani de lângă Murgeni, răspunse Oană. Venim de la câmp. - Și caii? Întrebă românul, căruia spahiul Îi spunea, cu un glas răstit, Întrebările. - Nu știu, stăpâne... mormăi Oană, Încercând să nu-și arate dezgustul față de cuvintele pe care trebuia să le folosească. Ni s-a părut și nouă că vedem niște cai În luminiș și tocmai ne duceam să vedem despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se Întorsese de la asediul Sucevei. - Să trecem peste comedia cu țăranul care nu știe limba turcă, de acord? spuse sultanul, cu un glas care voia să fie binevoitor, dar nu reușea decât să coboare la un ton ceva mai puțin răstit. Sper că ospitalitatea mea nu ți s-a părut un prizonierat. În orice caz, nu asta am dorit. Dacă vreunul din oamenii mei a Îndrăznit să se atingă de tine sau de doamna ta, spune acum, și va fi decapitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]