350 matches
-
scapi firimituri în pat! Cu ochii pierduți prin fundul ecranului,fugărind niște hoți împreună cu mascații,domnul Gigi a aruncat în prăpastia gurii sandviș după sandviș,în câteva clipe Dintr-o înghițitură a azvârlit pe gâtlej și cana cu lapte,spunând răstit,cu gura plină: -Ia-le d-aci! -Mănâncă încet,Țicușor,să nu-ți facă rău! Domnul Gigi mormăie,tot cu gura plină: -Păi,tu nu vezi,măi fato,ce se-ntâmplă în țară?Numai nenorociri...dezastre...catastrofe...Ce mai,ne ducem
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
-s rea? - Eu, am răspuns, vă amintiți că nu v-a păsat de noi cei ce mergeam încet pe scări și v-ați dus înainte? Și când am ajuns ne-ați mai și certat. Apoi ne-ați arătat pe ton răstit cum se ... cârpăcesc cărțile și ne-ați lăsat să ne descurcăm singuri deși nu prea știam. - Da... așa e, dar eram nervoasă că, în loc să fiu liberă mi s-a dat pe cap să mă ocup de voi! - Credeți că nouă
LIPITORII DE CĂRȚI de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361018_a_362347]
-
în ușa șoprului. Într-o mână avea oala cu lapte, în cealaltă sacoșa. Glasul bărbatului o atrăsese în șopronul din spate iar pe fața ei se citea mirarea. - Da ce numeri acolo de se aude la trei poște, înteabă ea răstit. Șerban încremenise. Sacul, încă nelegat la capăt alunecă ușor din mâinile lui, iar boabele se risipiră la picioare. Își îndreptă fața schimonosită de frică spre ușa șopronului. - No, da ce te-ai spăriat așe‘. Parcă ai văzut pă Necuratu‘. Uite
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
cu întrebările ei, pentru că eram înghețată și simțeam ace în tot corpul, pentru că eram supărată pe ea... pentru că trebuia să-i fac pe plac cu școala de confecții. Normal că mi-e foame, nu am mâncat de ieri, am spus răstit, și în plus am înghețat în tren, știi câte ore am făcut de la Focșani? De la ora 6 dimineața am plecat și acum cât e ceasul? Cât e? Na, e cinci seara.. mă întrebi dacă îmi e foame? Dar ce-ai
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
cald. Când mi se făcea foame, mâncam pâine cu zahăr. Ascundeam mâncarea sub perne, nu aveam voie, ne pedepsea pedagoga. Vine tovarășul director cu Bălășoiu, hai pe hol. Directorul privește panoul cu activități de la etajul IV unde eram noi. Întreabă răstit: Cine e responsabilă cu activitățile aici? Eu, tovarășul director, și fac un pas înainte. Știam ce va urma. Vino la mine. De ce nu scrie nimic la activități pe ziua de azi? Am muncit toată ziua, tovarășul director, am curățat cartofi
ŞAPTE ANI AUTOR DORINA ŞIŞU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366943_a_368272]
-
dorul de aventură au devenit insuportabile, până într-o zi când s-a decis să plece la el în Australia. Le-a spus părinților câte ceva despre „proiectul“ ei, dar aceștia nici nu au vrut să audă... I-au replicat destul de răstit că mai are timp să cucerească lumea și că deocamdată să se ocupe de studiile ei! Nici nu au mai vrut să o mai asculte în continuare... O durea sufletul, ar fi vrut să aibă un om apropiat lângă ea
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
față? Andreea, privind-o pe Alina, se răsti la el: - Da și tu? Tu ce faci cu asta? Imediat ce Ani și Mihai o auziră pe Andreea, se apropiară în grabă, urmați de Arabul, Dj Johnny și ceilalți. Ionuț o întrebă răstit, fără să-și dea seama de prezența lor: - Cu care asta, măi fată? - Ionuțe, de Alina spune, îi spuse Ani. Andreea, dacă te-ai făcut de râs, treaba ta, dar de Alina să nu te legi, că o încurci cu
PARTEA A TREIA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350378_a_351707]
-
spuse Maria. - Eu mă duc de cu noapte și îl aștept pe Domnul cu fetița. Așa nu va trebui să o chinuiască pe biata fetiță într-o lalea, spuse și Ion. Îngerul barză se supără pe ei și le spuse răstit: - Cum îndrăzniți să nesocotiți voința Domnului? Și de ce nu aveți încredere în El? Nu vă este rușine? Dacă Domnul a spus că o va aduce și că o va pune într-o lalea, de ce nesocotiți ce-a spus? Și dacă
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
chiar „mult prea târziu”. Alunecă spre puntea umedă cu o ultimă privire spre cerul prea curat și prea albastru, simțind de undeva, un ceva care încerca să-i ancoreze trupul. - Când ai mâncat ultima oară? Abia deschisese ochii, iar întrebarea răstită o lovi în față. Când mâncase? Cum putea să o întrebe așa ceva? Fuseseră amândoi în capul mesei la nuntă și putuse foarte bine observa, dacă ar fi fost atent, că reușise să înghită două linguri de supă, jumătate din garnitura
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
părinții copiilor?! Ce, n-au mai fost inspecții de la minister? M-am săturat de atâtea și atâtea ședințe!” când în cancealrie a intrat (fără să fi bătut la ușă) madam Matilda Cozorici, femeia de serviciu care i-a spus aproape răstit: doamna profesoară, sunteți așteptată! - Bine, bine!... a catadicsit să-i răspundă, fără a întoarce capul spre ea. A mai întârziat intenționat câteva minute, iar cînd și-a făcut apariția în clasa plină de părinți și copii, a mimat o stare
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
cel mai frumos din orașul acesta îmi port înflorita cravată și vestă Radu Stâncă ORAȘUL OSTIL ------------------------ M-am împăcat cu orașul ostil Cu orașul ORADEA Elegant și subtil Și nu mă mai supăr când apare vre-un domn Cu răspunsuri răstite, Nem tudom, nem tudom... Tramvaiele-s super,autobuze la fel, Oricine-și permite Să se plimbe prin el. Nu mai pute nici Peta,deasupră-i beton Cu parcări, cu verdeața, în stilul -bon ton Ce parcuri frumoase totdeauna-nflorite. Ce situri
ORAŞUL OSTIL de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365478_a_366807]
-
se întreabă Și tot el își răspunde: Ai fost, Zamolxis, Doar Întâiul printre geți!... Iar geții, însetați de Nemurire, Mansarda-i invadează tot mai mult... Popor poet, popor de amăgire, Zamolxis e obiectul tău de cult! Dar Moartea, din frunze, Răstită și neindulgentă, Veni să-l poftească La ultim ospăț. (A zeilor coasă, atoate regentă; O cârpă cernită, întinsă pe băț.) Mi-e verde coroana; Eu n-am murit încă! Mai lasă-mă, totuși, Să mor într-un vers... Am dezlegare
ZAMOLXIS de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366710_a_368039]
-
cu mâncarea încă neterminată, coatele pe masă și capul în mâini privind undeva spre un punct de pe covorul de lână ce acoperea peretele din fața ei. - Ce stai acolo și dormi cu lingura în mână?! o întrebă aceasta cu vocea-i răstită. Treci și spală vasele și mătură puțin prin casă.Eu sunt prea obosită! Aurica Neagu era o femeie încă tânără la cei treizeci și șase de ani ai săi, dar viața de mizerie, văduvia la numai douăzeci și unu de ani își
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
neică, de nevastă. Na belea!... dacă vorbeam, Mă-nsuram nitam-nisam. - Ce te-ai înegrit, Dovleac? Ți-e frică de însurat?!... * * * * * Jann Pribeagu-i uluit... Ce-a văzut și-a auzit; La vecina s-a oprit, Și cum era bâlbâit, Îi vorbi puțin răstit: - Tu mă știi că-s om cinstit? Am oii multe, și-un măgar, Am căruță, am și car.... * La stână dacă-ai urca, Brânză, caș, lapte ți-oi da... Nu te pun să faci nimic, Numai țuică, în ibric, Să
DUPĂ FETE CU MARIN STICLETE (DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351962_a_353291]
-
neică, de nevastă. Na belea!... dacă vorbeam, Mă-nsuram nitam-nisam. - Ce te-ai înegrit, Dovleac? Ți-e frică de însurat?!... * * * * * Jan Pribeagu-i uluit... Ce-a văzut și-a auzit; La vecina s-a oprit, Și cum era bâlbâit, Îi vorbi puțin răstit: - Tu mă știi că-s om cinstit? Am oii multe, și-un măgar, Am căruță, am și car.... * La stână dacă-ai urca, Brânză, caș, lapte ți-oi da... Nu te pun să faci nimic, Numai țuică, în ibric, Să
DUPĂ FETE CU MARIN STICLETE (DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351961_a_353290]
-
Acasa > Strofe > Comic > ZUZA Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1582 din 01 mai 2015 Toate Articolele Autorului Aveam pe bluză, o mică buburuză. Dacă ți-am zâmbit, poznaș, în colț de buză, tu mi-ai răspuns, răstit, că aș fi zuză. Dacă, acum, un pic confuză, stau tristă și mofluză, mintea mea refuză că tu mi-ai spus zuză, pentru un fapt banal, în colț de buză. Zău, domnule! N-ai nici o scuză. Să nu-mi mai
ZUZA de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352522_a_353851]
-
eu n-am aflat încă?!" De la o vreme făcuse un pact cu sinele: "Nu-i mai dau replici prelungite că iar o irascibilizez..." Și nu-i era de fată cât îi era de ea, nu mai voia vorbe multe și răstite. Să se știe! -Ce? te-ai supărat? Te nemulțumesc reușitele mele? i se adresă fata pe un ton șugubăț. Altfel nu-ți înțeleg lipsa replicii. "Mamă, mamă, te-ai cam înmuiat!" gândi Geluța, de felul ei mare amatoare de controverse
C’EST LA ROSE... de ANGELA DINA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352196_a_353525]
-
prinse mâna discret: - Dragul meu, iubit poet!... Dacă nu mă vrei în glastră; Ia-mă, neică, de nevastă. Ion Pribeagu, -i uluit... Ce-a văzut și-a auzit; La vecina s-a oprit, Și cum era bâlbâit, Îi vorbi puțin răstit: - Tu mă știi că-s om cinstit? Am oii multe, și-un măgar, Am căruță, am și car.... La stână dacă-ai urca, Brânză, caș, lapte ți-oi da... Nu te pun să faci nimic, Numai țuică în ibric, Să
DE „ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354990_a_356319]
-
culce, Ileana i-a spus o poveste. Pe două lucruri nu l-au lăsat să pună mâna: un buzdugan mare și ghintuit agățat la intrare, și un cuțit lung într-o teacă de piele. De fapt, nenea Cornel zisese puțin răstit: „- Șpanga nu e pentru copii!” I-au amenjat un loc călduros pentru dormit și l-au acoperit cu haine de-ale lor. - Mă tem să nu dea peste noi frumosul ăla care îți făcea ție curte. - Vezi de treabă că
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]
-
a îndemnat o să mănânce. El era deja cu o sticlă de coniac în mână și a tot degustat o în timp ce Iuliana înghițea greu câteva bucățele de brânză și puțină pâine. - Dacă nu mai mănânci, strânge masa, i a vorbit el răstit și a dat pe gât ultimele picături de pe fundul sticlei. Apoi, întocmai ca în noaptea precedentă, privind o cum face ordine, bărbatul s a ridicat încet, pe nesimțite, a cuprins o pe la spate în brațe și a început să o
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
azur, de-aproape-i curcubeu boltit ... Edenul l-am găsit pe dată, dar poarta lui fiind păzită cu paloșul de foc în mână de-un înger cu nărav de brută, ca peste tot unde-s portari am fost oprit pe-un ton răstit și numai după lungi dezbateri să intru mi s-a-ngăduit. Grădina-ntinsă îmi părea un colț din lumea părăsită - cu pomi rodiți și pomi în floare într-o lumină potrivită, ca din ardoarea în extaz cu care firea-i îmbibată, orice
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
murmure cu ceva nazuri, aluneca cu pași ușori și lini, așijderea iuțimii cu care razele soarelui vor împresura și netezi degrabă crețul încruntării. Slobozi cu un oftat crispat și o bâlbâială încă încrâncenată, abia reținută, un refuz deloc ascuns, nițel răstit iar buzișoarele crude i se strângeau precum un fruct de piersică ce se împotrivea cu greu dezghiocării: -Întâi, să-mi spui o poveste! adăugă abia stăpânindu-și un firicel de reproș gata să-i părăsească gurița mirosind a lăptic proaspăt
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
ușă, paturile noastre fiind ambele de o parte și de cealaltă a ușii. În acel moment, ea nu era în camera ei, era în spate gătea ceva pentru cină. La un moment dat aud o voce de bărbat necunoscută vorbind răstit și vocea Ilincăi. La început nu am dat multă atenție, auzeam că Ilinca vorbea calm însă omul vorbea răstit și cum erau afară la intrarea din spate, nu auzeam prea bine ce spuneau. Gândeam că a venit cineva în căutarea
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
în camera ei, era în spate gătea ceva pentru cină. La un moment dat aud o voce de bărbat necunoscută vorbind răstit și vocea Ilincăi. La început nu am dat multă atenție, auzeam că Ilinca vorbea calm însă omul vorbea răstit și cum erau afară la intrarea din spate, nu auzeam prea bine ce spuneau. Gândeam că a venit cineva în căutarea gazdelor. Ilinca a ieșit și ea afară și nu eram preocupată cu cine vorbea, până nu am auzit vocea
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
se răsti el furios. Ce, ai înnebunit? Sunt bărbat, ce vrei de la mine? Și o lovi peste față puternic, cu palmele. Apoi îi trase niște picioare în pântecul umflat. - Ce n-am voie să mă distrez și eu? continuă bărbatul răstit. - Aoleuuuu Gică, lovești copilul! se văicări sfâșietor Lina. Gică însă îi mai trase nervos câteva picioare, apoi se opri și plecă țanțoș spre poartă. „Măcar mi-a spus că numai se distrează, deci nu mă părăsește. Tot al meu este
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]