2,464 matches
-
trup/ Intrat în umbra cea adevărată// Și cum și-ntinde mâna se-ntinde mâna mea/ Spre umărul tău rece și aplecat și mare/ Și cum își lasă fruntea se lasă geana mea/ Și gura mea se lasă spre trista-ți răsuflare". Iubirea și moartea sunt astfel teme care se contaminează reciproc, în tradiție romantică; erosul capătă reflexe ale tanatosului, iar trăirea își anexează spațiile incerte, cu o geografie fluctuantă, ale visului și ale solitudinii afective. Viața și moartea, de altfel, par
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
celorlalți Scripeți și armuri Zornăind în adîncul Pupilelor Ca o pregătire de război. Un popor neajutorat: Femei ce nu mai sînt tinere, Copii vătămați, Și bătrînii, Jalnica lor armată Cu nuiele de alun Și Graal-ul ascuns între cutele frunții, în răsuflarea somnului, în seva nucului Toamna va rostogoli Atîtea merinde Pentru praznicul celor morți. * Niște veșminte interzise, Splendide Flamurile, Iluzia aripilor De arhangheli înlănțuiți (roșul stăruitor, deocamdată ascuns între însemnele aurite.) Garda sunetelor, Micile dezordini, zgomotele: Inelele zalelor ce se Lovesc
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
de weekend un candid instrument de seducție în bucătărie căci, uite, ce rost are să fii senin și măreț la ce-ți va folosi să te admire, să zicem, o sută de oameni dacă tu îți pierzi din suflet cu fiecare răsuflare dacă cineva anume consimte la speranță dar nu mai știe nevoia de a-ți da un telefon noaptea să te cheme la el când nu mai circulă nici un tramvai fără singurul spectator care contează, îmi joc splendoarea într-o sală
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
vară cînd l-am cunoscut pe Ungaretti... plimbîndu-ne aproape fără de-o vorbă de-a lungul apei... firesc de tîrziu șoptind pe neașteptate... ^ce seară fără de mîine^... și-am înțeles atunci, că necunoscutul tot prin neînsemnat și necunoscuți își înscrie răsuflarea în vreme, pe potriva trecătoarelor lumi mînuite pesemne de oameni abia băgați în seamă... în stare a răsturna, ori a înlătura la un simplu gest... fiindcă, dincolo de farsa de zi cu zi e aproape o palpabilă organizare a însăși haosului... cum
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
Truda aceasta a Trupului frumos De a luci - O cumpănă fermecată... Sudoarea nu se Deosebește de lună, Încet culcatul în iarbă Și neașteptata osteneală A brațelor Fiind prea mult, Ca pentru hoțul de cai Desfăcutul pripoanelor. Cu toată nerăbdarea lui, Răsuflarea tot se rupe - O tulpină fragedă. * Plângere - Sarea părăsindu-și muntele, Trupurile moi Scoase la iveală de incendiu, Din cochilii, Din crisalide Și din semințe (făpturi prea încete și prea mărunte pentru a-și găsi scăparea). Mă întreb, Din care
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
liniștesc sufletele Șoptitoare, fumegânde? * Celebrarea Sfântului Gheorghe Între săbiile grâului, Gloria cerului senin, Făpturile Iadului uitate, Sângerări ocolite de priviri În timp ce chipul lui frumos Devine tot mai străveziu. Scuturi de liliac înflorit Cetățile în sărbătoare (ale mălinului) Norii poleiți Cu răsuflarea Lui Dumnezeu Și armura lui descheiată În dreptul inimii, O odihnă verde Pândită de secetă, Ochii larg deschiși Ai Fiarei. Alb, auriu, Întinderi netede, Ape, Zăpada, Un măr înflorit Peste noapte, O piatră stăruitoare Precum un nor veșnic În temelia unei
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
mișcare. Timpul deabia se tira. Mi se părea că stau acolo de o veșnicie. Apoi, într-un scurt răstimp în care vîntul s-a oprit, am auzit un tînguit încet, intermitent, de undeva din stînga mea. Împietrita, mi-am ținut răsuflarea, ascultînd încordata. Vîntul s-a pornit din nou cu putere, acoperind sunetul de adineauri. Oricît am ascultat, nu l-am mai auzit. Astfel au trecut cîteva minute și începeam să cred că imaginația îmi jucase o festă, cînd tînguirea s-
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
avea plete aproape blonde, părea uluit el însuși de poeziile pe care le spunea, le cînta, le făcea parcă atunci, pe loc, în joacă, anume pentru mine. Se simțea "geniul", plutea în jurul lui ceva sfîșietor de gingaș, un fel de răsuflare-a îngerilor păzitori, aburul ocrotitor al gărzii personale de serafi. Cucerea clipa și o arunca la spate pentru a cuceri, cu mai multă plăcere, clipa următoare. Picioarele-i puțeau a găină moartă, diavolii aveau grijă să-l ieie în primire
Voi începe să-mi amintesc c-am fost și poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14164_a_15489]
-
venit vorba despre asta și la Viena, dar eu nu mai îndrăzneam să vorbesc. tu știi de ce. imaginea Apocalipsei încheiată excelent într-un tragic-ludic. ce să mai spun, doare. șAdevărul asupra stării mele de astăziț 22, 23, mi-a tăiat răsuflarea. e o carte în care trăiești și mori concomitent. iartă-mi exaltarea. cum de ești atît de om comun și de vizionar în același timp. să fi învățat toate astea sau le-ai avut în tine? bunul, dragul meu Daniel
Viena, cartea și scrisoarea by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/14310_a_15635]
-
Emil Brumaru Ou figura dînsului, jur, nu i-am zărit-o niciodată. Și nici nu doresc. Bănuiesc că-i înspăimîntătoare, frumoasă, rilkeană, necruțătoare prin bunătatea-i nefirească, nelumească-n obiceiuri. Prefer să-i simt doar neglijența, răsuflarea de plantă animală, rotirea-i invizibilă deasupra țestei, lipirea tandră, periculoasă, pe întuneric a pieptului pufulos de inima-mi ce-ncepe brusc să bată-n ritm de versuri. îngeroioloiul, Nimbodedalissimul scorțos-suav distribuie har cu cotiuga, cu vagonul, cu helicopterul dacă
îngeri-Trăsni-Zdrobilă (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14693_a_16018]
-
ochii câinelui vei mai citi cât de aproape cât de departe voi fi. am venit și regală e acum chinta noastră. dar sună întruna vântul prin fluierul de oase. și nu auzi. nu auzi. VII aici sunt, câine drag. în răsuflarea ta îmi topesc plânsul. nimicnicia. nimeni nu mă știe acum. nimeni nu m-a uitat. pentru că nimeni n-a știut culoarea ochilor mei în miez de noapte. în dimineața pustie. doar tu câine drag mi-ai lins cele cinci răni
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
de la Borkuta, îi mai păstrez și astăzi. Era în mai 1953, mai ții minte? Walburga îl apucă deodată pe Hansi de reverul jachetei bavareze și-l trase cu o forță incredibilă spre ea.. - Unde sunt copii noștri, Hansi? întrebă, cu răsuflarea întretăiată. Fîstîcit, Hansi ascunse la spate petecul de hîrtie. Înțelese că momentul lecturii poemului trebuia amînat, fără condiții. - Bine, inimioara mea, dar noi n-avem copii! - De ce? - Așa a vrut Dumnezeu, inimioara mea. Noi nu..., adică tu nu ai putut
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
atunci, când mai puțin îl așteptam Nicicând nu i-am spus, după el muream Uimită priveam iar ochii lui nu mă credeau Să nu mă rănească privirile mă temeam. Îl simțeam pe cel căruia-i tremura tot corpul Greu simțeam răsuflarea, genunchii se muiau Nu crezi nimic, doar cum să-l îmbrățișezi, Și așa împreună să pornim spre veșnicie. Ce ne trebuie acum veșnicia, Când această iubire se naște, nu se stinge Când acestui sentiment îi trebuie doar o privire Pentru
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VALMIRA B. SEJDIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380660_a_381989]
-
Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016. te privesc să-ți culeg zâmbetul, șuvița rebelă căzută pe frunte; păsări descătușate își fac de cap în cerul somnului tău, te adun în căușul ochilor să-ți sorb răsuflarea; pe geam, o stea își întinde gâtul, te acopăr cu privirea, stelei nu-i este îngăduit să-ți prindă visul, e numai al meu. vreau să-ți sărut gândurile negândite încă, să înmugurească pe buzele mele, să-mi lipesc trupul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
genele mele lacrima țesută sub pleoape; umbra zilei îmi fură visul. Citește mai mult te privesc să-ți culeg zâmbetul,șuvița rebelă căzută pe frunte;păsări descătușate își fac de capîn cerul somnului tău,te adun în căușul ochilorsă-ți sorb răsuflarea;pe geam, o stea își întinde gâtul,te acopăr cu privirea,stelei nu-i este îngăduitsă-ți prindă visul,e numai al meu.vreau să-ți sărut gândurile negândite încă,să înmugurească pe buzele mele,să-mi lipesc trupul de tine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
i ëndërrt poeți Në dritare rri ulur me perëndinë. Rrënjët e fjalës në shpirt i mbijnë. RĂDĂCINILE CUVÂNTULUI Acolo unde adâncul domină suprafață Brazda se coace precum pâinea-n cuptor. Nopțile se prăbușesc una peste alta În fața zidului vopsit cu răsuflare. Păsările pășuna și se așează sub cer Cântecele lor sperie liniștea. Cand se trezește în zori poetul din vis Pe fereastră stă așezat cu zeitatea. Rădăcinile cuvântului răsar în suflet. VETËM Dje desha t'i shes kujtimet I kisha ruajtur
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]
-
aude de dup-un paravan! Și nu-mi răspund de parcă..li-s gurile cusute, Mă tem s-aud răspunsul,mai bine rămân..mute! E focul nemuririi ,sau ....ghena lui satan? În marea zvârcolire,mă trec fiori și ape, Si parcă răsuflarea,mi se oprește-n piept! Mă simt pierdut și singur,departe dar ..aproape! Să merg? Ce mă așteaptă? O viață sau o moarte? Să merg e întrebarea,sau...poate mai aștept! Pășesc timid,cu frică și nu mai am cuvinte
ÎNTRE DOUĂ LUMI..... de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380775_a_382104]
-
venit, așa, ca un însemn, cu geana scrijelind în trup de lemn, privea fără de țintă-n viața mea citind, în șoaptă, dincolo de ea. Purta în păru-i albe flori marine, adâncuri de oceane pe retine, cald susur de izvor în răsuflare și-n pas molatic...dulce cadențare. Stăteam închisă-n putredul meu trunchi ca sufletul să-mi cadă în genunchi când ea, din stele scurse pe pământ, un cosmic vânt împrăștia-n cuvânt. Într-un acord de liniște deplină și îmbrăcată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
bărbatul este mai prezent, iubirea Ceraselei este mai spiritualizată, mai înălțată spre cer și spre lumină. EL: „Am spus-o zilnic și fără oprire/ că fiecare colină aduce cu pântecul tău/ așa că merg la deal/ și cobor către vale/ cu răsuflarea tăiată/ și aproape mereu”(Mereu). EA „Am învățat să te recunosc/ dintre munți,/văi, copaci/ sau dealuri/ după zâmbetul dimineții/ și căldura excesiv de fierbinte/ a nopții/ și am înțeles că fiecare stea/ poartă numele tău/ pe umeri/ așa că aleg să
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
și apoi zvârlindu-le în vânt. E surdă, ea nu aude plânsul clipelor înainte de a-și da sfârșitul, nu știe decât una și bună, că nemoartea nu există și își vede de treaba ei nestingherită, fără pauză pentru vreo scurtă răsuflare. În nopțile de veghe, în liniștea deplină a camerei mele, când ascult, ca Lucian Blaga, cum "se izbesc de geamuri razele de lună", îmi pare că aud de la o vreme cum se furișează clipele rostogolindu-se, trosnind în vârtejul luat
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]
-
băiatul spunea că scrisese. - Arată-mi ce scrii. Și dacă ai vreo problemă, zise tatăl. Scrie ceva ce știi... - Păi asta și fac, spuse băiatul... - Nu vreau să viu să citesc pe la spate ce scrii, spuse tatăl, să-mi simți răsuflarea-n ceafă. Totuși, dacă vrei să te ajut ș...ț - Cred că mă descurc. - Nu-mi arăta nimic, dacă așa simți tu. Cum ți-a plăcut,... ce zici de... Atât de departe, atât de mult timp?... - E grozavă, mi-a
Un băiat care scrie bine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10292_a_11617]
-
duminică dimineața la tine în pat, fără ca totul să fie un vis, era un câștig cât se poate de gustat. Care putea fi primul gest, decât a întinde mâna după cutia cu chibrituri? Supărătoare rămâneau degetele înnegrite de nicotină și răsuflarea duhnind a mahorcă. Nu lipseau excepțiile. Circula o întâmplare de cancelarie privind un elev prins fumând. în consiliul profesorilor, dirigintele propusese eliminarea pe o săptămână a făptașului, cel de filosofie eliminarea pe un trimestru, un altul pe tot anul, până la
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
este minimalizată și dispare în spatele atîtor lucruri insignifiante. Cu o discreție aproape sfidătoare, nu face spectacol din îngrozitoarea boală, iar întregul context pare că îl stingherește. Boala este mai întîi persiflată, apoi ignorată chiar dacă, deseori, îi simți prezența ca o răsuflare rece în ceafă. Moartea este provocată, pe fiecare pagină, prin actul șeherezadic al povestirii. Nu cunosc al tînăr scriitor cu o mai mare credință în povestire și de aceea cred că acest epistolar este una dintre cele mai puternice metafore
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
pe care le-am văzut în 20 de ani de speologie. Am coborât 200 m de stâncă vie, e un aven foarte curat, spectaculos și încă activ, are un râu subteran și la fiecare nivel dezvăluie splendori care-ți taie răsuflarea. La adâncimea de 60 de m, spre pildă, are o formă de fântână perfect rotundă, gigantică în lărgime, uluitor de spălată, din calcar alb, strălucitor, cu incastrații negre de silicolite, ca niște mâini care nu pot fi spălate. Apoi mergi
Agenda2003-42-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281605_a_282934]
-
obișnuitul, cel care nu iese în plină lumină, care nu este omul șocurilor scenice, care s-a format într-o desăvârșită umilință și într-o continuă așteptare. În tinerețe, a stat în banca lui, furând meseria de arlechin, urmărin-du-i, cu răsuflarea tăiată, pe marii săi mentori, un Moruzan, un Comăneanu, un Bufinschi sau Leahu. A fost cât s-a putut: om, familist, tată, actor, prieten, coleg“, avea, la rându-i, să rememoreze, cu neeconomisită afecțiune, scriitorul Ion Arieșanu. Un actor deloc
Agenda2004-13-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282223_a_283552]