8,590 matches
-
prin grila parodică, apoi prin cea a unei rafinări, a unei "tescuiri" din care să rezulte o ținută stilistică. Spre deosebire, bunăoară, de Ion Alexandru care, devenit Ioan, a virat spre liturghia ortodoxă, ori de Ion Gheorghe care s-a rătăcit în meandrele unui tracism încrîncenat, Ileana Roman aduce în scenă un creștinism apocrif, cu granulații păgîne, care e modul său personal de legitimare prin trecut ( explicabil, șaizeciștii au năzuit, într-o caracteristică manieră, a restabili punțile cu un trecut prestigios
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
vecinătate primejdioasă, aceea a lui Slavici din Moara cu noroc, după ce, tot Slavici, din narațiunile mai scurte de la început, se poate recunoaște în De la țară. În sfîrșit, romanele incriminate de Călinescu, Legea trupului sau Legea minții, sînt de-a binelea rătăcite într-o epocă străină firii lor. În plin modernism, contemporan cu Hortensia Papadat-Bengescu (Fecioarele despletite sînt din același an cu Legea trupului) și Camil Petrescu, Agârbiceanu nu poate face decît figura unui moralist naiv, impregnat de spirit religios, fără nici o
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
lasă impresia că poezia bună se întinde din volum în volum, de la poet la poet, fără grade, fără diferențe valorice. Altfel se ajunge la validarea a sute de cărți de poezie pe an între care cele cu adevărat interesante se rătăcesc în mod fatal. Folosite excesiv, aprecierile elogioase sfârșesc prin a nu mai impresiona pe nimeni. Tot mai impersonale, cronicile nu mai triază serios, nu mai ierarhizează eficient, și-au dezvoltat un nivel nici prea jos nici prea ridicat la care
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
până când orelor li s-a făcut dor de secole". (Ceas) Un poem e dedicat lui Mihai Ungheanu, un altul, firav însă, pare că vrea să spună ceva mai mult (Monotonia spălătorilor de parbrize), iar două versuri, stinghere, par într-adevăr rătăcite în această carte: „Mi-a ieșit iubirea în față / ca o lumină de faruri la vânătoarea de iepuri..." Cam atât! În aceste condiții, eu unul îl regret pe acel Coșovei care obișnuia pur și simplu să fie. Semnată de altcineva
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
de o reală regenerare a interpretării ,,actualizate". Astfel balada Meșterul Manole, ,,mit estetic" de bază la români, apare abordată prin prisma mitului dedalic, pe urma unor sugestii din eseul lui Dan Botta, Unduire și moarte. Negru Vodă și curtenii săi rătăcesc fără speranță de ieșire printr-un labirint de proporțiile unei țări. Planul acestui traseu inițiatic e cunoscut doar de un personaj insignifiant, de un portar (umil travestit pentru Hermes) care-i oferă voievodului un fir al Ariadnei. Toposul căutat pentru
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
emis mandat de arestare pre numele dânsei. Însă Dumnezeu n-a mai acceptat afrontul unei asemenea prezențe în Țara Sfântă după ce propriul fiu a fost răstignit între doi tâlhari. Și tare s-a mâniat, consecința supărării Divine fiind alungarea oii rătăcite la pășunat pe plaiul mioritic. Astfel oaia se întorcea la vatra strămoșească de bună voie și nesilită de nimeni, umilindu-i pe unii-alții care o găsiseră fix între două continente ( declarație autentică). FNI-iștii au jubilat, autoritățile au jubilat, polițiștii
Întoarcerea fiicei risipitoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14024_a_15349]
-
câțiva inși fericiți, români fericiți, care se bucurau într-o deplină inconștiență. Deși unii nu prea erau optimiști... Dar, după părerea mea de Telefil umil, nimic nu e putred în treaba asta. Eu cred în spășirea sinceră a versatei oi rătăcite; cred că i s-au furat actele, și nu mă întreb cum de a fost luată în seamă de acel avocat israelian, zis celebru, care a venit în România și-a făcut-o pe scorțosul; cred că nu l-a
Întoarcerea fiicei risipitoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14024_a_15349]
-
vlăguire atât de dură... Unul dintre aceștia, cucerit și credincios cu adevărat, mi-a spus cândva: -"Cu mărul acesta roșu în brațe și cu colacul acesta aburind și bine rumenit te voi aștepta în Rai. Ai grijă să nu te rătăcești".
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
dramele amoroase mai mici sau mai mari, filmele de la televizor, nimic nu pare în măsură să confere existenței vreo formă de relief în plan afectiv. Poate pentru că totul este privit (și) prin ochii depresiei de azi. Printre amintiri nu se rătăcește, nici măcar din întâmplare, vreuna optimistă. Instantaneele nu fac decât să accentueze starea de depresie, resemnarea în fața unei existențe care are, pe zi ce trece, tot mai puțin farmec. "Îmi zice / Acum sunt îngrozitor de mahmur/ Pe motiv de un chef aseară
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
ocnă vedeau că se împlinesc cu ei istorisirile despre acei mari bărbați, despre acei sfinți, despre care Pavel spune: Au pribegit în piei de oaie și în piei de capră, lipsiți, strâmtorări, chinuiți, ei, de care lumea nu era vrednică; rătăcind în pustii, în munți, în peșteri, în crăpăturile pământului (Evr. 11, 37, 38). Acestea s-au petrecut și în vremea noastră”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Mucenicii Egipteni, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
nu de dânsul, care stă aici, la fereastră - la fereastră? dar el e la ușă! - la ușă? - stai, ce-i cu mine? cine-s eu? unde sunt? - ascultă! răsună iar glasul dinlăuntrul lui, îți dai seama ce faci, te-ai rătăcit, aiurești! unde-i locul tău? - locul meu - aici, lângă ușă?" (p. 436). Am dat un eșantion edificator din acest discurs narativ al incertitudinii, al căutării permanente într-o stare de neputință organică și semitrezie psihologică. Tot romanul e o îndelungă
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
tumuluși ca tot atîtea semne terorizante, cît de cît monumentale și chiar solemne, prin care s-ar vesti că literatura e o modelare a tot ce ștergi, fără încetare, cu nădejde." În lumea în care (spune o poezie din cele rătăcite printre negative de fotografie cu flori, filme, fete sau mătuși) îți moare o rubrică, unde trăiești și pleci (te pleci?) din "umilenie", și te suporți, erorile fac o literatură. Ele, partea cea mai colorată a unei vieți negru pe alb
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
masturbatori/ și singurul care dă pe el". Un kitsch total... Fata-femeie de 22 de ani, venită din provincie la facultate în București, cazată în cămin, în căutarea unei vieți sociale, scindată între trecutul erotic incert și prezentul promiscuu, experimentînd sau rătăcind erotic cu propriile prietene, este o temă deja abordată și reușită de Ana Maria Sandu în Din amintirile unui Chelbasan și de Cecilia Ștefănescu în Legături bolnăvicioase. Din păcate, cînd această temă e dusă în zonele ei obscure e greu
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
din marsupiul ochilor lipiți mama golenceancă tocmai venise să mă nască de la târgul calafetean în Duminica Tomii pe atunci se năștea acasă cu moașe empirice tata resimțea o greutate mai mare în ranița de război când a primit scrisoarea care rătăcise câteva luni până la Odessa primii pași i-am făcut când a fost trimis acasă rănit iată-mă zburdând pe ulițele desculțe sub dansul de pe cer al avioanelor de argint anglo-americane în ciocnirile lor cu cele germane repede vino copile mă
Poezie by Toma Grigorie () [Corola-journal/Imaginative/3553_a_4878]
-
înspre lucruri. Vine fotograful, vine portretistul. Acesta nu sunt eu Și acesta nu e lumea pe care o visam! Nu sunt eu cel după care orbecăi atît! Am pierdut nopți ditirambi zei necruțători atîtea războaie îmbrăcate în haine cu zimți. Rătăcit printre patimi am înjurat îngerii păzitori am înălțat imnuri pentru cel în stare să-nghită Apocalipsa am scrutat dealurile cerului am stat pieziș în umbra lui Dumnezeu. Azi nici măcar împăratul muștelor nu mă mai caută-n somn.
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
se scaldă își trag pe ei o pieliță din aurul întregii rezerve lichide a universului dacă mori copil ești aspirat de bureții pădurilor lunare prin sporii lor pe care mamele-ndurerate îi presimt printre aceste vegetații sper să nu te rătăcești tu care n-ai avut copii și te-ai luptat pentru asta egoismul din balanța spermei te-a mâhnit mai apoi când oasele tale făceau rocada pe-un eșichier alcătuit din mări și continente încerc să înțeleg marile tale tăceri
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
Alexandru Mușina Am deschis mobilul. Apoi Agenda telefonică. Am selectat: ALEXANDRU MUȘINA Era un număr vechi, de pe vremea Când aveam câte 2-3 mobile și mereu Le rătăceam, le pierdeam, le-ncurcam. Am dat: DELETE. M-am simțit îngrozitor.
Sâmbătă dimineața by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/4028_a_5353]
-
Sub gratii de ore subțiri, Sub bârne de ani trecători Ca melancolicii sori, Să poți să mă vezi Cum hohotesc în amiezi Ca o grădină podidită de muguri, Să te-ntristezi, să te bucuri... 1980 ARMURĂ Un strămoș fără somn Rătăcește prin mine? Cine-l închide veșnic în vis, Străjer milenarelor mele ruine? Oare sufletul lui E bufnița ce-mi cântă pe casă? Mă ascund uneori în statui, Sub pielea de marmură groasă, Dar și de acolo aud, Până-ntr-acolo
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
sufletul lui E bufnița ce-mi cântă pe casă? Mă ascund uneori în statui, Sub pielea de marmură groasă, Dar și de acolo aud, Până-ntr-acolo mă arde Vuietul surd și absurd Ca o teamă de moarte: „Unde tot rătăcești, Om ori duh din povești?” Ah, cât de greu mă îndură Umbra aceasta încinsă-n armură! 1981 SCOICĂ Mă strigi... Te strig... Ce mai rămâne oare Din șoapta ca o spaimă de fecioare Chemate-n așternutul de flăcări și de
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
toți, oriunde v-ați fi dus, Pe-ntinsuri de lumini ori de noroi; Voi toți plecați cu mine spre apus, Iar eu răsar de-a pururea cu voi Doar lângă cer N-a fost să fie, clipa n-avea casă, Eu rătăceam pe dealuri, fără țel. Îndrăgostit de liniștea rămasă După plecarea toamnei de mătasă Spre naltu-nchipuirilor castel; Nici așteptarea nu știa să fie, Iarna părea doar un târziu de gând, O depărtare albă și pustie Cu trup de vânt și haine
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
decît aș fi putut singur să aud neînrobit gurii lor pe vecie. Pacea nu mi-o găseam așadar aici pe pămînt, unde războiul e veșnic, ascuns sau pe față, ci în corăbii ușoare pe cer, purtătoare de pace. Zece ani rătăcind după ea, deși Troia e toată o ruină, învinsă, trîntită în praf, tot de atît, de gîndu-mi de-o clipă viclean, ascuțit, mai tare oricum decît săgeata ta, agile Ahile. Insula nimfei Calypso e tot pe aici, în azurul celest
Corăbii pe cer by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/4910_a_6235]
-
arătat o talpă ivită din necunoscut. Și toate au fost trecute la departamentul „urme de tălpi clasificate”. Noroc bun! Sângele se prăbușește de amintirile stâncilor. Dedesubt, prăpastia, abisul, nu mai contează. Însemnate sunt numai vorbele spuse înainte și după zborul rătăcit în interiorul ființei, în trecutul meu nemilos. Nedeschise rămân buzele tăcerii și întortocheate aripile care au vestit un zbor fără întoarcere; gura tăcerii e un capăt de mină luminat de ortacii care, cu mâinile zdrelite, cu sufletele smulse, cu trecutul sfâșiat
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
în noaptea aceasta când zidurile devin translucide ca sticla când arborii întunecați și pietrele prind viață deodată, prind suflet, memorie când casele se aud cum respiră când sufletul muribunzilor iese prin coșul caselor ca un fum și Dumnezeu se aude rătăcind pe străzi atât de aproape încât nu-l mai putem zări în noaptea aceasta când brusc se face lumină în cotloanele cărnii când felinare de ceață se bălăngăne sub pliurile memoriei când ghilotina cade pe gâtul inocenților în subsolul întunecat
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
aș fi înfipt creionul ăla-n jugulară l-aș fi făcut să-și răcnească poemul în gura mare să îl audă lumea și să crape de rușine. mă simțeam ca un prost cu haina aia arsă țin minte că am rătăcit apoi prin cartier până dimineața fără să-mi mai fie frică. Liviu Dascălu s-a născut în Bârlad, la 16 septembrie 1977. A absolvit Filosofia la Iași - facultatea în 2001, masteratul în 2003. Din 2003, este profesor de filosofie în
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
limba încălțărilor ca o lavalieră la gleznă, Cântă-i, cântă-i iubitei, cu vocea ta arsă de sodă. Sunetul urcă din cerul gurii, din laringe, din snopul risipit al corzilor tale vocale, ca un scâncet în șinele de metrou. Paladin rătăcit într-o lume ce-și doboară statuile, nu ți-e dat să mai fii un erou. Nici asedii, nici pârjoliri de cetăți și ținuturi dușmane, nici să-mpungi cu plachiul în pântec de cal, nici vărsare de sânge, nici jurământ
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]