2,812 matches
-
reviriment și festin spiritual. Referindu-se la iubire ca putere de a schimba inimi și de a converti cugete la Dumnezeu-Iubire, Sfântul Ioan Gură de Aur remarcă: Iubirea este un mare învățător și poate să-i întoarcă pe oameni de la rătăcire, să le schimbe felul de viață, să-i îndrume spre filozofie. Ea poate să facă din pietre oameni<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia 33, 6 la I Corinteni, P.G., LXI, col. 284. footnote>. Aceeași idee o găsim și
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
reviriment și festin spiritual. Referindu-se la iubire ca putere de a schimba inimi și de a converti cugete la Dumnezeu-Iubire, Sfântul Ioan Gură de Aur remarcă: Iubirea este un mare învățător și poate să-i întoarcă pe oameni de la rătăcire, să le schimbe felul de viață, să-i îndrume spre filozofie. Ea poate să facă din pietre oameni<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia 33, 6 la I Corinteni, P.G., LXI, col. 284. footnote>. Aceeași idee o găsim și
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
vacanță, departe de sobrietatea agasantă și falsă, de responsabilități și de măști. Ultima poveste, în care firele încep, în parte, să se mai înnoade, unde aflăm că Andrei se căsătorește cu Maria, de care fusese vorba înainte, este una a rătăcirilor, a abandonului, consemnarea fidelă a unei vieți simple și imprevizibile. "Vagi pictori, vagi poeți, vagi critici", oameni fără destine clare și fără un loc precis, compun o a treia lume, nici "bună", nici declasată de tot, dar energic respinsă de
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
la care am zăbovit cu alt prilej. Aplicăm criteriul enunțat în critică în analiza lor: necesitatea de a zice adevărul, oricât de compromițătoare și rușinoase ar fi unele dezvăluiri ale derutei lor civice. Totodată subliniem primatul valorii (creația poate răscumpăra rătăcirile semnalate). Privit din perspectiva operei, Céline are toate temeiurile să intre în patrimoniul marii culturi. După ce am prezentat tipuri de conflict între estetică și ideologie (pe versantul din stânga, bunăoară, ruta lui Sartre sau Aragon, pe vesantul din dreapta, Eliade sau Cioran
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
dintr-un viciu de asociere cum savantul nu prin formule ci din te miri ce descoperă când obosit de calcule se-nvârte ca tot omul prin bucătărie care spune sunteți aici și dincolo acel gest eliberator din frigul singurătatea și rătăcirea ...ascultam și iar ascultam păduri norvegiene în acea bucătărie împărțită de un om cu dureri închipuite ce nu se mișca din pat și acel student în matematici superioare mă privea curios cu poftă nedumerită cum un tigru o panteră cum
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
prea puternice pentru a fi stăpânite lucid și, implicit, greu de mărturisit. Paginile de Jurnal îndeplinesc rolul partenerului privilegiat, des solicitat s-o susțină în efortul limpezirii proprii.Terapeutic, găsește în el un teritoriu al refugiului sigur, de câte ori întrezărește riscul rătăcirii printre anxietăți și precarități derutante (complexul timidității, agravat de tulburările feminității nesigure). Mai interveneau și neînțelegeri, imprevizibile accidente de comunicare cu un mediu afectat de rutină, inclusiv familia înclinată a-și impune regulile rigide de comportament, opacitățile mentale. Abia ieșită
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
cu lumina-i amăgitoare aducerea aminte pâlpâie ascunsă dincolo de auzire și văz Semnele ascunse cutremurările nopții de ochii bufniței pătrunse până dincolo de adâncul adâncurilor nu-i nici o adiere să arate steaua sortită stingerii din urmă pe acest tărâm printre rătăcirile vremii vântoasa necunoscută își bate semnele ascunse stelele ard în cercuri fugoase de jar cu neputință-i de ghicit ce frunte în clipa ce se apropie va cădea în țărână Puterea întunecării departe sunt arborii rătăciți pe coline unindu-și
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
asupra acestui oraș în care marile avînturi au îngenunchiat, iar aerul nesănătos ne înăbușă plămînii și ne aburește vederea, pare a mai înviora puțin zările întunecate în plină zi ale spiritului românesc care a abdicat atît de ușor în fața tuturor rătăcirilor de împrumut. Brașoveancă prin naștere și prin educație, dînsa își păstrează cu cinste ordinea în gîndire și măsura în simțire, cîștiguri așa de prețioase pe care civilizația aulică le-a răspîndit pînă la marginea împărăției, și care n-au putut
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
rotundă asupra preocupărilor scriitorului și, concomitent, o integrare a literaturii în mersul general al lumii și în epoca din ale cărei frămîntări s-a ivit. Unul din laitmotivele dezvoltate de Thomas Mann într-o serie de variațiuni este cel al rătăcirii burghezului în artă, al aliajului (nefiresc, provocator de declin), dintre Nord și Sud, dintre lumea sobră a respectabilei familii burgheze, descendentă și păstrătoare a vechilor valori hanseate și cea pasională, muzicală, a Mediteranei. Personajul este un „artist cu conștiința încărcată
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
partidului comunist român oferea românilor, în tiraj de masă, lucrarea fundamentală a generalissimului, "Problemele leninismului", în al cărei sumar expunerea asupra proiectului constituțional de la 1936 figura la loc de cinste. Intelectualului român, partidul îi deschidea o cale către mântuire, după rătăcirea din labirintul interbelic și carnagiul războiului mondial. Egalității formale, lecția sovietică îi contrapune o terapie a egalității autentice, în ecuația căreia monopartidismul este un ingredient central. De beneficiile libertății nu se pot bucura decât cei care au întrevăzut lumina adevărului
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
folosind cele mai tari verbe ale limbii. Se intonau cântece, cu sunete proaspete, spontane. Arhitectura era în gradul cel mai înalt muzică împietrită. Arhitectura îmi amintea perfecțiunea corpului - cu interiorul și exteriorul unor lumi distincte. După clipe de hoinăreală și rătăcire am avut sentimentul că am ajuns pe undeva în apropierea inimii orașului. Pe o casă impunătoare am văzut o corabie. Existau peste tot asemenea corăbii ridicate pe acoperișuri, în orașul marinarilor. Dar corabia parcă fusese creată în lumea imaginară, direct
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
consider că anomia, vidul de nomos, de lege, ar putea fi altceva decât o negare, o anihilare a umanului. Era, desigur, în tatonările mele juvenile în sfera Legii un fel de progresiune spre un ideal transcendent ordonator. Pe calea aceasta, rătăcirile mele prin labirintul aparent lipsit de ordine al legilor " pe urmele distinsului profesor Sperantia " nu fuseseră zadarnice; ele duceau spre o ordine a Legii. De aceea, când mult mai târziu, Constantin Noica îmi va da să citesc în manuscris capitolul
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
Maestru al digresiunii, glosator intemperant pe marginea multiplelor sale lecturi, era incapabil de a ieși din labirintul enciclopedic pe care-l săpa el însuși, cârtiță erudită, prizonier benevol, definitiv, al Cărții. Peregrinările sale nu aveau nici-o țintă; erau cu adevărat rătăciri. Iar popasurile sale se petreceau, aș putea spune, în hanuri spaniole, după sensul figurat francez al acestei expresii, adică în locuri unde puteai să te întâlnești cu orice și cu oricine într-un talmeș-balmeș aiuritor, dar cât de plin de
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
Din pricina numeroaselor schimbări de direcție drumul li se păru lung. Se mișcau parcă în zig-zag, înainte și înapoi, în sus și-n jos. Cerul mereu albastru, de august, nu le oferea nici un reper, dimpotrivă, le accentua senzația de pierdere, de rătăcire. Dormiră o noapte în legănatul osiilor și în țăcăneala roților. În dimineața zilei următoare auziră bubuitul tunurilor. Nu-și dădeau seama dincotro venea, dar exploziile răsunau tot mai dese și mai apropiate. Apoi văzură fluviul, o bandă lată de zinc
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
umanului nedatate. Călătoria argonauților este și una întreprinsă pe mările sufletești interioare, în vederea încercării și aflării limitelor. Este ceea ce le cere Iason prietenilor săi înaintea plecării după lâna de aur: "...să ne încercăm și să ne aflăm limitele în această rătăcire primejdioasă". Aluzii la istoria recentă ni se pare a desluși în Dionisiaca, povestire scrisă în august 1944. Este construită pe una din versiunile mitului dionisiac, și anume pe aceea care-l înfățișează pe zeul viței de vie, al beției și
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
unde corbul le spune ceva aproape de înțeles puținilor vizitatori care lasă Roma berniniană pentru grotele benedictinilor ; dar deslușesc ei, cei veniți de departe, un murmur mustrător, un freamăt de nemulțumire al aripilor, o ceartă croncănită sever, de abate , despre rătăciri inutile și rădăcini tăiate cu flexul, despre cât de uitat e nexul, care deosebește, dar nu desparte? Hoarde cu camere digitale, barbari la Tibur, adoratori ai eurosexului, turiști de-o zi la Subiaco , lume, lume, săraco, "când va veni, va
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
vechi amfore. din tăcerea carnală a aproapelui. din ceasul privirilor moi. ca o ghilotină cad storurile, grelele draperii ale ochilor. praful întins peste anotimpurile dimineții. pe pielea zidurilor apar primele semne de viață. prin preajmă trec funerare semne ale vîntului. rătăciri la îndemînă, cu umbrele lor stacojii. orizonturi cu piepturile larg deschise. ce căderi mai pot fi invocate din nimicurile întunericului? ce deget de ghiață să mai bată în ferestrele-uși? ce naștere ne tot aruncă pe buzele nopții? ce rană ne
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
Ion Stoica De m-oi întoarce De m-oi întoarce până-n seară Din drumul meu prăfos și lung, Un duh al casei o să-mi ceară Cu mirul drumului să-l ung Și să-i aduc din rătăcire Tot ce te lasă-n gând s-aduci, Sub haina zilelor subțire, Străjerii albelor năluci; De m-oi întoarce dinspre lună, Cu chipul despletit de vânt, Alt duh al casei o să-mi spună Cu taina nopții să-l descânt Și
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
cald, fie furtună / Visezi la țara străbună!” (Rătăcind). Se pare că aceasta este soarta celui care trăiește în diaspora. De altfel, poetul este un rătăcitor prin excelență. El a scris în 2010 cartea „Pierdut în lume”. Dar, atribute ale acelei rătăciri sunt în întreaga creație a sa: pribegind, hoinărind, bâjbâind, călătorind în vremuri de restriște, galopând, bătând câmpii și câmpiile și munții, strigând în pustiu, bătând la porți, alergând spre soare, reflectă dinamica acestor scrieri. Poetul este un neliniștit, îngândurat, năuc
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
erotic, cu pudoarea emoției sincere, adolescentine, care, deși anxioasă și crispată, rămâne la nivelul unui strigăt disperat de iubire neîmplinită: „Cu gândul îți ademeneam vorbele,/ cu ochii îți ardeam zâmbetul,/ cu mersul îți chemam drumul,/ cu plânsul îți inundam calea” („Rătăciri”, pag. 14), ca să alunece spre speranță: „Locuiam ca un mac în lanul de grâu/ până au venit secerătorii/ și din verbul meu au făcut drog/ iar din inima ta, pâine” (Ibidem); ca-ntr-un carusel al iubirilor iluzorii: „doar timpul
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
aș fi cascadă,/ aș putea fi cuib/ în care ți-aș adăposti/ toate visele” („Cuib”, pag. 19). Și-apoi, fără niciun semnal, o poezie a neastâmpărului căutărilor existențiale dintr-un fantastic angoasant și-un noian de întrebări fără răspunsuri, cu rătăciri prin tot felul de labirinturi spațiale, temporale și de conștiință, pe o simbolistică greu de descifrat: „La facerea lumii/ rana din care s-a desprins viața/ a rămas deschisă pentru întoarcere” („Adevăr”, pag. 23), pe fondul neputinței omului de a
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ÎNTRE DOUĂ LUMI..... Autor: Constantin Ursu Publicat în: Ediția nr. 2349 din 06 iunie 2017 Toate Articolele Autorului De multe ori,mă pierd..în rătăciri de-o clipă, Zăresc,lumini și umbre,misterioase uși, Crâmpeie de lumină,frânturi dintr-o aripă, Toți îngerii au aripi,deci poate-i o ispită, Sau lupi in piei de oaie,mă urmăresc ascunși? În întuneric iată,văd limbi de
ÎNTRE DOUĂ LUMI..... de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380775_a_382104]
-
asemenea lucruri: fie că veți lăsa la mănăstire un document, fie că veți pune acest document în sicriul meu. Diavolul s-ar putea folosi de această mitologie populară spre a împie dica putrezirea trupului meu și atunci ar putea fi rătăcirea din urmă mai mare ca cea dintâi. Dacă peste ani, din anumite nevoi de construcție sau din alte cauze, trupul meu va fi dezgropat și, spre uimirea multora, va fi neputrezit, preoții să citească peste el rugăciuni de desfacere a
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
întreagă este o uriașă casă de nebuni, limbajul și comportamentul actanților fiind ieșite din matcă, deraiate, delirante. înfruntarea violentă a dumnezeilor arată că, de fapt, nu mai există Dumnezeu, și nici cenzura transcendentă (în accepția sa luminoasă) care să corecteze rătăcirile și aberațiile omenești. Singura realitate palpabilă este aceea a limbajului, care nu mai întemeiază, ci distruge sensuri și valori. Nu e nimic didactic, totuși, în opera lui Daniel Bănulescu, a cărei simbolistică, netransparentă până la final, se încarcă de nebunia compactă
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
conflictul pe cale să se nască, dramatic la propriu și la figurat, e important ca "partitură" fiecăruia să fie susținută consecvent și noncontradictoriu (căci nebunul autentic, spre deosebire de simulant, nu obosește niciodată) - autorului revenindu-i dificila sarcină de a articula toate aceste rătăciri într-o construcție artistică solidă. Daniel Bănulescu trece cu brio acest examen autoimpus, dovedind o maturitate compozițională remarcabilă și, pe de altă parte, reală adâncime psihologică. Personajele nu sunt văzute și descrise exclusiv comportamentist, înfățișate ca niște suprafețe plane, și
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]