1,050 matches
-
vreun tablou (real sau imortalizat pe o pânză), scriu în natură, scriu în lăcașurile religioase, scriu după ce-l ascult pe Dan C. Mihăilescu cu ale sale cinci minute Parte de carte, scriu când am finalizat vreun proiect, scriu când sunt răvășită, scriu când sunt îndrăgostită... Scriu mai tot timpul. Singură. Contrar a ceea ce mulți își închipuie, singurătatea nu este nici tristă, nici posacă, pentru că în adevărata singurătate există și dorință: sufletul, rațiunea și trupul lucrează împreună. Că este sau nu o
TAINA SCRISULUI – SCRISUL MĂ FERICEŞTE by http://balabanesti.net/2012/08/25/taina-scrisului-%e2%80%93-scrisul-ma-fericeste/ [Corola-blog/BlogPost/340011_a_341340]
-
peste case alterate, degradate, suprapuse degerate, îmbuteliate abator de oameni tristeți plictisite întuneric șters, timp întins în hăuri gust de ebonită arsă mohoreală pală, șantiere scurse prăpăstii murdare peste municipiu oase învelite, dichiseală stinsă cenușii sunt toate vise, descompuneri, frunze răvășite culori fără nume urme de iubire îndoit e vântul zboară peste inimi asfalt, smoală, plumb ... Citește mai mult Plouăplouă peste casealterate, degradate, suprapuse degerate, îmbuteliate abator de oamenitristeți plictisite întuneric șters, timp întins în hăurigust de ebonită arsămohoreală pală, șantiere
AUREL AVRAM STĂNESCU by http://confluente.ro/articole/aurel_avram_st%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
ei neîntrerupt absurd, orb și crud topind culorile înflăcărând stingerile suspendând felin mângâierile respingând apropierile dragostea.... veșnică auroră boreală! Te plictisea jocul nostru ireal ? Tu pe cine ai iubit în trecut? Eu doar trăiesc trăiesc o teamă indescriptibilă inoculată dureroasă răvășită cum poți avea nevoie de mine? Cerșesc mă-nclin îmi lipsești mai puternic decât sfârșirea. Citește mai mult Ne-am regăsit la început de varăplângeamîntortocheatele vertebrele ascundeamcântaivalsai cu fluturi de cuvinteîn vălul tău des încurcat descoperisem glasul îngerului de sub măriiubirea
AUREL AVRAM STĂNESCU by http://confluente.ro/articole/aurel_avram_st%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
spume Căci rupți am fost de astă tristă glie Muncim, pribegi, străini, fără simbrie De la cicoii noi ce ne-o pângăresc Ne este dor de-o altă Românie De adevăr și suflet românesc! SPERANȚA Mai bate-o oră-n noaptea răvășită Secunde curg prin fante de lumină Prin maci de jar și trena lunii, lină, Speranța-nnoadă lacrima-i zidită În sanctuarul tâmplei ostenite. Gânduri robite-n nevăzute chingi Ce strâng cumplit, se zbat neostoite Șoptind mereu: învingi, învingi, învingi! Speranța
POEME DE DOR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_poeme_de_d_georgeta_resteman_1359568802_ua8hv.html [Corola-blog/BlogPost/359351_a_360680]
-
Duhului Tău Sfânt m-am cufundat și mugurul mi s-a deschis în dalbă floare, înmiresmată de dor, de drag, de Tine. Dimineață caldă îmi este sufletul, cu raze albe și cântece blânde împodobită. Cămașa nopții a căzut pe brațul răvășit al Lunii ... Doamne, sufletul meu veghează în lacrima Ta, ca o văpaie de rugă și balsam ! Cugetul mi-e sărac, ca un pelerin ! Cu mâinile-ntinse, cat spre zăvorul Tău, să deschid porțile mângâierii ! Inima mea plăpândă, în Mâna Ta
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1410229746.html [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
destinul de om e unul greu, amintirea despre ea e drob de zahar în sare. Dar toate-s atât de imprecise... toate se schimbă impardonabil de repede. Nu mai reușesc să țin pasul iubirii ei. Poate din prea multa...Sunt răvășita de un sentiment pe tulpina căruia crește acum carne: s-a personificat - e o ființă. Una a cărei față nu o identific. Îi văd doar spatele. E distanță. Cea care mi-a mănat mama de lângă mine. A pus un semn
PREMIUL I LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1473853291.html [Corola-blog/BlogPost/379393_a_380722]
-
tuturor neamurilor, aceste repere șterse din memoria secundei, ne sunt prezentate cu oarecare parcimonie, dar foarte distinct în peisajul paginii, pentru a ne oferi un prilej de introspecție în sine, fiecăruia: „oamenii sunt singuri, cu umbrele lor, sunt stranii și răvășiți, se prăbușesc în sine... Străzile sunt punți de cositor fluid, catene ca de cupru, copacii relicve și întregul oraș ca o peșteră nesfârșită între cer și pământ”. Lumina și umbra, dar în chip deosebit, umbra, devine reper fundamental și el
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Prozatori_pentru_mileniul_trei_romeo_ta_cezarina_adamescu_1339833072.html [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
sub tălpi, cu gulerul pardesiului ridicat, cu șapca trasă pe ochi... În unele dimineți de noembrie, când vântul vijelios împro șcă acidul ploii și întunericul încă are consistență, apăsând ca plumbul, oamenii sunt singuri, cu umbrele lor, sunt stranii și răvășiți, se prăbușesc în sine... Străzile sunt punți de cositor fluid, catene ca de cupru, copacii relicve și întregul oraș ca o peșteră nesfârșită între cer și pământ. Pașii bărbatului singuratic se voalează și se pierd în hăul propriei umbre. Vine
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Prozatori_pentru_mileniul_trei_romeo_ta_cezarina_adamescu_1339833072.html [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
durere sufletească și fizică în egală măsură. „Sunt puternic, am fost creat așa. Nu le voi oferi satisfacția să mă doboare! Mai am multe de dăruit celor ce cred în mine.” În oglinda lacului și-a zărit chipul crispat, părul răvășit. Lovea apa cu pumnii, furia urca în el ca un vulcan. A auzi un clipocit ... cineva arunca pietre în apă. Pe celălalt mal, un băiețandru, nu avea mai mult de zece ani, îmbrăcat în pantaloni scurți cu bretele verzi îi
ALTER EGO de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Alter_ego_camelia_constantin_1354200657.html [Corola-blog/BlogPost/351365_a_352694]
-
să mintă) Mistuită de vină, m-am destrămat în horbota subțire de culoare. Ca o stinsă-nflăcărare, universul îngâna provocator: „uitare! uitareeee!...” * în seara asta, zeul n-a venit! Ce-ar fi găsit? Doar florile uscate într-o vază, trecutul răvășit și o scrisoare de adio... * ... și mai era ceva ce nici el n-a gândit; o simfonie, • ca o șoaptă-mpietrită, așteptând resemnată, un soare nou, din neguri să răzbată... * 14 iulie 2014 Referință Bibliografică: Și zeul a uitat... / Valentina
ŞI ZEUL A UITAT... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 by http://confluente.ro/valentina_becart_1412080553.html [Corola-blog/BlogPost/374376_a_375705]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > AMINTIRI RĂVĂȘITE. PROZĂ PSEUDO-SATIRICĂ - CEZARINA ADAMESCU Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 679 din 09 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului AMINTIRI RĂVĂȘITE UN RID ÎN PLUS ȘI DIOPTRIILE PENTRU SUFLET -proză pseudo-satirică- Tăunița avea pe atunci vârsta mea de acum. Ne
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Amintiri_ravasite_proza_pseudo_sati_cezarina_adamescu_1352469838.html [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > AMINTIRI RĂVĂȘITE. PROZĂ PSEUDO-SATIRICĂ - CEZARINA ADAMESCU Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 679 din 09 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului AMINTIRI RĂVĂȘITE UN RID ÎN PLUS ȘI DIOPTRIILE PENTRU SUFLET -proză pseudo-satirică- Tăunița avea pe atunci vârsta mea de acum. Ne aflam în vara anului 1987. Tocmai debutasem cu primul volum de versuri, Arhipelagul visării, de care eram foarte mândră. Îl adusesem
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Amintiri_ravasite_proza_pseudo_sati_cezarina_adamescu_1352469838.html [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
s-a distrus cu bună știință, așa că a trebuit, câțiva ani mai târziu, să le refac și să le editez în orașul meu, pe cont propriu. Unul din ele se numește, normal: „Dioptrii pentru suflete”... CEZARINA ADAMESCU Referință Bibliografică: AMINTIRI RĂVĂȘITE. PROZĂ PSEUDO-SATIRICĂ - CEZARINA ADAMESCU / Cezarina Adamescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 679, Anul II, 09 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cezarina Adamescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Amintiri_ravasite_proza_pseudo_sati_cezarina_adamescu_1352469838.html [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
prânz. Piața își desfășoară treburile obișnuite dar, deodată, se aud urlete și huiduieli și un alai de femei îmbrăcate săsește se apropie de centrul acestui spațiu public și se-nghesuie să lovească în continuare o biată fată însângerată, cu hainele răvășite și rupte. Tânăra femeie țipă și plânge, iar celelalte urlă... Vacarmul se apropie de Stâlpul Infamiei. Muierile o leagă cu frânghii groase de piatra rotunjită a stâlpului. Și-o scuipă, și-o lovesc unde se nimerește. „Să-i tăiem cozile
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1472198821.html [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
am mai visat asta iarnă..... - Ce zici, mama? - Nimic.... nimic... ...................................................................................................... - E 19 septembrie, Ioana?.... - Inca nu , mamă . încă nu .................................................................................................... Singură, în grădina, Ioana privea locul puțin bătătorit unde astă-vară era un șezlong...Își simțea piciorele că de plumb, iar sufletul răvășit déjà de dor. Mișcă doar încet buzele, într-o încercare zadarnica de a ajuta cuvintele să fie rostite. Ele, cuvintele, erau acolo, adânc , în sufletul ei ; se amestecau, năvăleau, se opreau,pentru a porni iar hora nebună,dar niciunul nu
UNDE ESTI..??!!! de MIRELA PENU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mirela_penu_1419100550.html [Corola-blog/BlogPost/377731_a_379060]
-
o așteptau pe “față de la flori”. Nu a sosit. În locul ei au primt o casetă cu un film , si o scrisoare Scrisoarea explică filmul și filmul explică scrisoarea. Primele secvențe ale filmului prezentau niște pași, ai Ioanei , pe o alee răvășita de toamnă. Pașii se succedau încet, făcând o legatura tainica, în timp și spațiu, între o grădină cu trandafiri, un anfiteatru universitar , si un suflet plecat pe un drum de lumină. Referință Bibliografica: UNDE EȘTI..??!!! / Mirela Penu : Confluente Literare, ISSN
UNDE ESTI..??!!! de MIRELA PENU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mirela_penu_1419100550.html [Corola-blog/BlogPost/377731_a_379060]
-
înțelepciunea de a iubi și de a cultiva îngăduința... Cât este de adevărat că nu conterază anii din viața ta, ci viața din anii tăi! Da, lume multă, oameni puțini! „Doina”va revenit la ea acasă. E drept, curtea e răvășită, ogoarel le-au cam invadat ciulinii, dar înfloresc grădinile, ceru-i ca oglinda, prin livezi albinele vor porni colina... Sub teiul sfânt continuă Luceafărul să vegheze, cu privirea lui profetică asupra vremelnicilor, invocând eroii neamului: „Ștefane, Măria Ta, / Tu la
LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_1406177120.html [Corola-blog/BlogPost/349491_a_350820]
-
pagină cu pagină, mă lovea peste degete, iar eu plângeam... voiam să nu mai plâng, dar nu mă puteam abține." "Fugeam de mama ca și cum ar fi fost un dușman... și ea rămânea în urma noastră țipând de durere, cu părul negru răvășit și cearcăne mari în jurul ochilor de atâta plâns și suferință..." “Am încercat chiar să mă sinucid, deși eram doar o adolescentă. Ajunsesem să mă gândesc că viața nu mai are nici un sens." Ligia Seman este scriitoare, autoarea romanelor „Handicapul conștiinței
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_ligia_seman_vieti_transformate.html [Corola-blog/BlogPost/356662_a_357991]
-
ei, cum doream să mă ospătez din dulciurile pe care ea ni le aducea... și totuși cum fugeam de ea. Fugeam de ea ca și cum ar fi fost un dușman... și ea rămânea în urma noastră țipând de durere, cu părul negru răvășit și cearcăne mari în jurul ochilor de atâta plâns și suferință... Pentru că am fost un copil sensibil, toate aceste trăiri au pus amprente pe sufletul meu în decursul anilor M-am trezit în adolescență neputincioasă de a mă integra în societate
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_ligia_seman_vieti_transformate.html [Corola-blog/BlogPost/356662_a_357991]
-
de viață, o casă, un cal, o mașină, plimbări, prieteni, neamuri. Dar care este de fapt alchimia unei iubiri,,, pe ce se bazează ca fundament? Pe factori fiziologici în care senzorii influențează simțurile determinând procesul necesității? Pe teama de singurătatea răvășită mereu de ideea că în doi, totul este mai ușor? Pe substraturile materiale sau spirituale. Sau pur și simplu pe o lege , nedescoperită încă, din structura universală ? Omul se naște iubire pură! Priviți un copil zâmbind în primele lui clipe
INVENȚII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1475437055.html [Corola-blog/BlogPost/375115_a_376444]
-
ce căutai, așa că bătui drumul de pomană... Satul meu îi dincolo de muntele aista, chiar aproape de Observator... Las' că-ți arăt eu când ajungem aproape... Drumul era îngrozitor: numai gropi, numai surpături, numai treceri peste râu, peste lodbe de lemn vechi, răvășite și putrezite. Înaintam tare încet. Dar partea bună a lucrurilor era că nu mai duceam în mână valiza. În schimb, trebuia să îndur tovărășia unui căruțaș care începu să-mi împuie capul cu tot felul de lucruri, iar eu tare
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1461131966.html [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
lângă tine. Tu mi-ai mai rămas. Știi că nu mai am pe nimeni în afară de tine. - Cum o vrea Dumnezeu, maică, cum o vrea Dumnezeu Drăguțul, nu va fi altfel, răspunse bătrâna sentențios. - Mai vorbim despre asta. Acum sunt prea răvășită să mai pot asculta vorbele tale care mă înfioară. Trebuie să te împaci cu gândul că am rămas numai noi două și că suntem nevoite să mergem mai departe împreună. - Eu știu, mamă, ce să zic?... răspunse ea în doi
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destine_paralele_roman_cont_stan_virgil_1393143772.html [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
prea mult soare/într-o inimă/cuprinsă de spaimă și-ndoială”...,,dar nu vedeam decât hienele/adulmecând renunțarea” Și... de parcă am trage linie, după ce am adunat, după ce am scăzut, după ce am înmulțit și împărțit, ne-a dat rezultatul: ,,Lângă steagul răvășit/al înfrângerii/zăcea o inimă - /ce-și abandonase/firul de sânge/și nisip/și-ndoiala.../ înbrațele absurdului/necuprinsului...” Iar noi, orbecăind, tot căutând, un adevăr al celor ce sunt și pe care le vedem, și al celor ce sunt și
CRONICĂ REALIZATĂ DE VASILE POPOVICI VOLUMULUI OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_realizata_de_vasile_popovici_v_valentina_becart_1332342352.html [Corola-blog/BlogPost/354680_a_356009]
-
cănd clipă ne desparte și-n pagina din carte îmi lași o mângâiere... Iubit îmi ești, senin, când peste nori și ceață răsari de dimineață pecete pe destin... Iubit îmi ești, iubite, de dincolo de vreme ascuns printre poeme și vise răvășite... Referință Bibliografica: Iubit îmi ești / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2002, Anul VI, 24 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
IUBIT IMI ESTI de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 by http://confluente.ro/corina_negrea_1466750031.html [Corola-blog/BlogPost/373702_a_375031]
-
respecți aceste legi. Și ca să poți atinge acest deziderat de a fi fericit trebuie să alegi și să hotărăști tu, ca persoană, să respecți întru totul aceste reguli, deoarece așa îți menții conștiința curată. Dacă ți-o pătezi, sufletul devine răvășit, nemulțumit, pribegind mereu printre capricii și dorinți nedrepte, revărsându-se în afară ca un pahar plin de amar, cinism și deznădejdi. Dar dacă coștiința umană este curată, sufletul va revărsa din el izvoare de apă vie, fiind o binecuvântare pentru
DESPRE SECRETUL FERICIRII PĂMÂNTENE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 by http://confluente.ro/marina_glodici_1418287492.html [Corola-blog/BlogPost/376741_a_378070]