246 matches
-
-și dezvăluie obârșia, dar și să părăsească ținuturile Brabantului, pentru a reveni în cetatea Graalului, Montsalvat. Lohengrin vine din „Imperiul Graalului” pentru a cunoaște omul și toată frumusețea acestuia, însă, dezamăgit, se reîntoarce în lumea în care nu există pasiuni răvășitoare, ci numai puritate sacră. Cavalerul se alătură poporului brabant spre a-l ajuta în lupta împotriva dușmanului, cu condiția ca acesta să nu-i ceară să-și dezvăluie identitatea, și este acceptat, căci avându-l alături, locuitorii își simțeau puterile
Lohengrin () [Corola-website/Science/307568_a_308897]
-
concubina oratorului Hiperide, care a apărat-o într-un proces de infidelitate; "Leontion", concubina lui Epicur, ea însăși o filosoafă; dar și "Lais din Hyccara", amanta obișnuită a sculptorului Miron și proverbiala "Lais din Corint" o „femeie de o frumusețe răvășitoare care-și vindea favorurile la un preț exorbitant”, pentru care Aristip a făcut o mare pasiune ce l-a ruinat. Din epoca elenistică putem cita pe "Pythonike", amanta lui Harpale, trezorierul lui Alexandru cel Mare, sau o altă "Thais", amanta
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
vise nu s-au destrămat uitând de patimile care le-au hărăzit. 1546. Toate câte sânt se vor vărsa în oceanul patimilor acestei creații pentru a se mântui de propriul lor sine prin moarte. 1547. Nimic nu poate fi mai răvășitor dar și mai înălțător decât patima care a creat toate minunile acestei lumi. 1548. Ar mai fi existat poezia fără patimă? 1549. Patima este lanțul care nu ruginește niciodată pentru cel care crede în clipă și iubire. 1550. A pătimi
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
volum, " Sensul iubirii" pe ideea că sensul lumii, rostul care i se atribuie acesteia este de fapt cel al iubiri. Textul este organizat în 3 strofe, de dimensiuni diferite, cu versuri libere, care se potrivesc traseului iubirii că experiența unică, răvășitoare. Începutul primei strofe este reprezentat chiar de titlul poeziei, ideea centrală fiind aceea a unei iubiri inevitabile, primejdioase, neașteptate. Deloc întâmplătoare, verbele din sfera semantica a agresivului: „mi-a sărit în fața”, „mă pândise” ,„m-a mușcat de față” „colții albi
Leoaică tânără, iubirea () [Corola-website/Science/309906_a_311235]
-
lecturi am simtit nevoia să mă opresc după câteva pagini, paragrafe sau chiar fraze pentru a-mi lua răgaz și a mă reculege. “Omul de mlaștină”, cartea lui Claudiu Iordache, nu este o lectură obișnuită, comodă, deconectantă, ci un text răvășitor. O carte despre neamul celor care simt, sau cred că simt, sau pretind că simt, românește. O carte despre România, ba nu, despre ce-a mai rămas din România după 25 de ani de la Revoluția ce ar fi trebuit să
Claudiu Iordache () [Corola-website/Science/305470_a_306799]
-
trebui să o aprecieze după rezultatele sale ca actriță și să nu se lase influențați tot timpul de frumusețea ei copleșitoare”. Garson Kanin a împărtășit aceeași opinie și a descris-o pe Leigh ca „o persoană uimitoare a cărei frumusețe răvășitoare a tins spre eclipsarea realizărilor sale din cariera de actriță. Marile frumuseți sunt rareori și mari actrițe — deoarece nu au nevoie să fie. Vivien era diferită; ambițioasă, perseverentă, serioasă, deseori inspirată”. Leigh a explicat că a jucat „cât mai multe
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
rafturile librăriilor. Între timp prozatoarea scrie și lucrări epice de proporții: romanele-dilogii "Țarină fără plugari", "Regăsirea" (1963,1974), romanele "Neagră-i floarea de cireș" (1977) și "Vâltoarea" (1988) care, în opinia distinsului critic literar Mihai Cimpoi, "prezintă un document uman răvășitor". Ana Lupan scrie cu durere, dispunând de un material de viață zguduitor - atrocitățile celui de-al doilea război mondial care a distrus milioane de destine umane, pricinuind suferințe greu de imaginat. În anul 1982 editează "Scrieri alese" în două volume
Ana Lupan () [Corola-website/Science/318412_a_319741]
-
și, deopotrivă, moral. Atunci, la a treia sau a patra ședință de „cenaclu“, târziu în noapte, mi s-a confesat doctorul L.B., comparând propria apatie cu vitalitatea mea, mai degrabă cu dorința mea de a o recupera, și încheind cu răvășitoarea întrebare: cine dintre noi era mai viu? Am dat răspunsul în cameră: el, desigur că el era cel viu. Confesiunea lui era adevărată, numea stări reale, dar în urechile mele sunase atât de cinic! Am spus-o deja: întins pe
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
cuveni s-o avem cu toții. Dac-am avea-o, toți am fi niște genii. Niște genii ca oameni. Draga mea, dragul meu, asta a fost. Viața merge înainte, iar eu continui să-i simt gustul, să-i sorb bucuriile, iar răvășitoarei tristeți, care se încăpățânează să se instaleze din când în când, îi opun viguros răspunsul afirmativ la interogația dintr-o superbă strofă eminesciană: da, e păcat ca să se lepede clipa cea repede ce ni s-a dat.
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
sugerarea efectelor chinuitoare ale geloziei. Patima crescândă a unui tânăr, Aurel Chiru, pentru o „drăcoaică”, Getta, soția plină de frustrări a unui bărbat obtuz, e minată de o suită absurdă de îndoieli torturante, de furii iscate din năzăreli, de disperări răvășitoare, rarele clipe de fericire fiind întunecate de umbrele unei suspiciuni ce nu provoacă decât suferință. Tot acest zbucium duce, într-un final melodramatic, la suicidul protagonistei, abia acum iubitul mefient convingându-se de adevărul sentimentelor ei. De aici, remușcări continue
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
ca multe altele în istoria postbelică a micilor state. Dar pentru "timpurile moderne" scurse de la evenimentele din Franța anilor 1789-1794 cine mai ține oare evidența atâtor lovituri asemănătoare?! În astfel de momente, oamenii se încarcă cu sentimente generatoare de anomalii răvășitoare pe termen lung. Iar românii dau dovadă de mult sentimentalism, care prezintă avantajul neînstrăinării abrupte față de familie și comunitățile mai largi, adică față de "țară". Mulți recunosc faptul că ființele noastre sunt cuprinse de valurile de anomalii. Dorința ca tot trecutul
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ea o protagonistă, până la un punct ingenuă, a marelui conflict social și moral ce începea să se profileze, un spirit exponențial, o apărătoare a pozițiilor vechii lumi asediate de comunism în anii postbelici. O lume mințită, trădată, expusă celor mai răvășitoare atacuri care urmăreau, în numele unui program, nu altceva decât să o distrugă. Nimeni din lumea lui Annie, adică din lumea clasei mijlocii românești, fie ei oameni de toată mâna fie ei foști mari oameni, politicieni versați, nu putea bănui că
O retraversare a infernului (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4918_a_6243]
-
se află în spatele statuii Dosarul din revistaAPOSTROF (nr. 2) îi este consacrat lui Ștefan Aug. Doinaș și conține un singur text, întins pe șase pagini, semnat de Gelu Ionescu și intitulat chiar Cazul Doinaș. Intervenția criticului literar este pe tema răvășitoare a colaborării poetului cu Securitatea. Gelu Ionescu, un apropiat al lui Doinaș, face o lectură atentă a volumului Asul de pică: Ștefan Aug. Doinaș, pe care un tânăr, George Neagoe, l-a scris căutând „să ne convingă că scriitorul a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2741_a_4066]
-
Roxana Covrig Adrian Năstase a scris un mesaj răvășitor, din spatele gratiilor. Fostul premier, Adrian Năstase, a scris, pe blogul personal despre ultima sa carte, scrisă în spatele gratiilor. Adrian Năstase a explicat ce înseamnă "Cele două Românii". "A ieșit de la tipar o carte pe care am scris-o în ultimele
Adrian Năstase, răvășitor: "România pe care mi-o doresc cu greu poate fi întrevăzută printre gratii" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29333_a_30658]
-
văd că ți-ai revenit din coma în care te băgasem. Vreun efect secundar? — Desigur că nu. Ținând cont de cum a evoluat această seară de sâmbătă, par să fiu mai ’teligent ca oricând. Iar accentul de Boston. Mi se părea răvășitor de sexy. —Mai spune o dată. —Ce anume? Mai inteligent. —Mai ’teligent. — Da. A dat din umeri, dornic să-mi facă pe plac. —Mai ’teligent. Un val de dorință fizică, asemănător cu foamea, dar mai intens, m-a copleșit. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sovieticii nu-mi vor cere socoteală pentru "obrăznicia" mea. Dar n-au făcut nimic. Se vede că au preferat să treacă cu vederea incidentul provocat de mine la sfârșitul congresului. Escapada la Așgabat a avut însă și o consecință colaterală răvășitoare. În Israel nu aveam informații concrete cu privire la evreii din Turkmenistan, spre deosebire de alte regiuni ale Uniunii Sovietice. Nu știam câți evrei trăiesc în acest capăt de lume sau dacă trăiesc acolo evrei. Când am sosit la Așgabat, m-am adresat funcționarei
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ori nu știe, ori e gata să se sinucidă! Aflați totul despre corabia aceea! Amir Îl privi fugitiv și observă că Anda e tulburat de un gând mai puternic decât preluarea puterii. Își spuse că era o zi cu totul răvășitoare pentru toată lumea și că Anda Încerca să pună ordine În tot ceea ce se Întâmpla. * Nava se depărtase la treizeci de pași de chei, iar căpitanul Morovan dăduse ordin să fie ridicate și celelalte două catarge. Zece marinari trecuseră la vâsle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
plac sânii, eu ador pielea. Nu numai la femei, sunt și bărbați care au o piele foarte fină. Probabil se tratează... Dar aia tratată e falsă. Întotdeauna am fost adeptul naturalului, părul de la subbraț mă incită, e de-a dreptul răvășitor, stai!! Iubesc animalele! Și câinii și pisicile la fel. Mai ales dacă au părul lung... Detest perioada de năpârlire. E o defrișare barbară! Și oamenii care-și tund animalele, niște cretini! Stai, nu încă!! Îmi plac vagoanele de dormit. E
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
lenevoasa alcătuire o grămadă de sabiță argintie. Ectoraș, căruia niște prieteni Îi ziceau și Monstrulică, iar În vremea din urmă căpătase numele de Repetentu, o iubea de moarte pe fiica grecului Dagdelinis, Marianti, care habar n-avea de acea iubire răvășitoare și nici nu urma s-o afle vreodată, cutremurată cum era de soarta tragică a ucigașului Mihai Enin; acesta, după ce Îi Înjunghiase pe Odraslă și pe Gogoașă, fusese Închis Într-o pușcărie - balamuc unde Își petrecea zilele legat cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
puzzle, desenul interior care transgresează momentul, pur, al consemnării. Căci textul este ființă. Iar Cioran se hrănește tocmai din chinuitoarea Ă și alienanta Ă obsesie a ființei și a adevărului. Or, mărturisit direct sau oglindit în tot felul de teme răvășitoare, adevărul său cu privire la propriul sine este un adevăr al clipei. A identifica, dincolo de acest adevăr, discontinuități, contradicții, rupturi și, în aceste discontinuități, contradicții, rupturi, un sine coerent face obiectul unei experiențe căreia i se poate reproșa orice Ă impuritatea, orgoliul
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
se pierde totul” (III, 359). Și, totuși, chiar dacă nu face decât „să otrăvească viața”, ea e utilă cunoașterii: „te face să vezi lucruri pe care altfel nu le-ai fi văzut” (ibidem). Așa încât, finalmente, eșecul în căutarea adevărului nu este răvășitor. Contradictoriu, el este definit deopotrivă drept ceea ce „stânjenește viața, ceea ce o contrazice chiar”, dar și „ceva de care nu ne putem lipsi ca să trăim” (III, 346). Orice negativitate are reversul său întemeietor: eroismul lui Cioran ține de această perseverare în
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
atestă și titlul cărții - reminiscențe traumatizante ale trecutului autobiografic. Intitulată de-a dreptul Reportaj, o bucată aduce imagini ale Dunării revărsate peste locurile în care tatăl naratoarei pătimise, ca deținut politic, în anii terorii dejiste, refăcând în context seara de răvășitoare amintire a „ridicării” lui. Narațiunea titulară descrie traiul, în aceeași perioadă cumplită, al unor deportați pe Bărăgan. Inspirată de rememorări ce trec inevitabil faptele reale prin fascicole de refracții subiective, halucinante, povestirea Proiecte de trecut integrează un aspect al dramei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
servi de model pentru Phileas Fogg al lui Jules Verne, acesta e tocmai farmacistul sas din Brașov Johann Martin Honigberger, pe care ni-l prezintă cu multă competență, dar și cu talent, Eugen Ciurtin. Honigberger era posedat de un demon răvășitor care l-a urmărit toată viața, acela al călătoriilor și al rătăcirii, Într-un timp În care deplasările erau lente, dificile, istovitoare și periculoase. Nu-i lipsea nici Îndrăzneala, iar aplombul l-a făcut pe acest rege incontestabil al hoinărelii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
opusă idilismului sămănătorist. Satul nu mai este văzut doar ca o oază de seninătate și puritate morală, ca un leagăn al celor mai frumoase tradiții și comportamente umane. În cele mai izbutite nuvele personajele principale sunt oameni stăpâniți de patimi răvășitoare, de porniri tulburi, primare, telurice. Protagoniștii, naturi impulsive, firi aprige, ajung, puși în situații-limită, să comită nelegiuiri și crime. Conflictele se desfășoară tensionat, bine dozate în scene de intens dramatism, inducând emoții puternice, cu reverberații prelungi. Un personaj ilustrativ este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
mi(s)tică; simte, altfel spus, că odată cu el se năruiește o lume. Una a valorilor tradiționale, în care puritatea era încă exemplară. Inorogul lui Cantemir are conștiința tragică a faptului că el este ... "ultima licornă" și deplânge, în tonalități răvășitoare, această fatalitate. Cum este vorba de una dintre cele mai frumoase pagini din literatura română, citez cu entuziasm: "Plecatu-s-au cornul Inorogului, împiedecatu-s-au pașii celui iute, închisu-s-au cărările cele neîmblate, aflatu-s-au locurile cele necălcate, în silțele întinse
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]