867 matches
-
stau cu urechile și cozile plecate, urlau.Din ochii bărbatului curgeau lacrimi.Acum Înțelegea Sâmpetru ce mult Își iubea stâna, oile, câinii și abia acum Înțelegeau câinii ce mult Își iubeau stăpânul. Sâmpetru se Înălță la cer, iar câinii, ca să răzbească, au hotărât să nu se despartă, căci numai Împreună vor putea să supraviețuiască.Au umblat ei cât au umblat prin păduri Însetați, flămânzi. În cozi li se agățaseră scaieți, burțile le erau supte.Asta până Într-o zi când Haiduc
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cade la picioare,/ Ca un umil buchet de violete?" (Din umbră). Lumea unor senzații cînd deșirate, cînd burdușite cu proză și strunite din sfori de păpușari prinde, în fine, contur în Creionări. De pildă, parcul englezesc, văzut cu un umor răzbit prin ceață, în Cromolitografie: "Lachei reflectă'n nasuri roșul frac,/ Din nasuri în apusul ce s'ascunde,/ Iar din Apus, tot roșul cade'n lac./ De-acolo, iaca, nu mai are unde.// Se'ntunecă și-al cerului topaz/ Rămâne-n
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
de-o seamă cu văru' Laur, dar de o rasă cu totul diferită, așa îmbujorată și blondă-roșcovană-aurie și cu ochii ăia mari și verzi de femeie-pisică. Era zveltă și arcuită trainic, era chiar așa cum spusese părințelu', și tocmai că ne răzbise setea (...) A dat foamea-n sete, da' numaidecât e gata și masa. Pe cimentul podelei era risipită sfărâmătura de pământ bătătorit pe alocuri cu tălpile. Până la glezne i se cunoșteau urmele semnalelor fiului ei, contrastând cu albeața strălucitoare a gambelor
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
dificultățile vieții cele mai eficiente arme sunt răbdarea, curajul și înțelepciunea. Drum Drumul vieții nu este presărat numai cu împliniri și bucurii. Noroc În realizarea idealului de viață nu trebuie să te bazezi prea mult pe noroc. Vânt Cu greu răzbește în viață cel căruia îi bate vântul din față. Bani Banii câștigați de tineri cu propria sudoare sunt mai prețuiți și cheltuiți cu mai multă chibzuință. Viață Durata vieții omului nu reprezintă decât o clipă în raport cu veșnicia. Bogăție Bogăția spirituală
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Virgil Mihaiu Încep cu un truism: oricât de frumoase și de râvnite ar fi alte ținuturi, până la urmă tot te răzbește dorul de Acasă. În fermecătoarea Portugalie am brevetat o insolită metodă de a mi-l alina: de câte ori mă aflu pe stradă, fie ca pieton, fie ca șofer, mă uit la numerele de înmatriculare ale vehicolelor. Și ce dacă? - parcă aud
Frânturi lusitane - Numere de înmatriculare și ambient muzical by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9556_a_10881]
-
din fața mea îmi fura privirea... Atâtea flori râdeau la soare încât puteai crede că nu-i nici un fir de iarbă, ci numai flori... Parcă îmi era milă să le culc la pământ cu coasa, dar nu aveam încotro. Am tras răzbit până o dat căldura amiezii. Atunci, după ce m-am răcorit cu apă de izvor de sub un dâmb, m-am tras la umbra unui tufar. Am mâncat pe așezate și m-am întins, să mă hodinesc până s-a mai ostoi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
atacul suferit, își arde în flacăra mică și rece un picioruț. Regina furnicilor albe face vraja împotriva-orbilor-răi și cârtița se prăpădește, sătulă, de îndată, în chinuri groaznice. coarnele berbecului ikanga bat în poarta verde a grădinii tale suspendate, dar nu răzbesc, tigrul qilin, tigrul alb care aduce prosperitate grădinii tale luminoase, mârâie pe prispă, tu adormi. nouă în al patrulea loc: în visul tău nu apare nimic rău în această noapte, cârtițele-oribil dansatoare nu au putere asupra somnului tău, cineva mic
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de glorie plecând voluntari să apere glia și astăzi îi avem în fruntea obștii... Fericire mai mare - pentru un dascăl - nu se află. Aș fi vrut ca măcar unul dintre cei crescuți de mine - dacă se poate spune așa - să răzbească spre învățăturile înalte și apoi să-și dea măsura talentului în oricare ramură de muncă, dar mai mult aș fi vrut să urmeze calea pe care am desțelenit-o eu. În sufletul meu a rămas însă o mare durere. Dumnezeu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
recunoaște! Aceasta este o evidență pentru oricine și nu ai cum să negi o evidență. Eu te cunosc bine, doar îți sunt soră. Știu că ești un băiat deștept și desigur că, mai devreme, sau mai târziu, tot ai să răzbești în viață. Însă trebuie să înveți să fii suficient de abil și de isteț, încât să apuci doar pe calea cea mai bătătorită, aceea pe care au apucat-o și alții înaintea ta și care lor le-a adus negreșit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rău. E bine că băiatul va fi școlit, se va bucura de ocrotire și dragoste, dar e și rău că va fi nevoit să părăsească cortul părinților lui. Nu te mâhni, fecioraș mo, i se adresă bulibașa lui Vișinel. Ca să răzbești prin viață, trebuie să rămâi mereu bengalo 1. Tu ești tot al nostru și noi suntem ai tăi cât vom trăi. Vom pleca pentru un timp departe de aici. Chiar dacă nu vom fi cu tine zi de zi, tu să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
du-mă astfel încât curând s-ajung La sfântul Petru și pe unde spui Că-i plin de duhuri care pururi plâng. Pornii atunci și eu pe urma lui. Mă pregăteam cărare lungă-a face Și-a-nfrânge mila, și-a răzbi durerea Pe care-acum din minte le-oi desface. Urcarăm sus și printr-un ochi rotund Zării la capul căii lungi și grele Podoaba bolții-n cer, și din străfund Ieșirăm iar către lumini și stele.” Dante - Infernul îcânturile I, II
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
la Ina, cu ea învăț mai bine, ne ascultăm una pe alta! - Bine! Uite, eu plec la schimbul de după amiază, dar când vin acasă să te găsesc cu lecțiile făcute. Tu știi bine, nu ai de ales. Ori înveți și răzbești prin viață, ori speli rufele și podelele Coanei Aglaia. Când Olga auzea numele Coanei Aglaia, i se făcea negru înaintea ochilor. E drept, era o bătrână neputincioasă, dar pentru nimic în lume n-ar mai fi intrat în casa ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
s-ar zice. Mă, Bebe, tipa are audiență mai mare decât tiraju' lu' Românica literară, mă!" "Ei, na!" "Pe bune!" "Nu-mi vine să cred. Cum, dom'ne, ăia, cu tot cu mulțimea aia de pagini de mică publicitate și n-o răzbește p-aia?" Coletuța face o mutră acră: Nu, mă, confunzi marfa cu ambalaju'. Nu-i România liberă, e România literară care-i un soi de revistă de cultură de pe la noi. Bine, având în vedere că se cam citesc unii pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că nu - a intervenit Mitruță. Pecetluiți-i pe câte o sanie și ochii pe ei, să nu ne scape. Caii îi aduce Puicuță... Nu duce grijă, Hlibocene, că pușca îi încărcată. Uite-o colea - l-a liniștit Mitruță. Au mers răzbit prin ninsoarea neostoită. În cele din urmă au ajuns la Crâșma din drum. Uite că, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns întregi și nevătămați - a vorbit Hliboceanu către Costache, ieșit să le deschidă poarta. Măi, să fie! Da’ de când aveți voi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Stefan Cazimir A fost odată ca niciodată. A fost o vreme cînd se spunea că hîrtia suportă orice, dar în fapt lucrurile nu stăteau deloc astfel. Pe hîrtia imprimată nu răzbeau toți termenii folosiți în limbajul oral, iar restricțiile din dicționar erau, grosso modo, respectate și în literatură. Excepțiile se puteau ivi spre a contura vorbirea unor personaje, cîteodată cu iscusite ocoliri sau perifraze. Leanca văduva (I. L. Caragiale, Justiție) nu citează
Puncte de suspensie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9175_a_10500]
-
stat, academician, doctor, și chiar dacă țara asta se numește România și e o adunătură de secături fără cultură întocmai ca tine, asta nu-ți diminuează cu nimic din merite, ba din contră. Cel mai greu lucru în viață este să răzbești printre gunoaie. Bine spus, numai să nu faceți vreo mișcare de care să vă pară rău după aceea, zice Curistul simțind tot mai tare încordarea lui Roja, nu e deloc bine să vă lăsați orbit de nici o patimă, îi recomandă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
simțit-o pe pielea mea, spune Tîrnăcop. Timișoara ăsta era doar unul dintre zecile care s-au perindat prin fața noastră împărțind tot felul de bilețele, scandînd lozinci împotriva Piticului, spunînd c-au venit cu trenul de pe Valea Jiului, că abia au răzbit cu chiu cu vai pînă în București. Ziceau că sînt organizați în Frontul Muncitoresc Român, că trebuie să ni le alăturăm, pînă în clipa în care lui Monte Cristo și lui Petrică a-nceput să le miroasă că e ceva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
deloc? Ce poți face cu un automat din ăsta dacă n-ai ce să pui pe țeavă? După cîte s-au întîmplat în ultimele zile nici de sperietoare nu mai sînt bune, spune Curistul. — în sfîrșit! se aude vocea Părințelului răzbind prin beznă, gata cu cotrobăitul, am găsit ce căutam. I se aud din nou pașii, de data asta apropiindu-se mult mai vioi. Grupul celorlalți, în frunte cu Roja și Curistul, îi dibuie silueta, îl văd ducînd în mîini niște
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de siguranță de la poartă, se grupaseră în semicerc înaintea soldaților. Înarmat? Neînarmat? Nici să nu vă treacă prin cap pifanilor să mă atingeți că vă ia mama dracului. Na-vă parola și lăsați-mă să intru, numai așa poți să răzbești dacă nu vrei ca pînă la Dumnezeu să te mănînce sfinții. Nu trebuie să le dai timp să se dumirească, pînă să-și dea ei seama că au fost fraieriți, tu trebuie să fi trecut și de al doilea filtru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
stea cu mâna Întinsă, se foiește, ar vrea să plece. S-ar duce vizavi să privească prin vitrina librăriei zecile de cărți sau mai bine și-ar cumpăra un crenvurști cu muștar și ketchup, vârât Într-o chiflă... l-a răzbit foamea, dar poate mai bine s-ar duce la un film de acțiune, cu Împușcături și tot soiul de aventuri galante sau, dar dacă și-ar atârna de gât o pancardă pe care ar scrie: ,,Europa, sunt locatarul tău, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
restaurante ca niște gentlemani mititei, sunt convins, și care își ajutau și ei mamele să amestece pietrele când, luni seara, veneau cucoanele la o partidă de mah-jong - unu trosc! doi pleosc! mah-jong! - rămâne un mister cum de-am reușit să răzbesc până la urmă în lumea fofoloancelor. Închid ochii și nu-i deloc, dar deloc greu - mă și imaginez împărțind o casă de pe Ocean Beach cu un tip fardat, pe nume Sheldon. — Of, futu-i, Shelly, sunt prietenii tăi, n-ai decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
creștere. Grupul de muncitori navetiști a pătruns în biroul șefului autogării și se ceartă. Mașinile prinse la peron stau în zăpadă pînă la ferestre. O alta, sosită între timp, a reușit să intre în curtea autogării, dar n-a mai răzbit pînă la peron. Vine sau nu mai vine cursa rapidă?! întreabă Radu furios, întinzînd gîtul peste umerii muncitorilor din biroul șefului. Nu știm nimic. Așteptăm. Așteptați! mormăie Radu ieșind. Ce se-aude, dom' doctor? întreabă Mihai, întîlnindu-l. Dracu' să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
alta, oprindu-se numai atunci cînd e deja îmbătat și vrea să iasă în fața bufetului. Peste imaginea lui, suprapusă, înfățișarea lui Theodor Săteanu, amețit de whisky, plin de sine, puternic, iscodindu-l dacă s-a culcat cu tovarășa Camelia, îl răzbește pe Mihai, aducîndu-i în auz discuția telefonică de aseară, cu femeia căreia i-a spus să afle cum îl cheamă pe cel care a fost obraznic cu ea, să-i arate el, de parcă ar fi Dumnezeu în acest oraș. Săteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
intimitate, făceau sublimul întîlnirii. "Acolo, în pustietate..." gîndește Radu, și imaginea Aurei, asemeni unei fata morgana, îl chinuie de cum a lăsat în urmă orașul, încercînd să țină marginea șoselei. În cîteva locuri, pe șosea, din inima vreunui sul de zăpadă, răzbește cîte o cabină de camion. Ici-colo, se ghicesc și mașini mici sub zăpada înălțată ca o căpiță. Departe, în stînga șoselei, sînt cîteva sate, către care vor fi fugit cei din mașini, dacă, necunoscînd locurile, n-or fi rămas înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vreunui tunel. Nu. Ea se lăfăia pe balcon. Iar din nefericire, ușa de la balcon era deschisă. N-am să intru în detalii de specialitate. Am vaga intuiție că pot fi plicticoase. Pot însă să depun mărturie că fratele meu a răzbit într-un târziu pe vârful acela straniu și plin de rufe, balconul nostru de la etajul patru. Priveliștea (comparabilă doar cu splendoarea sălbatică a Ceahlăului la apus) cuprindea, pe lângă felurite zări albastre, piscurile semețe și înțesate de antene ale C 37
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]