141,440 matches
-
relația Est-Vest, încercând să sublinieze atitudinea Occidentului față de statele din Europa de Răsărit: "(O) catastrofă (postbelică). În țările apusene se sfârșea războiul, în celelalte începea unul ascuns, care a durat până zilele noastre și în unele locuri mai durează încă. Războiul comunismului împotriva oamenilor. Asta nu e o vorbă, e o realitate. Noi ne aflăm acum în aceeași situație în care se aflau unele țări apusene după război, dar ne e de două ori mai greu dacă te gândești că războiul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
care a durat până zilele noastre și în unele locuri mai durează încă. Războiul comunismului împotriva oamenilor. Asta nu e o vorbă, e o realitate. Noi ne aflăm acum în aceeași situație în care se aflau unele țări apusene după război, dar ne e de două ori mai greu dacă te gândești că războiul împotriva oamenilor a durat patru decenii și jumătate"6. Perspectiva unui război rece cu împărțirea sferelor de influență este o paradigmă frecvență în științele politice și relațiile
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Războiul comunismului împotriva oamenilor. Asta nu e o vorbă, e o realitate. Noi ne aflăm acum în aceeași situație în care se aflau unele țări apusene după război, dar ne e de două ori mai greu dacă te gândești că războiul împotriva oamenilor a durat patru decenii și jumătate"6. Perspectiva unui război rece cu împărțirea sferelor de influență este o paradigmă frecvență în științele politice și relațiile internaționale, folosită în special în discursurile publice din postcomunismul românesc, ca o formă
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Noi ne aflăm acum în aceeași situație în care se aflau unele țări apusene după război, dar ne e de două ori mai greu dacă te gândești că războiul împotriva oamenilor a durat patru decenii și jumătate"6. Perspectiva unui război rece cu împărțirea sferelor de influență este o paradigmă frecvență în științele politice și relațiile internaționale, folosită în special în discursurile publice din postcomunismul românesc, ca o formă de explicație și înțelegere a rolului modest jucat de elitele politice refugiate
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
intervenții. Monarhul apreciază, în relatările sale despre perioada exilului, poziționarea Vestului cu privire la existența unui organism care să păstreze vie, nealterata, națiunea și valorile sale. Trimiterea la acceptarea de către Marea Britanie a unui Guvern francez în exil, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, este de natură să sublinieze că ocupația nazistă și sovietică nu era, din punctul de vedere al Aliaților, asimilată acelorași încălcări de drepturi civile și libertăți politice: "În ruptul capului, însă, nu ar fi permis (britanicii - n.n.) pe teritoriul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Răsărit. Judecată monarhului aduce în discuție simbolistică legată de împărțirea sferelor de influență și ignorarea unui guvern în exil asumat de către elitele politice românești refugiate în Vest: "Știuseră (oamenii politici din Vest - n.n.) tot adevărul despre Rusia încă de dinainte de război și acum erau informați de tot ce se petrece in tarile socialiste. Așa că nici vorbă de un guvern în exil recunoscut cu nume de vreuna din puterile aliate 7". Teza abandonării de către Vest este reluată în nenumărate materiale de opinie
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
majore și a unei înțelegeri ilegitime făcute între Aliați, care punea Estul, pentru multă vreme, în postura unei creații inverse a valorilor vestice occidentale. Regele aprecia faptul că Ialta - ultima mare conferință interaliata de dinainte de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, care a statuat unele transformări vitale pentru Europa de Est și statele Baltice, printre care crearea unei zone tampon, sacrificând astfel libertatea statelor din Răsăritul Europei pentru stabilitatea occidentului - a însemnat o "cedare" de către americani și britanici, acordul semnat fiind văzut
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
salvați, din cauza nepăsării totale a Occidentului. (...) Occidentul era total nepăsător și, din această cauză, nu am putut să-i salvăm pe acești oameni (...)"10. Europa de Răsărit și evenimentele care s-au succedat instalării comunismului după cel de-al Doilea Război Mondial au transformat granița dintre Est și Vest într-un puternic simbol al războiului rece, al confruntării dintre două lumi, două tipuri de regimuri politice. Consecințele politice, sociale, economice ale confruntărilor din spatele Cortinei de Fier sunt evaluate de ultimul rege
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
nu am putut să-i salvăm pe acești oameni (...)"10. Europa de Răsărit și evenimentele care s-au succedat instalării comunismului după cel de-al Doilea Război Mondial au transformat granița dintre Est și Vest într-un puternic simbol al războiului rece, al confruntării dintre două lumi, două tipuri de regimuri politice. Consecințele politice, sociale, economice ale confruntărilor din spatele Cortinei de Fier sunt evaluate de ultimul rege al României în raport cu poziționarea Occidentului. Mihai I remarcă faptul că însăși semnificațiile evenimentelor care
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
politice. Consecințele politice, sociale, economice ale confruntărilor din spatele Cortinei de Fier sunt evaluate de ultimul rege al României în raport cu poziționarea Occidentului. Mihai I remarcă faptul că însăși semnificațiile evenimentelor care au dus la victoria Aliaților în cel de-al Doilea Război Mondial au avut parte de o deturnare a sensului inițial, prin abilitatea sovieticilor și aparatul de propagandă specific. Schimbarea radicală a semnificațiilor inițiale și, în fond, a realității istorice a generat un tip de acțiune care a avut o consecință
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Basarabia, că victima a confruntării dintre Est și Vest Una dintre cele mai grave teme, în gândirea politică a Regelui Mihai, a fost chestiunea Basarabiei, cea mai mare pierdere teritorială suferită de România după încheierea ostilităților celui de-al Doilea Război Mondial. Problemă teritoriului dintre Prut și Nistru a căpătat, în viziunea Suveranului, ample semnificații politice, istorice, sociale, etnice, mai ales că prăbușirea frontierelor României a conexat, în mentalul colectiv, această tragedie cu o perioadă de mari derapaje democratice, culminând cu
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
simbolistică temei privind destinul Basarabiei au fost date de câteva elemente majore. Basarabia a fost, de-a lungul timpului, cheia relațiilor româno-sovietice în perioada interbelică, un lung șir de câștiguri și pierderi teritoriale, o epopee istorică tragică. Între cele două războaie mondiale nu mai puțin de 200 de incidente au transferat tensiunea în morți și răniți, dând astfel Basarabiei aură de teritoriu râvnit, disputat între Est și Vest. Provincia istorică Basarabia a reprezentat simbolul major al confruntării cu puterea de la Răsărit
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
autoritățile sovietice și de către cele românești, deopotrivă. În tot acest context istorico-politic, Mihai I vede în Basarabia o rană deschisă, o pierdere substanțială care îl determină să proiecteze acest subiect în cheia victimelor colaterale pe care cel de-al Doilea Război Mondial și împărțirea sferelor de influență între Est și Vest le-a generat. În nenumăratele luări de poziție, ultimul rege al României a făcut trimitere la acordul din 23 august 1939, semnat între Germania nazistă și Uniunea Sovietică, cunoscutul pact
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
propriile mâini. Comemorarea unei jumătăți de secol de la pierderea provinciei istorice îl determină pe ultimul șef al statului în viață, sub care Basarabia a fost parte a teritoriului național, să reamintească opțiunile strategice ale națiunii, ferm asumate, încă din Primul Război Mondial, adevărate garanții de securitate la hotarele Europei, dar, în același timp, să reafirme frustrarea și nedreptatea pricinuite de abandonarea României: "De la sfârșitul Primului Război Mondial și în toată epoca unității noastre naționale, România a rămas credincioasa aliaților săi și, în special
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și a călcat în picioare drepturile omului. La 9 mai 2005, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la înfrângerea Germaniei naziste, Regele Mihai a fost decorat președintele rus, Vladimir Puțin, cu Medalia aniversara a 60 de ani de la sfârșitul războiului pentru recunoașterea efortului sau la eliberarea națiunilor europene 19. Prezenta regelui la ceremonia din capitală rusă, venea după un turneu personal de cinstire a soldaților romani, căzuți pe frontul de vest, pentru eliberarea unor vaste teritorii din Cehia și Slovacia
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
privilegiat loc din perspectiva semnificațiilor profunde și a modului în care a rămas un pilon definitoriu al valorilor și opțiunilor sale de conștiință. Pentru că poziționarea față de momentul în care România a revenit în tabăra Aliaților în timpul celui de-al Doilea Război Mondial consfințește, de fapt, cel mai important moment politic din cele două domnii ale regelui și din întreaga să viața. Momentul renunțării la alianța cu Germania nazistă are semnificații profunde prin modul în care monarhul a înțeles să reconecteze România
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
care ar fi îngreunat victoria Aliaților și ar fi mărit dimensiunea distrugerilor și a numărului de victime pe continentul european. Actul de la 23 august 1944 a rămas punctul strategic, de cotitură, în raportarea elitelor românești la cel de-al Doilea Război Mondial și asupra modului în care istoricii au ajuns să evalueze parcursul României din perioada 1938-1947. După ultimii ani de domnie dezastruoasă a regelui Carol al II-lea, România a iesit din familia europeană. Suspendarea Constituției de la 1923, desființarea Parlamentului
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
importante în politica externă și acest fenomen era în consonanta cu atitudinea lui Nicolae Ceaușescu atât față de Est, cât și față de Vest. Readucerea unui personaj pe care Europa l-a catalogat ca fiind unul dintre cei mai mari criminali de război și pe care rușii l-au repudiat de la bun început, a servit că opera de eroizare și glorificare a românilor și a istoriei recente în raport cu URSS și cu puterile occidentale. Regele Mihai a continuat să fie în timpul perioadei comuniste pus
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
actul de la 23 august într-un creuzet al opțiunilor monarhului. Aceste confirmări au venit de la liderii politici europeni și americani. Istoricul Victor Neumann remarcă faptul că însuși, comandantul Suprem al forțelor Aliate în Europa din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, generalul Dwight D. Eisenhower, aprecia că "regele Mihai și România și-au câștigat un loc aparte printre membrii Națiunilor Unite care au participat la cruciada democrației pentru a elibera Europa". Scurtarea războiului "cu aproximativ șase luni" și recunoașterea meritelor
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Europa din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, generalul Dwight D. Eisenhower, aprecia că "regele Mihai și România și-au câștigat un loc aparte printre membrii Națiunilor Unite care au participat la cruciada democrației pentru a elibera Europa". Scurtarea războiului "cu aproximativ șase luni" și recunoașterea meritelor pentru operațiunile militare la care România a contribuit prin eliberarea unor vaste teritorii din Europa Centrală au fost confirmate prin cele mai valoroase ordinele, medaliile și decorațiile primite de rege de la Guvernele francez
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
trecutul era utilizat în dezbaterea despre orientarea țării: spre Est sau spre Vest. Istoricul Maria Bucur aprecia, plecând de la un asemenea exemplu, că tendința istoric-politică din acei ani a fost să reconstruiască mitul victimizării românilor în cel de-al Doilea Război Mondial pentru generațiile de dupa 198932. Astfel, în contrast cu Mihai I, mareșalul Antonescu era prezentat că un salvator care se luptase pentru binele țării, atât cu Estul, cât și cu Vestul. Un episod semnificativ care a implicat raportarea regelui la clivajul Est-Vest
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
mult, istoricul Ivor Porter 34 a relatat că, în ciuda piedicilor puse de către autoritățile române, recunoașterea meritelor Regelui pentru victoria Aliaților, s-a produs și în mai 1995, prin invitarea acestuia la ceremoniile care au sărbătorit 50 de aniversări de la sfârșitul războiului în Europa. Astfel, atât participarea în sine, cât și presa britanică, au evidențiat întreaga simbolistică europeană pe care o întruchipa ultimul șef de stat în viață, participant efectiv la ostilitățile celui de-al Doilea Război Mondial. Concluzii Clivajul Est-Vest este
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
50 de aniversări de la sfârșitul războiului în Europa. Astfel, atât participarea în sine, cât și presa britanică, au evidențiat întreaga simbolistică europeană pe care o întruchipa ultimul șef de stat în viață, participant efectiv la ostilitățile celui de-al Doilea Război Mondial. Concluzii Clivajul Est-Vest este unul definitoriu pentru gândirea politică, demersul istoric și poziționarea simbolică pe care regele Mihai le-a parcurs de-a lungul carierei și vieții sale. Poate niciun alt reper al personalității ultimului monarh al României nu
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
politiză o dezbatere istorică și de a o transforma într-o armă împotriva regelui și a unui demers identitar de recunoaștere a erorilor și ororilor istoriei. Punerea în antiteza avea rolul de a glorifica un personaj condamnat pentru crime de război și de a-l prezenta un salvator național. În contrast puternic cu recomandările și tendințele europene, această dezbatere a fost un turnesol semnificativ care a arătat valorile vestice îmbrățișate de rege și derapajele democratice grave pentru clasa politică din postcomunism
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
politice românești de după 30 decembrie 1947. Funcționând că un guvern în exil, a fost finanțat (în secret) de Departamentul de Stat al SUA, insă sumele alocate s-au dovedit a fi insuficiente. Mai mult, fondul depus de Mihai Antonescu în timpul războiului (aproximativ opt milioane de franci elvețieni) - destinat să "folosească pentru o rezistență organizată în exil, în caz că țara ar fi fost ocupată de sovietici" - a fost blocat de Ana Pauker, în calitatea sa de ministru de Externe. Cea mai intensă activitate
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]