88 matches
-
plăcerea de a fi iubit de ostașii săi, cum Puarem nu se putea lăuda că este. Își aduse aminte de cei doi robi nevinovați uciși din porunca cruzimii unui preot. Da, Auta știe ce spune! se gândi Iahuben. Robii trebuie răzbunați. În mintea lui se alcătui repede gândul că răscoala se năștea numai din pofta de răzbunare. Altceva nu-i mai trebuia, și cu acest gând și rămase. - Unde-i magazia cealaltă? îl întrebă Auta, întrerupîndu-i plăcutele gânduri. Iahuben îi răspunse
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
eram eu? Un nimeni. Nu reprezentam un pericol ca tine. Și tocmai pentru că sufletul meu era închircit de frică, te-am admirat de-a lungul polemicii tale cu iezuiții. M-au încîntat inteligența și verbul tău mușcător. Mă simțeam, cumva, răzbunat, prin orgoliul tău, pentru toate umilințele pe care le-am îndurat fără să zic nimic Ce orgoliu frumos aveai atunci, Galilei! Erai viclean ca o vulpe și agil ca un tigru. Știai să faci o plecăciune în așa fel încît
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
din nici o societate secreta interzisă de legile țării. Era, poate, cea mai curajoasă revoluție care se făcuse în Portugalia. Un ciclu istoric se închidea astfel prin legea din mai 1935. Don Carlos, Sidonio Paes și atâția alții - erau în sfârșit răzbunați... În septembrie al aceluiași an, o nouă - și de astă dată mult mai puternică - mișcare conspirativă este descoperită. Militari, comuniști și monarhiști erau - ca de obicei - implicați în noul complot. Salazar se adresează țării la 20 septembrie 1935, arătând, cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aceasta a și fost învinuit în Senat de către Fabius Maximus, care l-a numit corupător al armatei romane. Și este adevărat că locuitorii din Locri, care fuseseră prădați și nimiciți de un guvernator trimis de Scipio, n-au fost niciodată răzbunați, după cum cutezanța neobrăzată a acelui om n-a fost pedepsită; și toate acestea numai din cauza firii lui indulgente. Astfel că, atunci cînd cineva a voit să-l scuze în fața Senatului, a spus că există mulți oameni care știu mai bine
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ca valul trece, iar cei ce-o convocaseră sau ordonaseră vor pieri și ei În vîntul și cernoziomul cîmpiei, uitarea se va așterne peste toți, iar cîmpia va trăi mai departe În Înflorirea, germinația ei fără sfîrșit. Lung picotea, zîmbea, răzbunat, pe capra șaretei proaspăt vopsită, lustruită, iar calul alerga, singur, cu stăpînul adormit fericit, pe cîmpia aceasta din inima veacului, fără să fie cineva care să fotografieze sau să filmeze trecerea aceasta ce părea obișnuită, dar era unică - depinde din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
existența: "E strigătul pământului sub rod/ în chiot amețind cu zloată,/ prin care neuitarea câine orb/ ne-adulmecă, ne caută, ne latră". Ceramica regăsită exprimă incertitudinea poetului care caută prin umbra sfântă de ulcele sufletul celui bătut de dor, sufletul răzbunat. "Ca lutul, viitorului din blidul feței mele,/ întinde apă proaspătă la călători!" Fântâna, care apare simbolic de-a lungul creației, izvor de viață și moarte, alături de câmpiile mănoase, de podgoriile aplecate de strugurii roșii, stau sub "marile înțelesuri". Un sentiment
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
îmi țiuie grozav... grozav îmi țiuie... (ies.) SCENA IV Tipătescu: (singur) Și-l aleg pe d. Agamiță Dandanache! Iaca pentru cine sacrific de atâta vreme liniștea mea și a femei pe care o iubesc... Unde ești, Cațavencule, să te vezi răzbunat! Unde ești, să-ți cer iertare că ți am preferit pe onestul d. Agamiță, pe admirabilul, pe sublimul, pe neicusorull, pe puicusorul Dandanache... Ce lume! Ce lume! Ce lume!... SCENA V Tipătescu, Zoe, apoi Pristanda Zoe: (coborând precipitat treptele) Ai
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cultura română expresii supreme ale excelenței, primii doi părând a demonstra și cum cultura română interbelică (prin extensie, toată cultura română) este capabilă să atingă niveluri maxime de profunzime, complexitate și creativitate. „Sensibilitatea rănită a culturilor mici” (Cioran) era astfel răzbunată, se găsise un leac pentru stigmatul etnic. A iniția un proces politic tocmai împotriva acestor figuri li s-a părut multor români incorect, ba chiar nedrept, o conspirație a unor dușmani pitici, invidioși pe realizările acestor personalități, gata să se
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
1982), meditația devine mai gravă, tulburătoare întrebări sunt puse cu o luciditate resemnată, răspunsurile au „poleiul îndoielii”, tăcerile semnificative iau locul credinței orgolioase în puterile omului (Etcetera, Minune). Poetul este obsedat de vulnerabilitatea ființei umane („Duce scoica vremii-n sine/răzbunatul univers/luna trudnică revine/cu profil în aur șters// Joc de doi, fără-ncetare/drum prea vesel, drum prea trist/răpind ochiul din izvoare/din sclipiri de ametist// ... mai exist? nu mai exist?” - Răpind ochiul din izvoare). În calea timpului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
umor, să-mi șterg tălpile pantofilor de prosopul parfumat cu Gianni Versace. Chiar atunci aruncat pe gresie. Ca provocatoare batistă. Cînd poetul stătea dincolo, în Sublima Pantă, odăile lui, cuvios monahale, intimidau prin ordine strictă. Dincoace, la bloc, într-o răzbunată replică (răzbunată pe nesimțirea uzurpatorului cu galonați ochi albaștri) toate par aduse, fără întrerupere cu bicicleta, cu schiurile și depozitate de-a valma. E devălmășia dușmănoasă a celui ce n-a mai scris de-un veac un vers. Peste ea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și prăpădind tot, spre Suceava-n sus. IV În vremea asta, Bogdan-Voievod galopa spre munți, ținându-l pe Ștefăniță dinaintea lui. Se lăsase Întunericul. Cărarea codrilor urca. Niciodată să nu uiți, fiul meu...Îi spunea voievodul. Copilul din Borzești trebuie răzbunat ! Nicidată n-am să uit, tată... a răspuns Ștefăniță. Pe Mitruț am să-l răzbun eu, cu mâna mea ! Dacă trăiește hanul până cresc eu mare, Îl spânzur de stejarul din Borzești... Pârjolul urca Înainte, din Țara de Jos, spre
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
dragi lor fiind încă nerăzbunați. Grupul acesta prevestea amenințător lucruri care aveau să se petreacă. Antonescu respingea orice formă de răzbunare anarhică. Pedepsele urmau să fie stabilite pe cale legală și să fie aplicate la modul general. Dacă nu erau încă răzbunați, legionarii uciși erau exhumați aproape zilnic și înmormîntați din nou în cadrul unor ceremonii celebre. Un diplomat străin numea regimul legionar "un regim al marșurilor funebre". Cea mai importantă exhumare a fost cea a Căpitanului Codreanu, care a fost înmormîntat din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
necesară, aprobă spusele vornicului Moțoc: „eu sunt boier mare, ei sunt niște proști” (oameni simpli?), cuvântul a evoluat semantic. „Proști dar mulți!” ăsta e adevărul absolut. Mulțimea nu are criterii. După Îndelungi șovăieli, cere capul lui Moțoc și se crede răzbunată, fără să gândească la faptul că a doua zi, un alt Moțoc avea sà-i „belească”. Negruzzi afirma aici un adevăr bazat pe experiența trăită! oricâte s-ar spune despre poziția lui de boier În raport cu masele, afirmația stă sub semnul autenticului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]