270 matches
-
ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 102 din 27 iunie 2001 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 350 din 29 iunie 2001. Articolul 26 (1) Formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestiera, pășunilor și fânețelor, obști de moșneni în devălmășie, obști răzeșești nedivizate, composesorate, obști de cumpărare, păduri grănicerești, păduri urbariale, comune politice, cooperative, alte comunități și forme asociative cu diferite denumiri, li se va elibera un singur titlu de proprietate, la solicitarea reprezentantului legal al acestora, cu mențiunea la titular, după
EUR-Lex () [Corola-website/Law/175352_a_176681]
-
I din ORDINUL nr. 234 din 22 februarie 2016 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 137 din 23 februarie 2016. Articolul 7 (1) Formele asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, pășunilor și fânețelor, obști de moșneni în devălmășie, obști răzeșești nedivizate, composesorate, obști de cumpărare, păduri grănicerești, păduri urbariale, cooperative, alte comunități și forme asociative cu diferite denumiri, menționate în Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/269544_a_270873]
-
locul Buzdugenilor. La 15 februarie 1721, printre moșiile împărțite de vornicul Ioan Sturza cu cumnații săi, este pomenită și o parte de moșie din s. Bădăjeni, ce rămâne în posesia Saftei, soția lui Cuza Spătarul A fost un sat mic răzeșesc, locuitorilor căruia nu le-a fost greu să-1 părăsească în timpul războiului ruso-turc din anii 1768-1774. Anume Bădăjenii, acest sătuc mic, și erau Buzdugeni de mai târziu. Prutul din preajmă se revărsa adesea, înecând satele, oamenii părăseau locurile natale și se
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
din anii 1768-1774. Anume Bădăjenii, acest sătuc mic, și erau Buzdugeni de mai târziu. Prutul din preajmă se revărsa adesea, înecând satele, oamenii părăseau locurile natale și se retrăgeau înspre Carpați și un adevăr incontestabil: satul se afla pe moșie răzeșească, iar dacă-i așa, înseamnă că existase secole în șir și nu putea să apară pe moșie cumpărată de la boieri sau dăruită de Imperiul Rus. Se întâmpla, de fapt, altceva: statul rus confis¬ca în folosul haznalei împărătești moșiile satelor
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
prin moștenire câte 100 des. și chiar mai mult. Cele expuse de autor în lucrarea "Crestiane Bessarabii" combat afirmația că această localitate apare pe harta lumii abia după ocupația Basarabiei în 1812. În 1859 satul Buzdugeni de pe r Racovăț, sat răzeșesc, avea 30 de gospodării, în care viețuiau 82 de bărbați și 75 de femei. Ei stăpâneau 600 des. de pământ arabil, suficient pentru un sat mic. Reforma țărănească din Rusia și Regulamentul din 14 iulie 1868 n-au stimulat viața
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
și procedura de înscriere în Registrul național al asociațiilor de proprietari de păduri se aprobă prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. ... Articolul 95 (1) Obștile de moșneni în devălmășie, obștile de moșneni în indiviziune, obștile răzeșești nedivizate, composesoratele, pădurile grănicerești, pădurile urbariale, comunele politice, alte comunități și forme asociative cu diferite denumiri, existente anterior anului 1948, fac parte din tezaurul istoric al României. ... (2) Proprietatea formelor asociative prevăzute la alin. (1) este garantată, indivizibilă și inalienabilă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205619_a_206948]
-
publicat și arborele genealogic al familiei care ulterior a fost completat de istoricul Gheorghe G. Bezviconi iar apoi actualizat de arhitectul Dan Râșcanu. Originar de pe valea Teleajnei la Vaslui, neamul Râșcanilor s-a bifurcat într-o ramură boierească și alta răzeșească care au pierdut în timp conștiința originii comune. Primul „Râșcan” este consemnat la sfârșitul sec. XIV, pe vremea lui Iuga Vodă (fratele lui Bogdan I al Moldovei) care în urma vitejiilor de arme - cum spune cronica - „ a început a da ocine
Familia Râșcanu () [Corola-website/Science/328017_a_329346]
-
imprima vremii rostul persoanei lor și au luat parte directă la înfăptuirea actelor politice de așa natură ca să asigure o pagină celebră în istoria neamului lor”. Dintre mebrii mai de seamă ai familiei boierilor Râșcanu se pot enumera: Din ramura răzeșească a familiei s-au ridicat personalități precum: <br>
Familia Râșcanu () [Corola-website/Science/328017_a_329346]
-
la 9 km de municipiul Fălticeni. Prima sa atestare documentare datează dintr-un uric din 1365 al domnitorului Bogdan I al Moldovei (1359-1365), prin care satul Lămășeni este dat boierului Rotopan. În secolele următoare, satul a fost pe rând sat răzeșesc, sat boieresc, sat domnesc și sat mănăstiresc. Conform Cronicii parohiale redactate de preotul Petru Rusu, în timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504) a fost construită o biserică de lemn în imediata apropiere a actualei biserici de lemn.
Lămășeni, Suceava () [Corola-website/Science/301965_a_303294]
-
bisericești, 25 moldoveni, 6 țigani domnești, 1 persoană înscrisă în compartimentul sârbi și evrei, o femeie văduvă și în compartimentul mazili și ruptași sunt indicați Alexei, Nicolai, Ionița Macovei. La recensământul din 1817 e menționat că Tătătăuca reprezintă o moșie răzeșească și în sat sunt 44 gospodării bărbătești și 2 femeiești și are în posesie 25 de fălci de fânațuri, 50 de fălci de pământ arabil, 50 de fălci de pășuni, 5 livezi răzeșești și 30 de fălci de localitate. Către
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
e menționat că Tătătăuca reprezintă o moșie răzeșească și în sat sunt 44 gospodării bărbătești și 2 femeiești și are în posesie 25 de fălci de fânațuri, 50 de fălci de pământ arabil, 50 de fălci de pășuni, 5 livezi răzeșești și 30 de fălci de localitate. Către anul 1870 locuitorii satului aveau în posesia sa 25 de cai, 520 de vite cornute mari și 509 oi și capre. În 1797 pentru prima dată e pomenită prezența unei biserici cu hramul
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
ținutului Soroca. Cel mai mare proprietar de pămînt era boierul Isacescul. 31 de case de locuit, 2 fețe bisericești, 27 de moldoveni liberi, 2 văduve (Moldova în epoca feudalismului, 1837, Chișinău, 1975, vol. II, p. I, pag. 164). 1774. Moșie răzeșească. 54 de case, 54 de breslași, 1 preot, 1 dascal, 2 văduve, 50 de poștași. "'1793". Hristici Ocolul Mijlocului, 77 de birnici, cărăușie, loc îndestul (Uricariul, Vol. VIII Iași, 1886, p. 282). 20 martie 1814. Arsenie Lozan și Arsenie Eftenie
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
1817. Satul Hristici din Ocolul Mijlocului al ținutului Soroca era unul cu bunăstare înaltă. S-au înregistrat: 2 preoți, 1 dascăl, 1 pălămar, 3 mazili, 68 de gospodari , 5 văduve, 11 burlaci; în total - 86 de bărbați, 5 văduve. Moșie răzeșească și avea 300 f. fînaț, 400 f. Imaș, 300 f. pămînt arabil, 1 iaz cu pește și cu moară. Localitatea ocupa 50 de fălci. 1837. Țăranii cei mai în vîrstă Ștefan Bostan, Lupu Titelea, Ion Titelea, Ion Ghervas, Catan, Nicolae
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
județene că nu vor încheia contracte benevole cu proprietarii, de la care aveau pămînt în folosință. (ANRM), F 457, inv I, u.p. 7, f. 173). 1859. Situat pe dreapta drumului de poștă Soroca-Bălți, la 8 verste de orașul Soroca, satul răzeșesc Hristici avea 130 de gospodării, 746 de locuitori. 1867. Satul e ortografiat Cristici. Locuitorii dețineau 3255 des. de pămînt. 1869. Au fost înregistrați ca proprietari de pămînt răzeșii: nobilul Grigore Cotruță, cetățeanul de onoare Constantin Herța, podporucicul Nicolae Bulhac, registratorii
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
Teodor Scurtu, Andrei Gamarț, Timofei Burlac, Ananie sărăcuță și alții. În 1904 satul avea 577 de vite cornute mari și 3 mori de vînt; în 1910 cei 930 de locuitori stăpîneau 846 de desetine de pămînt propriu din moșia veche răzeșească și 114 de desetine, nadeluri din moșia boierească, care cîndva le aparțineau lor. Reforma agrară înfăptuită de instituția română „Casa noastră” mai întoarce răzeșilor 633 desetine de pămînt. În februarie 1912 dezertează din armata țaristă Constantin Platon, născut la 21
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
ce a existat înaintea colonizării cu ortodocși prin căsătoriile mixte și a lipsei natalității elementului catolic. Prima atestare documentară a unei localități cu numele de Sascut aflată în această zonă datează din 11 aprilie 1639. Acel Sascut era un sat răzeșesc dar, prin pătrunderea marilor familii boierești, satul a devenit o localitate de clăcași. Dafina Buhuș, soția domnitorului Moldovei, Eustatie Dabija, a cumpărat aproape tot satul Sascut. În primele decenii ale sec. al XIX-lea, Costache Aslan, rudă cu domnitorul Moldovei
Sascut, Bacău () [Corola-website/Science/324517_a_325846]
-
sfârșitul vieții, cu apariții sporadice. Tatăl, Dimitrie a fost de profesie institutor. S-a născut la Bacău la 10.02.1870 din părinții Neculai și Anica și a decedat la Ploiești la 27.07.1960. Era dintr-o veche familie răzeșească, fiind proprietari de pământuri, originari din comuna Osebiții Mărgineni, Luizi Călugăra, de lângă orașul Bacău. Ctitori de biserici și de școli, apărători ai ortodoxiei, într-o zonă populată și de ceangăi catolici. Străbunii din linia paternă odihnesc în capela ortodoxă sfințită
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
ce avea moșiile în jurul mănăstirii, au scos la iveală o pereche de râșnițe de piatră și monede romane datând din timpul lui Antonius Pius (138-161), ce atestă valoarea istorică a acestor locuri. În această zonă găsim cele mai vechi așezări răzeșești în care a existat o intensă viață boierească ce a dat țării două familii domnitoare: Cantemir și Cuza, așa cum reiese și din lucrarea intitulată “Surate și Izvoade”, uricul tradus din sârbește de prof. Gheorghe Ghibănescu. Din comuna Dimitrie Cantemir mai
Grumezoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301887_a_303216]
-
cu satul Băhnășeni din ținutul Bacău, fiind pomenit și în alte documente la data de 20 aprilie 1627 și respectiv la 2 aprilie 1628. Conform „ Tezaurului Toponimic al României „ ,Băhnășenii ar fi înghițit satul Pleșești . . La început satul a fost răzeșesc ,apoi a devenit boieresc .În Cronica Liuzilor pe la 1803, era a Banului Constantin Miclescu , același proprietar stăpânindu-l și în anul 1816„. A fost reședință comunală între anii 1864-1876; 1887-1927 și 1931-1950, înglobând satele învecinate ; pe la 1927 avea peste 500de
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
hramul "Nașterea Maicii Domnului", sărbătorit la data de 8 septembrie. a fost strămutată la mijlocul secolului al XX-lea într-o localitate din județul Neamț. Prima atestare documentară a satului Calafindești datează din 15 iunie 1431, acesta fiind pe atunci sat răzeșesc. În secolul al XVII-lea, moșia satului Calafindești era proprietatea familiei boierului Ciogolea Pătrașco. Ulterior, aceasta ajunge proprietate a familiilor boierești Palade, Sturza și Neculce. În secolul al XIX-lea o mare parte a terenurilor agricole ajung în posesia armenilor
Biserica de lemn din Calafindești () [Corola-website/Science/321134_a_322463]
-
cu prima jumătate a secolului XV au devenit cea mai importantă forță politică în principatele române extracarpatice. În Transilvania ei au fost ori asimilați de nobilimea maghiară ori și-au pierdut statutul, devenind simpli țărani. Toată boierimea noastră - de origine răzeșească ori fanariotă - a fost amestecată în istoria țării. Ea a scris - se poate spune - istoria țării. Nu se poate face un pas în cercetarea trecutului nostru istoric, fără a nu da peste boieri. Cu origini levantine sau curat românești, boierimea
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
la 9 km de municipiul Fălticeni. Prima sa atestare documentară datează dintr-un uric din 1365 al domnitorului Bogdan I al Moldovei (1359-1365), prin care satul Lămășeni este dat boierului Rotopan. În secolele următoare satul a fost, pe rând, sat răzeșesc, sat boieresc, sat domnesc și sat mănăstiresc. Conform cronicii parohiale redactate de preotul Petru Rusu, în timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504) a fost construită o biserică de lemn în imediata apropiere a actualei biserici. Tradiția menționează că din vechea
Biserica de lemn din Lămășeni () [Corola-website/Science/320340_a_321669]
-
concluzia că familia Conachi coboară dintr-un neam de răzeși din satul Știboreni, județul Vaslui, cu urice din vremea lui Ștefăniță Vodă (20 aprilie 1517-14 ianuarie 1527) sau chiar a lui Ștefan cel Mare. Linia feminină a neamului este tot răzeșească". A fost educat de către un refugiat francez. A studiat ingineria, limbile clasice, greaca modernă, turca și franceza. Mare boier și mare proprietar, figură contradictorie în epocă pentru că pleda pentru luminarea poporului, a făcut un proiect de reformă a învățămîntului în
Costache Conachi () [Corola-website/Science/304254_a_305583]
-
sub numele de Paraschiva Brihuescu. Ea s-a căsătorit cu Vasile Iurașcu din Joldești, cu care a avut nouă copii, unul dintre ei fiind Raluca, mama lui Mihai Eminescu. Cu toate că era urmaș de boier, Vasile Iurașcu a dus o viață răzeșească. Paraschiva Iurașcu a decedat la vârsta de 51 de ani, după cum se spune din bătrâni. Venind iarna de la Joldești la Bănești cu trăsura, probabil pentru a-și vedea rudele, trăsura s-a prăbușit pe ghețușul podului cu cai cu tot
Biserica de lemn din Bănești () [Corola-website/Science/308961_a_310290]
-
locuri și despre un neam de boieri cu nume Beiu. În prezent mai mulți locuitori ai satului Biești poartă acest nume de familie, Beiul fiind probabil urmași de sânge ai fondatorului. Locuitorii satului, secole la rând, și-au stăpânit moșia răzeșească respectând cu strictețe legile nescrise ale răzeșilor: de a nu-și vinde partea de moșie decât celorlalți răzeși din sat. Străinii nu erau acceptați. Ca un document convențional despre băștinașii acestor locuri și preocupările lor poate servi și comoara monetară
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]