488 matches
-
impus de sovietici: Frunzucă verde de vie,/ Drag mi-e la gospodărie,/ Când viu sara din câmpie/ Văd lanu de grâu frumos,/ Suflă-l vântu-n sus și-n jos,/ Mai îl suflă cătă soare -/ Drag mi-e că nu văd răzoare./ Frunză verde și una,/ Bine-mi place a lucra/ Pământu tot o tarla..." Adevăratele sentimente ale țăranilor față de "gospodărie" (gospodăria colectivă), față de "pământu tot o tarla" etc. reies din adevăratul folclor, creat - clandestin - în timpul comunismului: " Du-te, tătucă,-nainte/ Și
Folclor din timpul comunismului și nu numai... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14853_a_16178]
-
în nori./ Nu mai au nici umbră, nu mai știu de floare./ Sunetul metalic de păstăi mă doare./ Călători prin lume suntem. Călători!/ Mai aud la cuiburi bântuiri de ciori/ Când pe vale ziua prinde să coboare/ Dinspre amintire, de către răzoare,/ O să mori! îmi spune totul, o să mori!". Familiarizându-se cu această realitate inexorabilă prin înstrăinare de sine, Ion Horea își caută mântuirea în amintirea și iconografia Transilvaniei natale și eterne. între tumultul haotic al orașului și "întunecimea gropii" poetul alege
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
Cerasela Jerlăianu Publicat în: Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Eu într-o zi mă duc la soare Eu într-o zi mă duc la soare Rupând lăstari de stele-n schimb, Dar mai întâi croiesc răzoare Făcând o punte cu Olimp. Am să trezesc din vise zorii Rămași între eternități, Din amintiri risipesc norii Apoi le sting lacrima-n cărți. Iar în poemul care vine Clipa întreag-o prind în vers Și-alerg cu mine-ntre destine
EU ÎNTR-O ZI MĂ DUC LA SOARE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384778_a_386107]
-
umerii-mpovărați își scutură umbrele rămase și privirea caută drum din pietre credincioase. Dar un gând se desprinde iute, făr' de teamă și zburdă ca mânzul ce abia, îi crește coamă, din pragul zilei meditez la o poveste răsărită, pe răzorul dimineții, și mă simt floare înflorită. Îmi las gândul s-adulmece închipuita-poveste, emoția mă cuprinde, chiar de n-am nicio veste, florile iubirii au doar, parfum nu conjugă timpul, dar cuget la cum se scurge-n clepsidră nisipul. Timpu-a adâncit
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
zdrobite timpuriu,umerii-mpovărați își scutură umbrele rămaseși privirea caută drum din pietre credincioase.Dar un gând se desprinde iute, făr' de teamăși zburdă ca mânzul ce abia, îi crește coamă,din pragul zilei meditez la o poveste răsărită,pe răzorul dimineții, și mă simt floare înflorită.Îmi las gândul s-adulmece închipuita-poveste,emoția mă cuprinde, chiar de n-am nicio veste,florile iubirii au doar, parfum nu conjugă timpul,dar cuget la cum se scurge-n clepsidră nisipul.Timpu-a adâncit
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
văd din nou copil în sat, În satul dintre lunci, Și-mi amintesc, ce fericit, Eram Doamne, pe-atunci! Îmi amintesc lanul de grâu, De albăstrele plin, Și macii roșii înfloriți, În gând acum îmi vin! Iar teiul mare din răzor, Îl văd cum înflorește, Și parcă vine un miros, De flori, de m-amețește! Cu ochii minții tot privesc, Acolo-n satul meu, Și rând pe rând,pe toți îi văd, Cum i-am văzut mereu! Cum îi vedeam, când
DOAMNE, CUM TRECE VREMEA..... de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385278_a_386607]
-
ai parte de un ou de gâscă în tigaie- obligatoriu cleios! Ce știu orășenii? Li se pare că dacă mănâncă ouă de prepeliță din supermarket au fuzionat deja cu natura... nimic mai fals! Cât timp n-ai facut planuri de răzoare și calcule cu privire la momentul în care pământul este destul de umed și suficient de afânat pentru înfipt orceagul, nu exiști, ești încă în faza de hibernare. Arpagic, pentru cine nu cunoaște graiul. Bunica mea evita tot timpul orceagul mare, pe motiv
Port ceva pe dos, cum m-a învățat bunica, să nu se prindă farmecele de mine. Primăvara la perfectul simplu într-un oraș mic de provincie () [Corola-blog/BlogPost/338197_a_339526]
-
Habar nu aveau care era traseul ei zilnic în căutarea hranei. Ei nu știau că mama lor nu se mulțumea cu fărâmiturile pe care le găsea în jurul cuibului si pentru care păsările se certau intre ele. Ea zbura departe, pe răzoare acolo unde găsea hrană bună și din belșug. Dar pentru a ajunge acolo, zilnic era nevoită să facă un efort uriaș... iar puterile începuseră să o părăsească. Simțea ea că ceva nu era bine cu sănătatea ei, dar nu prea
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
truda iar ații cu onoruri. Bătrână și uitată prin sate prăfuite Tu mamă și bunică trăiești în lacrimi clipa, O viața ai trudit și-acum nu ai nimica, Odraslele prin lume ți-s astăzi rostuite. Te chinuiești și-acum printre răzoare, Te roade așteptarea și prietenă ți-e boala, Rămasă să îți porți tu singură povara Răsplata ți-e maicuță doar lunga întristare. Trăind cu mai nimica în lacrimi și uitare Și clipa care curge în loc s-aline, doare! Referință Bibliografică
POEMUL MAMELOR UITATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360786_a_362115]
-
cu influență folclorică, scris în stil folcloric, compoziții nedistingându-se în nici un fel de creația populară autentică. Aș putea enumera multe lucrări de acest gen ca : Brâul din Argeș, Brâul de la Găești, Sârba de la Găești, Sârba oltenească, Păscui calul pe răzoare, Sârba bătrânească, Mândrele, Doina Speranței, Doina ca la Vișina și multe altele, compuse fie în perioada tinereții, fie după 1990 când am înregistrat în mai multe rânduri cu faimoasa orchestră « Lăutarii » dirijată de Nicolae Botgros. Perioada 1959-1980 a fost dominată
CONCERT PENTRU DUMNEZEU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342705_a_344034]
-
Arad. Adresele pe care ni le-ați cerut sunt următoarele: Inspectoratul General al Poliției Române - Str. Ștefan cel Mare nr. 13-15 - Sectorul 2 - București (tel. 021-208 2525 - centrala, 021-210 6665 - relații cu publicul), Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Str. Răzoare nr. 2-4 - Sectorul 6 - București (tel. 021-408 7400). Simici Maria, Timișoara. 1) Pentru femeile născute în 1959 (de fapt, după decembrie 1954), vârsta standard de pensionare este 60 de ani - prin urmare, dumneavoastră mai aveți de așteptat până să îndepliniți
Agenda2005-34-05-dialog cu cititorii () [Corola-journal/Journalistic/284091_a_285420]
-
nr. 1646 din 04 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Glăsuiește cântec și rugă, cum poate că și pasărea o face, doar că, în cazul ei vorbește nu cuvântul, ci tabloul îndumnezeit al naturii: pădurea, cerul, câmpia, streașina, vișinul din grădină, răzoarele, câmpia, luncile, până și coliviile care însă cântă penitența și plâng libertatea...! Este interpretul de muzică folclorică și religioasă, născut în 1969, la Rebrișoara, Bistrița Năsăud, așezământ cu istorie, al lui George Coșbuc, Liviu Rebreanu, sau Andrei Mureșeanu, Cristian Pomohaci
CRISTIAN POMOHACI. UNIFORMITATE ÎN RELAŢIA OM, CÂNTEC, RUGĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384512_a_385841]
-
și-și vede de a ei casă. Ea mai este profesoară, la o anumită școală, unde cu drag învață, pe elevi, despre astă viață. Este o bună gospodină, are o frumoasă grădină, unde-și cultivă cu ardoare, flori, legume, pe răzoare. Asta, undeva la țară, unde-n fiecare vară, mai lucrează de plăcere, la tot ce nevoia o cere. Pasiunea ei cea mare, unde are aplecare, este lucrul manual, de-i mai iese, cât-un ban. Are o mână de artist
MONICA-I NORA MEA de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384669_a_385998]
-
ogină,“ ne spune Petru Peța în poezia „Rugă în Banat“. Despre tradiția țăranului bănățean de a recolta porumbul după ce cade bruma vorbește poeta Ana Caia în poezia „La cules de cucurudz“ „Dă vo tri nopț șî giumace, / Cage brumă pă răzoare / [...] / Neamurili șî veșinii / Să adună-n ortășie, / Împrumută cotăriță / Loitre mari pun la coșie.“, iar despre culesul fructelor toamna pentru a face dulceață, compot și răchie, poetul Gheorghiță Brebenar „Șinie o făcut căzanu, șinie l-o inventat? / O fi fost
SATUL CU TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LUI DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382434_a_383763]
-
meu și țarina străbună. Unde mereu sunt așteptat în prag De-acei părinți cu inimă prea bună. Aș vrea să simt, pe loc, roua-n picioare Și să-mi miroasă iar a fân cosit. Să pot umbla desculț doar prin răzoare Sau să adorm pe prispă obosit. Să îmi miroasă și a calda pâine Pufoasă și-aburindă pe o masă. Să uit că vine iar ziua de mâine Cu grijile și dorul de acasă. Mi-e așa de dor acum de
ÎNTOARCEREA ÎN SAT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382558_a_383887]
-
adaptezi la ea. Mărioara a avut tăria de caracter necesară unui copil neformat să se alăture soldaților în luptă. La vârsta de doar 12 ani, Măriuca a luat parte în primul război mondial. Fetița locuia cu bunicul său în satul Răzoare, aceștia rămânând singurii locuitori când a început lupta. Bătălia cu germanii le-a transformat livada în sediul soldaților români, nucul cel mai înalt fiind folosit pe post de turn de observație. În cele din urmă ostașul este lovit de dușmani
MĂRIUCA ZAHARIA-COPILUL CU SUFLETUL UNUI SOLDAT de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383404_a_384733]
-
Ediția nr. 2272 din 21 martie 2017 Toate Articolele Autorului De ce oare suntem triști? Când toate în juru-ne renasc, când verdele e crud Și dorurile nasc? De ce suntem obosiți? Când ceru-i cald, stropit cu flori, Când toporașii cântă în răzor Când zorii-s nerostiți? De ce suntem fragili? Când gândurile plâng subtil Când clipele mai stau puțin Cioplind în amintiri? De ce iubim? De ce murim? Ne este rostul inutil? Averea noastră suntem noi Și ne știm doar pentru puțin... De ce? e veșnica
DE CE? de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382875_a_384204]
-
umerii-mpovărați își scutură umbrele rămase și privirea caută drum din pietre credincioase. Dar un gând se desprinde iute, făr' de teamă și zburdă ca mânzul ce abia, îi crește coamă, din pragul zilei meditez la o poveste răsărită, pe răzorul dimineții, și mă simt floare înflorită. Îmi las gândul s-adulmece închipuita-poveste, emoția mă cuprinde, chiar de n-am nicio veste, florile iubirii au doar, parfum nu conjugă timpul, dar cuget la cum se scurge-n clepsidră nisipul. Timpu-a adâncit
POVESTEA VIEŢII de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382964_a_384293]
-
rogoz, alintat de crengile pletoase ale sălciilor. Iar de la Cișmele, urca spre apus peste deal. Pe urmă devenea drept, pe câmpia ușor vălurită cu orizonturi largi, pensulate ici-colo cu verdele rotund sau țuguiat al copacilor din depărtări și cu fâșiile răzoarelor. Verdele lanurilor de porumb alterna cu largi pete de galben ale miriștilor, galben murdărit cu pete verzui de sămulastră sau mohor. Parcă le vedea...Trecuse pe lângă Cruce, acea cruce de piatră de la hotarul dintre Lisa și Traian fără nici o inscripție
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
emblematică a omului de știință Constantin Kirițescu (3 septembrie 1876 - 12 august 1965), să ne apropiem de text, călătorind, imaginar, spre un timp de poveste: „Grădina copilăriei mele este un petic de mahala bucureșteană. Maidan cu bozii și cu pălămidă. Răzoare cu crăițe, tufănică și ochiul boului. Curte cu dud și coteț de găini, strânsă între calcanuri drișcuite gros și uluci... Din grădina copilăriei mele nu lipsește zgomotul, mișcarea, viața. Pe maidan roiesc copiii, jucându-și arșicele, țurca, poarca, șotronul și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
decor și figurație pentru comedia tragică a copilăriei, strâns legată de amintirile, când voioase, când duioase, când dureroase, ale acestei copilării. Printre filele îngălbenite ale cărții vieții, am găsit, strivite și decolorate, câteva biete flori, culese de pe maidanurile și din răzoarele grădinii copilăriei mele. Lung, privesc spre ele ochi-mi îmbătrâniți. Să fie iluzia pe care o dă oboseala căutăturii, ori e de vină stropul de umezeală ce mi-a înrourat genele, că veștedele flori încep să prindă iar culoare, miros
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
doi. Că iată peste viață doar visul mai trăiește, Când alți propagoniști repetă vechiul rol Însă iubirea asta din nou se risipește Și piere în tăcerea ce-a înghețat la pol. PUTERILE-ASFINȚITE Aceste nopți ne-ncearcă puterile-asfințite Și lasă-ntre răzoare stelele răstignite Când dragostea se-mparte chiar dacă este una Ca să răsară-n vise de noapte precum luna. Și ceasul vieții bate și trece prin pădure Cu aripi lungi de fluturi durerea s-o îndure, Cutremurat se-arată în zile furtunoase
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
cu ochii. Privirea tăcută a domnului Arsu, care se plimba printre noi cu mâinile la spate, confirma că ne însușisem noțiunile date. Mulțumit că lucrăm ca niște automate, s-a retras puțin mai departe, la umbra unor sălcii, după un răzor. Când ne-am văzut scăpați de tăișul privirilor sale de oțel, am început să murmurăm: - Trebuie să punem tot orceagul ăsta, mă? E așa de mult... - Uf! Nici până diseară nu reușim! - Of, ce mă dor șalele! Și mi-au
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Tânăra s-a mirat foarte tare, căci imaginea ei era că familiile americane, norocoase, au dreptul la câți copii vor și că acestea au mulți copii. Puțin după asta m-am așezat pe zidul scund de beton de la marginea unei răzor de flori, să mă odihnesc. O femeie mai în vârstă mi-a pus un bebeluș în brațe dându-mi-l să-l țin, și i-a tot spus ceva în chineză, până ce copilul a repetat ce spunea ea. Traducătorii mi-
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
așezai cu-acest descînt: - "Melc, melc, Cotobelc, Ghem vărgat Și ferecat; Lasă noaptea din găoace, Melc nătâng, și fă-te-ncoace. Nu e bine să te-ascunzi Subt păreții grei și scunzi; Printre vreascuri cerne soare, Colți de iarbă pe răzoare Au zvâcnit iar muguri noi, Pun pe ramură altoi. Melc, melc, Cotobelc. Iarna leapădă cojoace, Și tu singur în găoace! Hai, ieși, Din cornoasele cămeși! Scoate patru firișoare Străvezii, tremurătoare. Scoate umede și mici Patru fire de arnici; Și agață
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]