313 matches
-
dai pe apă, când te-ntorci acasă, ducă-se răul di la casa vόstă! Și babii, adu-i colac cu măr ... Cum știe mumă-ta să-l facă, nu-l face nime'... Și măi adu-mi o țâră de lut răzuit din patru colțuri de vatră din casă di la voi și nouă lumini de ceară. Ț-oi descânta de năroc și de deochi, că tare ești frumόsă! La marjinea Streiului s-o descălțat, înfierbântată, și-o intrat cu picioru' drept
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
să cobor “cu picioarele pe pământ” și să admit că americanii sunt și ei oameni, cu bune și cu rele ... Probabil că de-atunci datează și o oarecare “celebritate” în materie de șotii ori chiar snoave, ca și imaginea mea “răzuită”, de “chiforos” în toate cele, în fața ginerelui meu. Mai zic, probabil că l-am convins pe Darrell de o anume “apetență” pentru “intervențiile salutare”, rapide și eficace, pe care, trebuie s-o spun, el în familia lui n-a cunoscut
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (2) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342534_a_343863]
-
descuraja copiii și a-i proteja de riscurile jocului prin peșteră, primul stareț al mănăstirii Polovragi, a folosit un semn de atenționare pe unul din pereții care duc spre rețeaua de galerii din adâncuri, afumând cu o făclie stânca și răzuind pe ea semnul unui schelet. Din păcate, un ghid grăbit să conducă cât mai multe grupuri în peșteră și un program strict de vizitare nu au fost în măsură de a clarifica multe dintre aspectele pe care unii dintre noi
PEŞTERA POLOVRAGI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381547_a_382876]
-
Constantinopolul, unul din primele lucruri a fost să transforme Catedrala Sfânta Sophia în moschee. Au revopsit pereții interiori, au adăugat patru minarete. Și a rămas așa până în secolul trecut, când a devenit muzeu. Astăzi, porțiuni întregi de pereți au fost răzuite, pentru a scoate la iveală frescele și mozaicurile originale, acoperite de musulmani. Coranul interzice reproducerea figurilor umane. Hagia Sophia sau Aya Sofya este și acum un monument impunător. Dar la vremea respectivă, timp de 1000 ani a fost cea mai
COLINDÂND PRIN TREI IMPERII de DAN NOREA în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347432_a_348761]
-
perfect”. Pentru cei care nu-și mai amintesc poezia, voi reproduce un fragment de început, apoi finalul, sa vedem ce se întâmplă cu bucata de piatră: ............................................. ”se cioplește cu o daltă de sânge, se lustruiește cu ochiul lui Homer, se răzuiește cu raze .............................................. După aceea se ia un ciocan și brusc se fărâmă un colț de-al cubului. Toți, dar absolut toți zice-vor: - Ce cub perfect ar fi fost acesta de n-ar fi avut un colț sfărâmat!” Un alt
POET PRINTRE MURITORI, ÎNGER PRINTRE POEŢI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375051_a_376380]
-
amor Dintre mine și femeia devenită o saltea din banalul dormitor. Am plecat apoi în lume singur și amar tăcut Căutându-mi umbra fără de contur de personaj nesatisfăcut. Am încercat să fiu la străini un rob mizer dement Prin suflet răzuind un ciob absent prezent și-apoi iar absent. Am iubit de multe ori prin timpuri pur mentale și-aiurite Pledând la cele anotimpuri de vremuri grele scrijelite. Suferințe dese prin mine dur trecură și uneori muriră Obiectând doar vag ideea
MI-S BĂTRÂN DISTINSĂ DOAMNĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373087_a_374416]
-
și proză captivantă, Viorel Savin reușește cel mai bun roman istoric din ultimii ani: “...este prima carte importantă de după Revoluție(...) care nefiind scrisă cu permisiunea partidului, așa cum s-a întâmplat cu marea serie a romanelor obsedantului deceniu, are tăria să răzuiască rănile până la sânge.” Eugen Negrici Cristina Ștefan, dec 2016 Referință Bibliografică: Impostorul- Arta înfrângerii de sine- Viorel Savin / Cristina Ștefan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2189, Anul VI, 28 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Ștefan : Toate
IMPOSTORUL- ARTA ÎNFRÂNGERII DE SINE- VIOREL SAVIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373132_a_374461]
-
goale. Unii dintre ei precum mistreții, vulpile, căprioarele și iepurii, riscaseră serios luând cu asalt culturile și livezile oamenilor, răscolind zăpada când se înmuia gerul descoperind cu mari sacrificii în pământul înghețat, boabe de grâu încolțit semănate de cu toamna, răzuind cu dinții coaja pomilor și ronțăind ramurile fragede ce se încăpățânau să răzbească gerul. Vulpile se bazau îndeosebi pe cotețele nesupravegheate și cu toată opoziția localnicilor, reușiseră deseori să le înșele vigilența. Când nu reușeau să obțină o pradă mai
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
rețete noi, este vorba despre creativitate. „Memele” par să se fi modificat foarte lent pe parcursul istoriei omenirii. Una dintre primele „meme” a fost forma dată de strămoșii noștri uneltelor de piatră pe care le foloseau ca să scobească, să cioplească, să răzuiască și să zdrobească. Forma acestor lame-cuțit de silex a rămas neschimbată pe parcursul paleoliticului - sau epoca de piatră - aproape un milion de ani - care reprezintă pentru istoria omenirii cam 199 de părți din 200. De-abia acum circa 50 000, în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și mai mult lucrurile... Ce scapă de pârjol, de cutremure, de incendii, de jafuri, de vandalismele oamenilor și de ravagiile timpului rămâne uitat în unghere. Uneori nu mare lucru. Pieile de animale care servesc drept suport al textelor sunt uneori răzuite pentru nevoile altor autori - Republica lui Cicero, de exemplu, dispare sub Comentariile psalmilor ale sfântului Augustin -, constituie adesea un articol deficitar: pentru cel mai vechi manuscris al Vulgatei latine a fost nevoie de 1550 de piei de vițel... Se șterg
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
îi includ doar pe cei care au binemeritat prin gesturi generoase (din aceste „liste ale nemuririi” se putea și ieși, în cazul pierderii demnității, cum s-a întâmplat cu numele lui Iliaș „Mahmet”, fiul lui Petru Rareș trecut la mahomedanism, răzuit din pomelnicul de la proscomidie al Bisericii domnești din Târgu Frumos, unde inițial figurtase: (traducere) „Pomenește, Doamne, sufletul robului tău Petru Voevod și Doamna lui, Elena, și fiii lui Iliaș voievod și fratele lui, Ștefan, și Constantin și Ruxandra...”)59, cum
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cer și ale peștelui din apă, alături de desenul palmei lui, ca semn al puterii ce avea, a furat pe peretele afumat marginile palmei Ucenicului său cel vrednic, și isteț, cu degetele rășchirate. Marginile au fost însemnate cu negru de fum, răzuit de pe pereți, iar mijlocul a fost umplut cu ocrul, din cel mai greu de aflat. Și așa l-a legat de șirul Moșilor ce urmăriseră, viață după viață, mersul încet dar negreșit al contopirii Apelor. *** După o noapte de nesomn
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de tinctură de rășină benzoică. Aceasta menține alifia fără bacterii. Atunci când e vorba de arsuri, trebuie să mențineți zona cât mai curată pentru a preîntâmpina infecțiile și cicatricele permanente. Aplicați alifia direct pe arsură. Tratament pentru arsuri cu cartof crud Răzuiți un cartof crud și aplicați pe arsură. Reaplicați pe măsură ce cartoful se usucă. Acesta răcorește arsura imediat. Dacă arsura este gravă, solicitați ajutor. Până sosesc ajutoarele, puteți folosi cartoful pentru a răcori arsura. Tratament pentru arsuri cu sunătoare Puneți 2 linguri
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
era fixată întotdeauna îafară de perioadele cînd vasul remorca vreo balenă) de-a curmezișul punții, în spatele cazanelor. Vreo cavilă era cumva prea mare ca să încapă în locașul ei? dulgherul o vîra într-una din menghinile acelea veșnic pregătite și o răzuia numaidecît. Vreo pasăre cu penetul ciudat se rătăcea cumva la bord și era prinsă? dulgherul lua niște „balene“ bine șlefuite și o șarpantă din os de cașalot și meșterea o colivie ca o pagodă. Un vîslaș își scrîntea mîna? dulgherul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-și dezlipească ochii de pe chipul împăratului, Ianuarius execută o nouă plecăciune adâncă. Începe să bănuiască ce vrea împăratul. Un ministru de finanțe, peste capul prefecților annonei, al vigililor și al flotei. Chiar mai presus decât cavalerii din Consiliul Imperial. Își răzuie gânditor obrazul cu unghia. Citește în ochii principelui că e nerăbdător să-i audă părerea, dar nu se poate hotărî. Îi e frică să se pronunțe. O schimbare prea neașteptată! Importantă evident, necesară fără îndoială, cerută de exigențele unei administrații
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
țară care stârnește inepuizabile curiozități. Nimic nu se aruncă sau se Înlocuiește vreodată. Dacă influența unei perioade cade În dizgrație, se construiește peste ea. Vechile priveliști nu pier, ele există sub primul strat ciobit, gata să iasă la suprafață dacă răzuiești un pic. Aceasta este estetica și, de asemenea, acesta este spiritul chinez. Acestea sunt urmele pe care le-a lăsat China În sufletele tuturor celor care au călătorit de-a lungul drumurilor ei. Dar, dacă pleci prea devreme, aceste subtilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o curea și care distribuia dimineața terciul de mămăligă, Îmi făcu semn să rămân ultimul să mi se ofere polonicul de mălai fiert cu apă și, terminând cu Împărțirea rațiilor, Îmi făcu semn să mă apropii de hârdău și să răzuiesc partea groasă a terciului ce se Întărise binișor pe marginea și fundul vasului alimentar, ce a ce făcui În mare grabă. În timpul căt am executat deparazitarea camerelor și arestații, mulți erau așa de bolnavi de nu puteau coborî jos din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În tot acel timp de scaldă christianică, toate, dar toate proustianismele mele au fost nedureroase. Măcar acea istorie nu am ratat-o, nu mă uitam la ea ca țăranul la girafa de la zoo. Am fost o puștoaică al naibii de zbânțuită. Îmi răzuiam blugii cu cărămida, aveam plete care-mi atingeau fundul, umblam în pânze de la țară, învățasem ideologia marcouseiană, ca să zic așa, eram o hipiotă intelectualistă (struțo-cămilă), ca mulți alții din generația mea. Și eu fugeam în pădure, acolo era colonia noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ei de care trebuie să țin cont și ar fi care trebuie să o pedepsesc - dar o voi face. Fă-o! Cu celelalte am încheiat, nu-i așa, e clar? Destul. S-a sfârșit. În timp ce vorbea, mi-am simțit bărbia răzuind perna pe când mă întorceam spre ea, spre făptura fierbinte, gânditoare, transfigurată, aflată în același pat cu mine. — Okay. N-o să-ți pun nici o întrebare. Totul a fost dat uitării. Nu mai are nici o importanță. Hai să ne căsătorim mâine. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-ți luminează sau doar îți încălzește viața. N-avea ce să găsească în ea, oricât m-ar fi studiat concentrată, țuguindu-și buzele și mijindu-și ochii, ca și cum încerca să tragă de peste mine straturi și straturi de timp. Să mă răzuiască, să dea jos crusta vârstei de acum în speranța că poate, cine știe, ar putea țâșni amintirea care să mă daurească. Ridica doar din umeri, atentă la cine știe ce cufundări. O priveam încordat, gândindu-mă dacă face să-i spun. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prin a șaptea sau a opta, într-o astfel de ședere la Chișinău, a vrut s-o otrăvească pe femeia aceea. Văzuse într-un film după o povestire de Cehov cum s-a otrăvit una cu fosforul de la chibrituri. A răzuit trei cutii și a pus chestia aia în lichiorul pe care femeia îl bea în fiecare seară. Apoi s-a speriat că poate bea din lichior și taică-său, generalul, și a vărsat sticla. Femeia a văzut că lipsește băutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nici altcineva din secție. Nimeni! Un oftat prelung - versiunea lui Karen a unei Katharine Hepburn extenuată. — Da, detectiv Upshaw. Urmă un clic slab. Danny puse receptorul în furcă și începu prelevarea de probe. Intră în toate cele trei încăperi și răzui eșantioane de pământ și de praf de pe podea, introducându-le în folii de plastic semitransparente. Scoase aparatul de fotografiat Rolleiflex și trase câteva cadre de ansamblu și câteva prim-planuri ale formelor conturate cu sânge. Răzui, etichetă și puse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
piatră, atașat în față, ca un nas cârn. În interior, persistă un miros puternic de prăjeală, care nu poate fi înlăturat, indiferent cât ar curăța și-ar freca servitorii. Iar servitorii curăță și freacă de mama focului, cu violență chiar, răzuind și cea mai mică suprafață, lustruind cu ceară podelele, ștergând praful până îi dor brațele. Dar nu este niciodată de ajuns. Încă se simte mirosul de mâncare prăjită în ghee, este mirosul inconfundabil al Indiei. Membrii clubului au multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de oaie. Era un om respectat bătrânul Cojocaru: Îl căutau și din alte sate, pentru că lucra temeinic și nu te ducea cu vorba. Un om cumsecade. În copilărie ucenicise și la un tăbăcar; Învățase să argăsească piei și să le răzuie ca să le facă moi. I-a mers bine până când l-au dibuit unii că se Îndeletnicea, ascuns În Valea Puțului, și cu blestemății. Un patron de la oraș Îi plătea bani frumoși pe piei de câine tăbăcite din care cosea cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
el. Cei doi paji care așteptau afară intrară în fugă. Muncindu-se din răsputeri, începură să-i frece spinarea, de la ceafă până la tălpi. Deodată, Hideyoshi spuse, râzând: — Ciudat mai iese! Privind în jurul picioarelor, văzuse că jegul pe care i-l răzuiau pajii de pe trup semăna cu găinațul de păsări. Cum putea avea acel om o înfățișare atât de demnă pe câmpul de luptă? Trupul său gol părea foarte nevolnic și slăbit. Era adevărat că se consumase peste măsură în cei cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]