240 matches
-
fie „o tribună de pe înălțimea căreia [...] să se audă glasul românesc al artei”, definindu-se astfel orientarea naționalistă a publicației. Poezie - grupată uneori în rubrica „Zbor” - publică George A. Petre (Psalm, Seceriș, Atacul, Poem pentru suflet, Strigoiul), Valeriu Anania ( Întoarcerea, Răzvrătitul, Cântecul sufletului însingurat), Ion Ojog (Împrimăvărare în duminică), Ștefan Aug. Doinaș (Baladă, Schiță pentru un autoportret, Cântec), Cicerone Theodorescu (Câmp), Ovid Caledoniu, Victor Stoe, Apriliana Medianu, Radu Gyr, Octav Sargețiu, D. Stelaru, Ben Corlaciu, Iulian Vesper. Proză semnează Ion Vlasiu
DACIA REDIVIVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286641_a_287970]
-
schițează o delimitare a domeniului artei în relație cu știința, filosofia și religia, Iluzia, stăpâna omenirii (1945), și de placheta Poemele destinului (1947). În manuscris au rămas dramele Simfonia destinului, depusă spre reprezentare la Teatrul Național din Iași, Vedeniile și Răzvrătiții. În Teoria fenomenului comic, încercare temerară de estetică generală, nu ferită de diletantism, C. discută, cu o informație limitată mai ales la aria de limbă franceză, pornind de la H. Bergson, fenomenul în sine și manifestările lui artistice. Sunt urmărite „mecanismul
CONSTANTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286368_a_287697]
-
invectiva, imprecația, profetismul sonor nu exclud împroșcările de sarcasm. În anii puterii populare, semețul coboară de pe baricade, ancorând țanțoș într-un festivism înstrăinat de poezie. Cântând, în ton cu atâția alții, „partidul-părinte”, privind dezmierdător la colectiviștii și pionierii „patriei socialiste”, răzvrătitul de odinioară își trăiește, în declamații sterpe, „ora extazului”. A scris și teatru (Pământ blagoslovit, 1938, Muzica stelelor, 1947, Făclierii, piesă apărută în ziarul „Înainte”, 1972), însă de o totală insignifianță. În publicistică, incisivitatea lui C. are răbufniri de pamflet
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
s-a numit Bulgaroktones (tăietor de bulgari), regele din parte-i voiește a se numi Romeoktonos (tăietor de romei). Deznădăjduitul popor grecesc, frîngîndu-și mînile, ridică un țipăt de spaimă și de pocăință la tronul împăratului; Enric, mărinimos cum era, crezu răzvrătiților de-odinioară, dar acum pocăiților romei, îi iertă și-l luă sub scutul său în contra crudului lor nimicitor. Deși deocamdată nu putu aduna sub steagul său decât 400 de cavaleri cu scutierii și arcașii lor, totuși ieși-n campanie cu-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu aripi (Ovidiu, Metamorfoze, VII, 219-235 ; vezi și Diodor Siculus, Biblioteca istorică, IV, 51 ; Euripide, Medeea, 1321 ; Apollodorus, Bibliotheke, I, 9, 25). Puterile sale hidrometeorologice sunt nelimitate : ... când vreau, eu întorc spre izvorul lor râuri, uimite Ale lor maluri privind, răzvrătitele mări potolesc și Le răscolesc prin descântec, când sunt liniștite ; împrăștii Norii și-i strâng ; eu pe vânturi le-alung și le chem (Ovidiu, Metamorfoze, VII, 199-203). Citit cu atenție, din textul lui Ovidiu reiese caracterul hidrome- teorologic al balaurilor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dat cuvântului paradoxalul privilegiu „de a fi mijlocitor între creator și creat”, dar și pe cel „de a face distincția dintre unul și celălalt”. în secolul I e.n., Josephus Flavius percepea diferit toată povestea. Turnul era înălțat de regele Nimrod („răzvrătitul”), strănepotul lui Noe, dar nu pentru a ajunge la Dumnezeu, ci pentru a se feri de el : „A amenințat că vrea să se răzbune pe Dumnezeu, care plănuiește să acopere pământul cu un nou potop. Va clădi așadar un turn
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a lui Gheorghe Duca, la care s-a adăugat rivalitatea economică și confesională dintre armeni și greci au reprezentat suficiente argumente pentru a atrage simpatia celor dintâi pentru cauza rebelilor. Dorința înlocuirii domnului nu i-a împins totuși în fruntea răzvrătiților, implicarea lor în evenimente rămânând una de conjunctură. Armenii nu au făcut decât să îngroașe rândurile celor care i-au silit pe greci și pe evrei să părăsească îngroziți orașele moldovenești și mai cu seamă Iașii 30. Poate că reprezentanții
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Centrală de Stat, Centrul de Valorificare a Creației Populare, Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice). Se poate spune că debutul lui ca dramaturg a avut loc în 1961; anul în care i se reprezintă, la Teatrul Țăndărică din București, piesa Răzvrătiții și totodată anul în care încep să-i fie editate (sub formă de buletine multigrafiate, de „uz intern”, scoase de organismele culturale ale epocii și destinate teatrelor profesioniste ori de amatori) diferite texte dramatice (Răzvrătiții, 1961, Spicul de grâu povestește
GEORGESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
Teatrul Țăndărică din București, piesa Răzvrătiții și totodată anul în care încep să-i fie editate (sub formă de buletine multigrafiate, de „uz intern”, scoase de organismele culturale ale epocii și destinate teatrelor profesioniste ori de amatori) diferite texte dramatice (Răzvrătiții, 1961, Spicul de grâu povestește, 1964, Capul Brâncovenilor, 1967, O zi și o noapte, 1970, ș.a.). Câteva au apărut ulterior în volume colective. Debutează în volum cu Elegii pentru Cetatea Soarelui (1973). I-au fost jucate diferite piese, de-a
GEORGESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
în șase colțuri. Acestea sunt semne evidente ale mesianității personajului. Cea de‑a doua descoperire făcută de Isus ucenicilor săi în AP are loc pe „Muntele Sfânt”, Sion, și se referă la rezidirea templului, unul din principalele obiective vizate de răzvrătiții evrei. Pentru autorul AP, intenția ridicării unui nou templu pe pământ este de sorginte satanică. În viziunea sa, templul constituie o realitate transcendentală în raport cu lumea aceasta, este templul ceresc despre care vorbește Apocalipsa lui Ioan. Textul reia și interpretează în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aur și argint/ Și acoperiți de bogății, cântă cântare de biruință./ De îndată ce se apropie de cetatea părinților lor,/ Cumplitul tiran fuge îngrozit,/ Dimpreună cu mulți, [căutând scăpare] la regii de la Miazănoapte/ Silind poporul la război./ Dar nici nu încep bine răzvrătiții lupta împotriva oștirii lui Dumnezeu/ Că sunt răpuși de îngeri./ Înșelătorul și profetul său cel mincinos sunt prinși/ Și dimpreună aruncați de vii în iezerul de foc, pradă chinurilor./ Comandanții, căpeteniile și legații/ Din pricina nelegiuirii lor, vor ajunge sclavii sfinților
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
În fruntea partizanilor săi la locul destinat Întrunirilor militare, Înaintea cetății, unde-i ceru lui Hira Singh să-l predea pe panditul Jalla. Acesta refuză cu Încăpățânare - dar, conștientizând totodată că era prea slab pentru a se opune pe față răzvrătiților, reuși să fugă (așa cum am menționat ceva mai devreme), Însoțit fiind de Mean Son Singh, de panditul Jalla și de munteni, partizanii lor, Îndreptându-se cu toții spre râul Ravi. Dar sikhșii nu Îi Împărtășeau interesele și chiar prietenii săi cei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cu câteva gaguri, în care sunt făcute praf toate calitățile celebrului detectiv și pretențiile de moralitate ale englezilor. Cu o construcție insuficient supravegheată, cedând gustului pentru melodramatic, Rug este un mixaj de întâmplări menite să definească un personaj extraordinar, tipul răzvrătitului care, cu o inteligență diabolică, ia în răspăr fundamentele și obișnuințele sociale, nerecunoscând nici o altă valoare decât propria plăcere. Lăsându-se purtat numai de frenezia cuceririlor și a pasiunilor erotice, spiritual, cult, teribil, seducătorul provoacă drame și tragedii. Sfârșitul e
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
Ambele scrieri conservă unele trăsături ale sămănătorismului, au, totuși, o tentă de realism critic și, prin subiectul legat de crimă, violență și patologie, patimă și dezagregare morală, prezintă afinități cu literatura naturalistă. Diferite sunt Ruginoasa (1939), Fermecătorul Hrisoverghi (1943) și Răzvrătitul Toderiță (scris într-o ultimă variantă în 1944, rămas inedit), care pot fi considerate romane istorice sau istorii romanțate. Cel dintâi, cu aspectul unei monografii, are în centru personalitatea lui Al. I. Cuza, plasat în ambianța castelului de la Ruginoasa, într-
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
poveste cu amanți și cu figuri legendare de poeți, în care patetismul, livresc, se convertește în realism tragic. Între textul naratorului și citatele din poezia galantă a epocii se articulează, cu accente ludice, un dialog subtil, de o discretă modernitate. Răzvrătitul Toderiță evocă viața bunicului autorului, unul dintre opozanții lui Mihail Sturdza, în al cărui portret se îmbină pitorescul cu nuanța grotescă și accentele de pamflet. Refugiat la Paris, protagonistul are prilejul să fie martor la scene din revoluția franceză de la
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
mai bâlbâi prin câte-un poem în care Ștefan cel Mare/ și Mihai Viteazul măcelăresc turcii în frunte cu Partidul” (Dragă poezie). Poezia vizează notația directă, naturală, într-un gest de categoric refuz al teatralității: „Cei ce-au pierit naivi// răzvrătiții/ acestei lumi ne sunt eroii “ (Cei ce-au pierit naivi...). Spirit nonconformist, boem și rebel „ca un vagabond într-o flanelă roșie”, M. rămâne, în multe privințe, „modelul totemic al generației ’80” (Marcel Tolcea). SCRIERI: Locus periucundus, Timișoara, 1994; Ca
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
valoare mult mai generală. Spre a concilia ocazionalul cu universalul trebuie exercițiu și mulți se pierd considerând pretextul din unghiul lui pedestru și jurnalier. Prin urmare M. Beniuc învață atent ritmurile spre a deveni «toboșarul timpurilor noi». Obișnuit cu chiotul răzvrătitului și cu «mânia străbună» aruncă acum chemarea impetuoasă: Ei! Muncitorilor! A voastră e ziua măreață. Din străbunul Armindeni Răsare azi pretutindeni O nouă viață! Într-adevăr construcția socialistă solicită tinerețea perpetuă a sufletului, pe care poetul e dator s-o
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Gallia, a licențiat printr-un edict trupele de pretorieni care au luptat pentru el și le-a obligat să predea armele tribunilor. — O greșeală gravă, comentă sec Proculus. În cazul unei insurecții, pretorienii se vor grăbi să lupte de partea răzvrătiților. — Mai mult chiar, continuă Marcus, împăratul a poruncit să fie uciși cei o sută douăzeci de soldați care îl însoțeau pe Otho când a fost ucis Galba. Caecina și Valens i-au dus în lanțuri la Lugdunum pe comandanții othonieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
copleșit de strigătele entuziaste ale soldaților, care se adunaseră în jurul lui Antonius. — Tu ești cu noi! îi strigă Cornelius. Pricepi? Trebuie să fii de partea noastră. Avem nevoie de numele tău. Ai fost consul... Asta dă demnitate taberei noastre, a răzvrătiților. Înconjurat de soldați, avându-i alături pe Arrius Varus și Errius Sartorius, Antonius ridică iar brațul, cerând să se facă liniște. — Îi vom trimite mesaje lui Aponius Saturninus, curajosul guvernator al Maesiei, să se grăbească să ni se alăture împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Valens, pe care Vitellius îl acoperise de onoruri și bogății. Sublinie că Valens trecea peste Appenninus cu armata sa, dar că nu se grăbea, pentru că se oprea să jefuiască orașele. Îi aminti că flota de la Ravenna era acum de partea răzvrătiților și îl invită să i se alăture, promițându-i onorurile și bogățiile de care îl privase Vitellius. Îl sfătui să își îndemne autoritar soldații să depună armele. Aflară că, la Hostilia, Caecina fusese atacat de propriii soldați, furioși că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
seamă? Ceea ce-ți voi spune îți va da și mai multă putere, sunt sigur, zâmbi băiatul. Fratele tău se luptă cu vitellienii, tot la Bedriacum! Valerius păli. Îl luă pe băiat de umeri, tulburat. — Ce spui? Antonius Primus și răzvrătiții au ajuns până la Cremona? — Se află pe același câmp de bătălie unde a învins Vitellius în primăvară. Deocamdată nu se știe cum s-a terminat lupta. Băiatul coborî glasul. — Dacă tu învingi, va învinge și el. Iar când va învinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l știu pe Caecina în lanțuri, luat prizonier de oamenii săi. Comandanții or fi lași, dar soldații mă iubesc și-mi sunt credincioși. Asta n-ar trebui să mă bucure? Cât despre Cornelius Fuscus, o să aibă grijă Valens de el. — Răzvrătiții luptă la Bedriacum sub comanda lui Antonius Primus. I-am spus lui Allius Cerpicus să vină să te informeze imediat ce sosesc mesagerii noștri din miazănoapte. Ce se va întâmpla dacă Antonius Primus învinge? — Nimic. Nu se va întâmpla nimic. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dat greș în Pannonia, când n-au reușit să-l omoare pe Antonius Primus, toate merg din ce în ce mai prost. Caecina m-a trădat... Noroc că soldații, care-mi sunt credincioși, l-au pus în lanțuri. Apoi vii să-mi spui că răzvrătiții au invadat Italia și ne-au învins... Chiar crezi că am chef să te ascult? Vitellius duse cupa la gură și sorbi cu sete. — Unde e acum mesagerul? — La palat. Știe toate amănuntele... — Cui i-a transmis vestea? îl întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
norii adunați la orizont se ivea, abia vizibil pe cerul după-amiezii de octombrie, discul diafan al lunii în descreștere. 38 — Luna... Luna ne-a ajutat să învingem, zise Antonius cu glas stins. În cortul comandanților din tabăra flaviană, generalul armatei răzvrătiților era pe moarte. Titus se apleca din când în când spre el, cercetând la lumina lămpii plasturele de pe umărul drept. Deși rana făcută de ucigașii tocmiți de Vitellius fusese cauterizată, se redeschisese și se infectase. — Lachesis e pe moarte, șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și pot să te ridic, Lăsând odaia goală, și lampa afumată... De iarnă În ecouri bocitoare Vine iarna, vine-acuși - Plâng copile pe la uși Din harmonii cerșitoare. Plâng fecioare din clavire Prin palate boierești - Plâng harmonii la ferești Milogiri de cimitire. Răzvrătiții dau ca orbii Și flămîndu-i ucigaș - De ia sate la oraș Au trimis țăranii, - corbii. Prin orașele avute Histerii de muritori, Pe sub corbii bocitori Trec femeile pierdute. Iată, ninge, peste fire, Hai la vatră, la povești - Plâng harmonii la ferești
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]