1,302 matches
-
un corp fizic. În concepția lui, binele este pur și simplu ceea ce ne face plăcere, iar răul, ceea ce ne aduce durere și singurul rost în viață este căutarea plăcerii; un sistem de valori care a devenit premisa morală implicită a raționalismului economist. Instituțiile religiei și științei, fiecare cu propria sa imagine despre realitate, de atunci încoace au concurat pentru sufletul societăților occidentale. Dualismul, concepția după care materia și spiritul sunt două aspecte distincte și independente ale realității, a oferit o validare
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lui "intrînd în calendarul iacobinilor". Mai înainte, controversatul Machiavelli era făcut vinovat de Reforma religioasă, deși începuturile ei erau mult anterioare, și chiar de Noaptea Sf. Bartolomeu. Pierre Bayle, în faimosul său Dictionnaire critique (l695), din care s-a alimentat raționalismul epocii luminilor, rezumînd, ca adversar, cariera bună și rea a ideilor lui Machiavelli, observa obiectiv că acesta n-a inventat el politica amorală spre a-i învăța pe principi, ci "principii i-au dictat lui Machiavelli tot ce a scris
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
considerațiile din Discorsi, despre utilitatea ei. Crezînd, ca și Dante, în idealul unității patriei, el a atacat totuși biserica pe care o credea vinovată de menținerea interesată a fărîmițării Italiei. El nu s-a declarat ateu, dar a profesat un raționalism nedezmințit, care îl anunța pe Voltaire, antifanaticul veacului luminilor, și el autor al unor fraze despre valoarea antropologică a credinței. Principele este un proiect perfect aplicabil, nu are nimic utopic. Mai mult, prin demitizarea imaginii princiare și eliminarea artificialității, poate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
propria bătălie împotriva „pseudo-Bisericii” de la Roma. Grigore Palamas, scrie el, a fost una dintre cele mai hulite figuri răsăritene din partea istoricilor catolici. Cauza este că doctrina lui a fost respinsă totdeauna de teologia catolică, fie pentru că aceasta era influențată de raționalismul scolastic simplificator, fie pentru că opoziția față de doctrina palamită, inaugurată de Varlaam poate cu prea puțină reflexiune, a întărit teologia catolică în atitudinea ei scolastică intelectualistă față de Palamas. Din această cauză, adversarii ulteriori ai lui Palamas dintre greci au fost mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
compromis va fi de scurtă durată, fiindcă în prefața pe care o va redacta pentru cea de-a doua ediție a monografiei despre Palamas (1993), Stăniloae revine la poziția sa intransigentă față de teologia catolică, socotită ca fiind purtătoare a germenilor raționalismului ateu și a unei viziuni maniheiste, ba chiar păgâne a lumii. III Așa cum s-a putut constata, teologia lui Stăniloae este profund ancorată în tradiția patristică - mai bine zis, într-o anumită tradiție patristică, din care lipsesc Origen și Părinții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se orienteze către iubire, adolescentul din Bacău este bântuit de spectrul morții, cale de găsire a liniștii împotriva suferințelor vieții. Se produce o răsturnare între Eros și Thanatos. În asemenea înfundătură existențială, adolescentul lui Rareș Tiron ajunge, însă, pe calea raționalismului cartezian maladiv. Mama devine ținta ironiilor fiului, acesta considerând că Victoria își pierde vremea închinându-se la icoane, ba chiar îndemnându-l și pe el să urmeze aceeași cale a „prostiei” omenești. Lecturile scientiste trezesc în el trufia rascolnikoviană că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ar putea garanta valabilitatea încrederii de fond. Un asemenea punct arhimedian al gândirii nu există. Până și un gânditor critic precum Karl Popper, filozof și epistemolog britanic de origine austriacă, nu poate decât să pună raționalitatea rațiunii ca premiză la raționalismul său critic: "credința în rațiune", cum spune în Revolution oder Reform?, 1971. Filozofii raționaliști ar putea considera irațională o astfel de încredere în rațiune; același Popper vorbește de o "decizie irațională". Dar în acest mod recunosc evidentă baza irațională a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
său critic: "credința în rațiune", cum spune în Revolution oder Reform?, 1971. Filozofii raționaliști ar putea considera irațională o astfel de încredere în rațiune; același Popper vorbește de o "decizie irațională". Dar în acest mod recunosc evidentă baza irațională a raționalismului lor. Eu nu consider irațional acest act de a se încrede al rațiunii, o încredere de fond în raport cu ea însăși. Într-adevăr, încrederea în rațiune nu se poate demonstra inițial, dar devine comprehensibilă în actul experimentării ei: în momentul când
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
papă transmisă de mass-media. Nu sunt mai puțin critic decât oricine critică religia. Raționaliștii ar trebui să fie mai apropiați de stilul meu de a gândi, iar dogmaticienii ar trebui să fie mult mai critici. Chiar și raționalitatea absolutizată și raționalismul ideologic pot fi o superstiție, la fel și dogmatismul teologic. Oricum îmi doresc prea puțin să discut atât cu raționaliștii rigizi, cât și cu dogmaticii imobili. De mai multe ori am constatat că, în polemici, ambii se dovedesc incapabili chiar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mănâncă Derrida, Deleuze și Foucault pe pâine precum vorbele unui smintit mistic. N-am cum să fiu - nu doar pentru că am citit și eu suficient derrida-deleuze-foucault, cât să mă lecuiască și de excesele vieții spiritului, dar și de așa-zisul "raționalism" debil ascuns în detaliile nesfârșitului analitism ale acestor magiștri diabolici. Nu fac decât să reflectez la felul în care dispare o lume, cu vocabulele ei cu tot. Și să încerc să văd ce pierdem atunci când ni se pare că am
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
conservatorism? Dacă îl definim în funcție de Reflecții asupra revoluției din Franța, cartea fondatoare a lui Burke, atunci conservatorismul este reacția de respingere a ideilor Revoluției Franceze. "Se nasc astfel, în preajma anului 1791, opozițiile ce organizează spiritul conservator european: revoluție versus reformă, raționalism politic versus politică a prudenței și tradiției, constituție ca produs rațional versus constituție ca sedimentare istorică." (p. 14) Mai precis, dacă spiritul conservator se opune valorilor rațiunii iluministe, atunci proiectul unei inginerii sociale făcute în numele atotputerniciei rațiunii umane este respins
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
societatea poate fi clădită în acord cu prescripțiile rațiunii omenești, fiind în schimb convins că facultatea rațiunii e mărginită și că ea trebuie să asculte de convențiile pe care tradiția le-a imprimat în mentalul unei colectivități. Pentru un conservator, raționalismul politic dus la extrem naște monștri și dă naștere tragediilor istorice. În opinia unui astfel de politician, tradiția este vitală și nu poate fi respinsă în numele unui progres politic făcut în numele evoluției democratice. În schimb, pentru un iluminist, nivelarea politică
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
de Creția al unor viziuni estetice opuse (Negoițescu exagerează cu siguranță deosebirea dintre ele), dar este, în orice caz, dorința poetului de a se arăta în lume doar cu o față, nu cu cealaltă." (pag. 380) Nu sunt convins că raționalismul acesta permisiv poate concura, în perimetrul didactic, dubletul bine formulat, chiar dacă, iată, nu infailibil, al lui Negoițescu. (Aici se cuvine deschisă o paranteză. Ipocrizia interpretativă profesată în școli acceptă mai ușor conceptele cu lustru clasicist decât demonstrațiile riguroase cu o
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
Într-o pledoarie pentru critica impresionistă, Gaëtan Picon se referea la tel-quel-iști ca la niște indivizi care caută farmecul iubitei în bucățile rămase de pe urma disecției cadavrului acesteia. Evident, prin iubită se înțelege (capod)opera literară. Chiar dacă este încă fascinat de raționalismul extrem al teoriilor desprinse din școala formală rusă Mircea V. Ciobanu nu este atât de naiv încât să mizeze totul pe aceste cărți. Hermeneutica pentru care pledează presupune luarea în considerare a tuturor elementelor intrate în alcătuirea "câmpului de lectură
Strategii de lectură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7912_a_9237]
-
imobilă a celei din urmă, concepția în discuție și-a vădit inadecvarea îndeosebi în raport cu arta modernă, teren prin excelență al labilității, al metamorfozei, țintind unicitatea fiecărei opere, deci refractar la îndemnul de organizare și de sumisiune la un model, la raționalismul "neoclasic" al structuralismului. Oricum, și acesta e reproșul de căpetenie ce i se poate aduce, structuralismul nu are priză la nivelul axiologic, decisiv, al produselor de artă. Cum ar putea birocrația analitică a acestuia să stabilească valoarea? În încheiere, transcriem
Amurgul metodelor (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7971_a_9296]
-
n-avea cunoștintă, sau Jormania lui Ioan Petre Culianu din anii ´80). Începând cu expoziția schițată încă din primele pagini, un conflict puternic se accentuează între cele două părți componente ale narațiunii: pe de o parte se află Gulliver, intruchipând raționalismul, umanismul și tradițiile liberale ale Angliei (sau, într-o accepție mai largă, valorile civilizației europene), iar pe de altă parte se află o țară înapoiată, cu oameni umiliți trăind în sărăcie și frică, izolați de restul lumii de sârma ghimpată
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
mama într-un tęte ŕ tęte ca de la femeie la femeie menit să-i divulge fetei un realism crud, respingător, invocă absența iubirii în căsnicie ca o constantă a vieții ei. Echipați amândoi cu armamentul unui patetism dezgustător, cu un raționalism de operetă cu eroi de tablă și carton, cei doi păpușari încearcă să smulgă semnătura fiicei pe documentul pe care Dl Frățilă îl flutură amenințător. Când șantajul sentimental nu dă rezultate, iar scenariul bad cop, good cop falimentează, dl. Frățilă
Sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7276_a_8601]
-
exemplu: prima scenă a iubirii dintre Anna Karenina și Vronski interpretată magistral ca o glisare a vieții în moarte. Între viață și cărți e o pledoarie subsecventă pentru această relație, generând un bergsonian "elan creator", care se susține de un raționalism suplu. În versiunea eseistului, două simțăminte stau la baza artei: "înfiorarea și admirația". Cu precizarea că "misticul" are totdeauna cultul rațiunii. Lecturile sale "amoroase" au în vedere, înainte de emoția strict estetică, o empatie care ține mai mult de valorile etice
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
intermediară în istoria artei între Renaștere și Baroc... Jacob Burckhardt, exegetul elvețian de la începutul secolului al XX-lea, a folosit termenul pentru a descrie întreaga artă peninsulară din Cinquecento care a abdicat, după moartea prematură a lui Rafael, de la idealurile raționalismului și armoniei ce caracterizaseră generațiile precedente. Nu puțini teoreticieni au încercat să alcătuiască un catalog al trăsăturilor artei manieriste: virtuozitate mai mult sau mai puțin gratuită, tendință de a „cita” din alte tablouri în loc de a căuta inspirație direct în natură
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
treptele altarului. Înainte de intrarea Papei, în bazilica scufundată în umbră s-a cântat "Kalenda", despre așteptarea sosirii unui Mesia în Veschiul Testament. Ulterior, bazilica a fost iluminată, semnificând o nouă naștere a lui Cristos. Papa, care critică frecvent excesul de raționalism și refuzul transcendenței, i-a invitat pe toți oamenii la o atitudine umilă în fața misterului Crăciunului. Dacă vrem să îl găsim pe Dumnezeu apărut în chip de copil, atunci trebuie să coborâm de pe calul rațiunii noatre liberale (...) să ne lepădăm
Papa Benedict: "Trebuie să ne schimbăm atitudinea pentru a-l întâlni pe Dumnezeu cel diferit de prejudecăţile şi opiniile noastre" () [Corola-journal/Journalistic/58959_a_60284]
-
diferiți ca structură și venind din epoci diferite. N-aș insista foarte mult nici asupra „afinității” dintre spiritul lui Streinu și cel maiorescian, în care crede cu tărie Daniela Petroșel (vezi p. 13). Înclin să cred, mai degrabă, că, dincolo de raționalism și de credința în autonomia esteticului, comune în fond tuturor lovinescienilor, convingerea lui Vladimir Streinu că există o unitate de fond între poezie și critică îl situează într-o paradigmă spirituală diametral opusă celei maioresciene. Mentorul junimist era de părere
Vladimir Streinu, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5901_a_7226]
-
care a marcat mentalitatea germană după înfrângerea din Primul Război Mondial s-a exprimat printr-un „cult al dreptei pentru tehnică și, în cele din urmă, prin nazificarea tehnologiei germane". A fost, explică Wayne Biddle, rezultatul unei ciudate împerecheri între raționalism și mitologie. „Germania - susțineau promotorii noii teorii - poate fi în același timp avansată din punct de vedere tehnologic și fidelă idealurilor ei folclorice". Tehnologia a ajuns să fie considerată indispensabilă noului naționalism pentru a salva țara de corupția civilizației occidentale
După ștergerea urmelor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6144_a_7469]
-
condeiul lui Adrian Marino, demonizat, un „blestem" al poporului român. Nu se salvează de la dezastru nici folclorul, decimat alături, încă o dată, de poezia în genere, căci România nu se cade a fi „în nici un caz etern folclorică, poetică, «orfică»". Un raționalism sec, ostentativ, opus „oricărei metafizici nebuloase, oricăror ontologii, esoterisme și misticisme degradate", îl face pe autorul Biografiei ideii de literatură să arunce la repezeală peste bord pe „dogmaticii" Nae Ionescu, N. Steinhardt, C. Noica: „Ravagiile acestor «directori de conștiință», într-
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
și pe obscuritate, a fost condamnat ca burghez și decadent, iar poezia silită să se întoarcă la exprimarea unor sentimente obștești, limpezi și festive. Oarecum neașteptat este să constatăm că o critică aproape la fel de severă la adresa muzicii a venit dinspre raționalismul liberal ale cărui origini se află în Renaștere și la a cărui reașezare definitivă în Occident a contribuit Revoluția franceză. Critica o găsim, de exemplu, în romanul Muntele vrăjit al lui Thomas Mann, în rechizitoriul pe care îl face muzicii
Muzica înainte de toate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6301_a_7626]
-
latină), ceea ce poate să însemne „Tu o zici” ori „Exact, da, eu o recunosc.” Dar textul grec permite o interpretare diferită, căci „Su legeis” ar putea semnifica și „Tu o zici”, și că Iisus dă atunci precizări asupra regalității sale. Raționalismul roman converge însă mai ales spre interpretarea „Tu - nu eu - zici că sunt rege”, ceea ce ar însemna o negație și ar îndeplini cu adevărat rolul unei apărări normale, venite din partea unui acuzat. La precizarea lui Iisus: „Eu spre aceasta m-
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]