908 matches
-
Eu sunt tăiat pe din două. Adică este omul care crede profund, instinctiv în Dumnezeu, omul care se roagă de cel puțin de două ori pe zi, având convingerea că dialogul meu cu Dumnezeu este indispensabil. Și mai este omul raționalist, istoricul, care nu înțelege noima multor explicații din dogme. Aici o să vă dau o reflecțiune foarte interesantă a fratelui meu care era medic, cu un bun simț extraordinar. Intr-o discuție avută cu mulți ani în urmă, după ce reflectasem la
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
și misticisme degradate", îl face pe autorul Biografiei ideii de literatură să arunce la repezeală peste bord pe „dogmaticii" Nae Ionescu, N. Steinhardt, C. Noica: „Ravagiile acestor «directori de conștiință», într-o cultură crudă, nedezvoltată, nefundamentată pe baze raționale (inclusiv raționaliste) sunt incalculabile". Motivația? Ar fi următoarea: „Cultura este o întreprindere și o activitate liberă sau nu există". Ca și cum libertatea culturii ar exclude alte perspective decît pe cele cu voie de la o singură instanță personală, a sa. Ca și cum înciudarea lui Adrian
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
ceea ce i se insuflă, tocmai de aceea iconarii autentici sunt rari. Riguros vorbind, iconarul nu trebuie să aibă talent, adică virtuozitate plastică, ci har, adică energie venită de dincolo. Dintre fenomenele actuale de desfigurare iconică, cele mai întîlnite sunt excesul raționalist și umoarea pietistă. In primul caz, icoana e privită ca un suport a cărui menire e să reprezinte pasiv niște simboluri sau niște povești. Potrivit acestei optici, icoana nu are virtuți apotropaice: ea nu îndepărtează răul, nu risipește grijile și
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
impusă oficial o diferențiere semantică, o specializare a formei „românizate” pentru sensul cel mai transparent-metaforic (a învesti pe cineva înseamnă, de fapt, a-l „îmbrăca” pe acesta cu veșmintele simbolice ale unei funcții sociale). Deși nu corespundea uzului, această diferențiere raționalistă (ghidată de un ideal al dezambiguizării și al specializării semantice) s-a impus prin instrumentele normative centralizate din anii ’50-’80. Cele de mai sus nu pun în discuție norma - o convenție care trebuie respectată; semnalează doar caracterul ei adesea
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
Rodica Zafiu Nu sunt rare cazurile în care simțul justi- țiar al vorbitorilor își alege o țintă falsă. La o analiză grăbită, parțială și excesiv raționalistă, unele dintre faptele de limbă par absurde sau contradictorii. Acum o jumătate de secol, Alexandru Graur observa indignarea unor cititori sau ascultători față de presupusa folosire improprie a termenilor a deservi și deservire. Tema a fost reluată în „Capcanele” limbii române
Deservire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5403_a_6728]
-
ele aparțin unei lumi clandestine, paralele, aproape constrânse să se estompeze în anonimat pentru a păstra secretul Societății, și totodată străduindu-se să nu-și piardă vocația de lector sau receptor. Sigur, cititorul ce prețuiește romanul aplicând o grilă strict raționalistă va deveni suspicios, dar cel îngăduitor cu componentele paranormale (teleportare, avatar, virtuți mediumnice), dispus să accepte și existența unor fenomene ce se abat de la legile cunoscute (până acum) de știință va explora cu o voluptuoasă complicitate căile insolite și neverosimile
O realitate paralelă: lectores și receptori by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4719_a_6044]
-
Rodica Zafiu Structurile lingvistice pot fi judecate foarte diferit din perspectiva raționalității, a sensului cuvintelor pe care le cuprind - sau din aceea a funcționalității, a rolului lor în comunicare. Deci a fost adesea criticat (din perspectivă normativă, raționalistă) pentru lipsa de sens concluziv a folosirii sale clișeizate; la o examinare strict lingvistică se constată, totuși, că nu e un element inutil, ci unul cu valoare de conector pragmatic. Pleonasmele sunt de obicei ridicole prin repetarea aparent inutilă a
Eu personal... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5578_a_6903]
-
oară la Ibn Șină, acoperind realitatea că evoluție creativă, „realitate intuitivă” (încercând, deci, să combine filozofia intuitivă și cea raționalista ). Timpul este considerat în același timp creat (creația că proces de emanație dincolo de timp), dar și etern (categorie a lumii raționaliste), lumea fiind în același timp eternă dar și creată (dacă creația înseamnă emanația „ființelor posibile” din Ființă Necesară). De altfel, Averroes i-a reproșat că a ignorat voit distincția între „ceea ce e ascuns” (sfera cunoașterii intuitive; Dumnezeu; noumenon) și „ceea ce
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
timp eternă dar și creată (dacă creația înseamnă emanația „ființelor posibile” din Ființă Necesară). De altfel, Averroes i-a reproșat că a ignorat voit distincția între „ceea ce e ascuns” (sfera cunoașterii intuitive; Dumnezeu; noumenon) și „ceea ce e vizibil” (lumea gândirii raționaliste; omul; phainomenon). Aflat la distanță egală între raționalism și gnoza intelectualista, Ibn Șină definește - într-o Epistola asupra izvoarelor înțelepciunii/ Risala fi ’uyun al-hikma astfel filozofia: „Hikma este perfecțiunea sufletului omenesc prin cunoașterea lucrurilor și afirmarea adevărurilor speculative și practice
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
creează, după cum declară în Ramonismo (1923), propriul ism, ramonismul, „ca să opun ismul meu tuturor ismelor”. Sub stindardul libertății, arborat de „noua literatură”, ramonismul apelează la imaginație și inventivitate, pentru a elibera privirea și discursul de limitările obiective și de imperativele raționaliste. Lumea, animată și inanimată este văzută într-un mod analogic și animist, care permite insolite conexiuni, modificări ale statutului, raporturilor și ierarhizărilor. În viață și în operă, RAMÓN este atașat de obiectele lumii reale și preferă dimensiunile reduse, „fleacul și
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
Toamnei, nr. 35a, Bucarest, Romania]. * [București, 27 noiembrie 1926] Dragă Georgeta, Formule ca „vechiul meu prieten" sau „dragă Florio" nu mi se par nici mucegăite nici spălăcite, dacă nu sunt puse numai pentru simetria epistolară. Cât privește atributele de „filosof", „raționalist", astea sunt excogitațiuni infernale ale spiritului tău de generalizare prea accelerat și care m-au dărâmat în ochii unor ființe în fața cărora ar fi trebuit să trec drept ceea ce sunt: un imbecil cu toate slăbiciunile normale, numai ceva mai puternice
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
lui Ion Creangă (din 1938). În acest scenariu intră, desigur, și Viața lui I. L. Caragiale, care s-a dorit a fi o replică la metoda călinesciană din Viața lui Mihai Eminescu. La drept vorbind, replica este doar de stil critic. Raționalist, recunoscându- și un posibil model în Paul Souday, Șerban Cioculescu nu crede în ideea criticii ca literatură și detestă stilul „metaforic”, flamboaiant. Pe de altă parte, însă, cercetarea documentară pe care G. Călinescu o așază la temelia criticii sale nu
Reeditarea unui model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3814_a_5139]
-
nu este rezultatul vreunei porniri native spre cruzime și violență, ci ia naștere din tocirea afectelor și din exacerbarea rațiunii care sfârșește prin a genera monștri. Astfel încât cartea Mioarei Cremene se convertește acum în critica sui generis a unei gândiri raționaliste care începe odată cu Iluminismul, oferă un fundament ideologic pentru crimele Revoluției Franceze și își atinge punctul de climax în ideologia marxist-leninistă. În numele acestui raționalism individul este subordonat colectivității, libertatea devine necesitate înțeleasă, informațiile sunt cenzurate cu strășnicie, în rezervații se
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
pași: „secretul” Florilor răului trebuia să fie păstrat cu sfințenie până într-un punct și devoalat zgomotos dincolo de acel moment-limită (coincizând aproximativ cu sfârșitul autorului însuși). Numai că Valéry ratează șansa și dă curs unui tip de lectură „rece”, carteziană, raționalistă (și, în paranteză fie spus, credulă), deja sedimentată de prestigiul comentariilor anterioare. Că Baudelaire ar fi vrut cu totul altceva rezultă dintr-o minuțioasă analiză a raporturilor (la suprafață, extrem de cordiale) dintre acesta și Hugo. Cronica la Mizerabilii e scrisă
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
unor aspecte inavuabile, sondând deopotrivă relația conștiinței cu trupul și limbajul. La Franklin există o anume seninătate, legată de depășirea limitelor: eroul, autodidact, a putut obține gloria, pe când Leiris își dezvăluie rănile, într-un veritabil rechizitoriu adus educației occidentale, eminamente raționalistă. Freudismul și suprarealismul au remarcat, salvator, că omul e mult mai bogat decât istoria lui „oficială”. Ca fondator al unei societăți sociologice, Leiris dorește să regenereze, antiacademic, dar vital, societatea. H. Adams e lipsit de gândire dialectică, la el contrariile
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
că Marx își dorește această libertate politică radicală tocmai într-o lume post-politică, o lume care a suprimat statul și, odată cu el, orice formă de reprezentare politică substanțială. Concluzii: o dialectica insurmontabila Kant, Hegel și Marx au fost principalii gânditori raționaliști care au avut în vedere spinoasă problemă a relației dintre libertate și necesitate. În versiune kantiana, libertatea apare doar că moralitate individuală, eventual conectată exclusiv prin gândire, dacă așa ceva este posibil, cu alte moralități, ființând într-o lume fenomenala de
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
știe prea bine pe ce temei s-a încetățenit o formă sau a fost condamnată alta. De la un autor la altul, din manual în manual, prin consens sau obișnuință, prin școală sau prin autoritatea unor oameni de cultură, cu justificări raționaliste sau estetice ori fără nici o justificare, anumite forme și construcții au devenit preferabile altora. Idealul ar fi să putem reconstitui istoria (destul de recentă) a constituirii acestor reguli (ea ar putea fi subiectul unor lucrări de licență migăloase, dar extrem de utile
Unu și unul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10929_a_12254]
-
de către iacobinism", ceea ce-l face pe Compagnon să exclame: "un contrarevoluționar pariază pe Revoluție pentru a reainstaura monarhia." Pornind de la atitudinea față de Revoluție, anti-luminismul (situarea în partidul anti-filozofilor, și în special împotriva lui Rousseau pe de o parte și a raționaliștilor materialiști pe de alta, ca d'Holbach, La Mettrie, Hélvetius), pesimismul, cantonarea "originii" decăderii morale în păcat - dar nu numai, chiar și insistența cu care este căutată o origine a decăderii, fapt ce atestă radicalitatea procesului - estetica sublimului (unde însă
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
literare nu constituie o prioritate pentru Iovănel, dar el își află, totuși, acoperire, fiindcă analiza textelor, oricât de focalizată ideologic, nu eludează nici aspectele estetice). Poziția ab initio de neutralitate se fortifică prin îmbrăcarea unei armuri de gheață a inteligenței raționaliste. Mihai Iovănel seamănă cu omul de știință care investighează judicios datele, apoi elaborează teorii pe baza unor demonstrații logice. Din acest punct de vedere, caracterizarea profesorului Paul Cornea, de pe coperta a patra a cărții, este sintetică și exactă: „Critica lui
Monograf în armură de gheață by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4186_a_5511]
-
rândul acelora care afirmă superioritatea rațiunii, ci cel care cheamă la redescoperirea valorilor ortodoxe și naționale în același timp. Faptul că el abordează consecvent și aceste teme preponderent teologice, dar mai ales atitudinea sa condescendentă vis-a-vis de filosofia clasică, exclusiv raționalistă, care nu poate accepta decât ceea ce intră sub incidența logicului și analiticului, l-au recomandat ca fiind un indezirabil în eșicherul universitar bucureștean. Însă Nae Ionescu nici nu a dorit vreodată să intre în rândul celor care afirmă suveranitatea rațiunii
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
în rugăciunile, cât și în toate cântările închinate Sfintei Cruci, Biserica i se adresează ca unei persoane? Biserica Ortodoxă nu desparte pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos de Crucea Sa, devenită prin Înviere altar de jertfă veșnică, și nici nu desparte raționalist Crucea de Iisus Iisus Hristos cel răstignit pe ea. În lumina Învierii, slava Crucii pătrunde umanitatea și cosmosul. De aceea, Biserica i se adresează ei ca unei persoane. Nu este vorba aici despre un antropomorfism ori personalizarea unui obiect, ci
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
este părintele satului de artiști de la Ein Hod, Israel, în care s-au integrat pictori, sculptori, ceramiști veniți din cele patru zări. În reliefurile sale policrome și uleiurile în ulei sunt dominante problemele de construcție, rezolvate prin perspectiva unui spirit raționalist. Un alt mare pictor născut în România și emigrat în Palestina mandatară este Reuven RUBIN, creatorul stilului eretz-israelian: peisajul biblic, folclorul, personajele sale (iemeniti, evrei hasidici, arabi), Ierusalimul, Galilea constitue permanenta sa sursă de inspirație. De notat că odată cu declararea
PICTORI DIN ROMÂNIA ÎN LUME de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383554_a_384883]
-
TREMENDUM ET FASCINANS, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017. La orizont se deschid acum încet, încet, pe nesimțite, zorii unei lumi așa zise post-moderne, care încearca o reevaluare a exceselor valorilor și a gândirii raționaliste moderne. Astfel, pare surprinzător și totodată paradoxal că o parte din elita intelectuală luminată din vârful ierarhiei filozofice de astăzi, care crede și urmează același filon de gândire vădit și declarat ateistă, consideră ca inadmisibil faptul că după atâta vreme
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
ateu convins, a simtit ceva „straniu”, a simțit că „lipseste ceva esențial” ... Citește mai mult La orizont se deschid acum încet, încet, pe nesimțite, zorii unei lumi așa zise post-moderne, care încearca o reevaluare a exceselor valorilor și a gândirii raționaliste moderne. Astfel, pare surprinzător și totodată paradoxal că o parte din elita intelectuală luminată din vârful ierarhiei filozofice de astăzi, care crede și urmează același filon de gândire vădit și declarat ateistă, consideră ca inadmisibil faptul că după atâta vreme
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
calmă, binefăcătoare stea. Peste orgiile materialității ortodoxe, peste casapii Apocalipsului de la a căror poezie, "Où pourrit dans les joncs tout un Leviathan"1, ne întoarcem cu un dezgust ilimitat: peste papagaliceasca înșirare de mici și obraznice trucuri a tinerilor poeți raționaliști - semiurbani, capabili exact de trei silogisme - flutură aurul legendar al unei nobile poezii. Capriciul Grației! Ultima oră, 24 februarie 1929 Unde putrezește în stufăriș un întreg Leviatan (fr.). RĂSĂRITUL CRAILOR Necuvenită cinste! Astăzi prostescul nostru scris se căftănește. Un om
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]