312 matches
-
punct de vedere normativ. În context, poate fi subliniată o altă caracteristică distinctivă a Școlii engleze, mult valorificată de autorii contemporani: acceptarea argumentelor normative în abordarea relațiilor internaționale ca elemente constitutive necesare și, în același timp, legitime ale teoretizării. Pentru raționaliști, societatea internațională de astăzi, prima societate internațională universală, are o cultură comună minimă, dar nu poate atinge nivelul unei comunități de limbă, religie sau de norme extinse și detaliate. Există multe tensiuni și multă diversitate în societatea internațională contemporană, a
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
filosofic recurge mereu, cu toate criticile și obiecțiile pe care i le aduce. Inteligența, luciditatea, voința de obiectivitate nu sunt atribute exclusive ale raționalismului. Mihai Ralea, cu tot atașamentul declarat pentru spiritul cartezian și descendența lui iacobină, nu era un raționalist. Raționalismul dogmatic nu e mai puțin intolerant decât iraționalismul; simțul concretului îi lipsește, nuanțele inefabile și fugitive îi scapă. Ralea a scris critică literară și de artă cu multă pertinență, pătrundere și talent; fără să fi fost un profesionist al
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și talent; fără să fi fost un profesionist al genului a statornicit câteva judecăți de valoare în literatura noastră și a impus la noi câțiva autori străini. Articolele lui de critică se vor citi totdeauna cu interes și plăcere. Un raționalist nu le-ar fi putut scrie. Criticul „raționalist” are câteodată ceva de personaj dintr-o comedie molierescă. Istoria literaturilor cunoaște destule specimene ale acestui tip. Ralea nu era un „spirit geometric”, ci un „esprit de finesse” în cel mai înalt
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
așa de bine și de care aproape că ne atașaserăm - pe care le-am utilizat împotriva puterii clerico-fasciste, împotriva puterii represive. Noua putere consumistă și permisivă s-a servit tocmai de cuceririle noastre mentale de laici, de iluminiști și de raționaliști pentru a-și construi propria schelărie de fals laicism, de fals iluminism și de falsă iraționalitate. S-a slujit de profanările noastre pentru a se elibera de un trecut care, din cauza consacrărilor sale atroce și idioate, nu-i mai folosea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
îmbogățită, foarte citită în epocă și folosită la „Sf. Sava” pentru compuneri și analize stilistice), din nou un „romanț” de succes, Istoria lui Gil Blas de Lesage (1837), „scrierea morală” Velisarie a lui Marmontel (1843), Dialogurile lui Focion , după versiunea raționalistului francez Gabriel de Mably (1844). Din literatura romantică italiană, alegerea numelor arată un gust oscilant: Alfieri (tragediile Filip și Orest, 1847), dar și obscurii Olivo Bucchi (Francesca de la Rimini, 1846), și G. Compagnoni. Cărțile sunt însoțite de precuvântări ample, în
MARCOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
fi ușor destrămate de inovațiile venite de jos sau din exterior. Dacă o nouă tehnică funcționează, atunci are mari șanse să Își găsească adepți. Apărând tradiționalismul În detrimentul raționalismului, Michael Oakeshott pune accentul pe pragmatismul tradițiilor reale, existente: „Marea greșeală a raționalistului - deși ea nu este inerentă metodei - este aceea de a presupune că «tradițiaș, sau ce s-ar numi mai degrabă «cunoaștere practicăș, este rigidă, fixă și statică. Or ea este «predominant fluidăș”. Tradiția, În parte datorită variației la nivel local
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
local, nu național: „Fiecare generație și fiecare administrație va vedea desfășurându-se Înaintea sa o coală albă, plină de posibilități. Dacă, din Întâmplare, această tabula rasa a fost mâzgălită cu Înscrisurile iraționale ale unor strămoși tradiționaliști, atunci prima sarcină a raționalistului trebuie să fie acea de a le șterge complet”. Cred că ceea ce neglijează conservatorii ca Oakeshott este faptul că modernismul extrem reprezintă o atracție firească pentru o elită intelectuală și pentru un popor care s-ar putea să aibă un
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
îndeobște de perechi de interese mereu coexistente (literatură-muzică, artă-filosofie, estetic-etic), dar și de un exces de patos. Germanității îi sunt dedicate două cărți: Thomas Mann (1965) și Hegel și arta (1980), amândouă construite din perspectiva unui autor „luminist prin formație, raționalist prin atașament”, dispus să rețină de la cel dintâi limpezimea tenebrelor traversate, iar de la celălalt, constructivismul „grandios, logic și istoric, teribila și terifianta măreție”. Alte patru cărți au drept obiect spațiul culturii ruse: Dostoievski. „Tragedia subteranei” (1968), Romanul unui oraș. Petersburg-Petrograd-Leningrad
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
și pregnanță, descrieri de țări, orașe, oameni, de drumuri în spații vaste. Se întâlnesc aici un colorist, un comentator fin de artă, un reflexiv și mai ales un observator acut al „psihologiei popoarelor”, aplicată acum pe scară largă. Revine reflecția raționalistului și a democratului de stânga care, chiar în inima civilizației europene, știe să admire, dar să și critice (poate nu întotdeauna cu îndreptățire). El spune lucrurilor pe nume, cu riscul de a ultragia orgoliul național, ce îi place și ce
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
poate asemenea cu acei iceberguri plutitori pe mările Nordului, al căror volum de impresionante proporții se află nu deasupra apelor, ci dedesubt. VLADIMIR STREINU M. Ralea repetă, într-o oarecare măsură, destinul lui Paul Zarifopol, fiind ca și acesta un raționalist în luptă cu facilitățile talentului: ale lui și ale altora. Critica literară n-a fost profesiunea lui principală, dar pe măsură ce trece timpul vedem că opera lui critică rezistă mai mult decât altele. Ce ne place azi la el este extraordinara
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
romanul Castelul, transpus de Ș. în românește. Personajul principal, K., e văzut ca un „căutător al adevărului”, care parcurge o „aventură a cunoașterii”. Încercările lui de a pătrunde în castel învederează tot atâtea eforturi de demistificare, identificabile cu „lupta unui raționalist care râvnește să aducă lumină într-o ceață de mistere”. Numeroase observații penetrante structurează mai cu seamă studiile cu caracter micromonografic. Heinrich Böll privește lumea cu ochii „omului de pe stradă”, ai inadaptatului „normal”. El e atras mai ales de „punctele
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
care se cheamă Satan. Ignoranța lui Celsus impune o cateheză elementară, pe care Origen o întreprinde cu multă răbdare, dar nu fără un gram de ironie fină. Credința creștinilor în existența diavolului este o altă piatră de poticnire pentru spiritul „raționalist” al lui Celsus. Astfel, el denunță în repetate rânduri această doctrină care dă dovadă de absurditate și impietate (6, 42): Aceștia au născocit un adversar al lui Dumnezeu, pe care îl numesc diavol, iar în ebraică Satan. Fără nici o îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a fost, de asemenea, aprecierea poeziei „de concepție” (Panait Cerna, Grigore Alexandrescu) și a prozei lui Ion Dragoslav. La început de secol XX activitatea critică a lui T. e totuși o realizare, nu doar o promisiune. Tânărul critic era un raționalist, fără o adevărată sensibilitate estetică; opera de artă se valorifica în conștiința lui mai mult prin latura elementului intelectual decât prin încorporarea lui în haina sensibilă a artei: și în aceasta, prin structura sufletească se apropia, deci, de M. Dragomirescu
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
variate din țările arabe se constituiau însă în obstacole dificile pentru abordarea rațională a măsurilor de reforme. D.K. Wheeler a crezut că le poate depăși aplicând, în manieră personală, principiile formulate de Hilda Taba. După acest autor - modern și deci raționalist -, obstacolele nu sunt determinate de opțiuni filosofico-politice și de optici definitiv ireconciliabile, ci rezidă mai degrabă în confuzii semantice și în lipsa unor definiții operaționale ale conceptelor folosite în analiza problemelor de orientare axiologică a curriculumului educațional. În consecință, Wheeler a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mari contribuții la teoria curriculumului, realizate la Columbia University, pot fi considerate vouchers pentru educația umanistă. Identificarea „semizeilor curriculumului” nu a fost nici pledoarie pro domo, nici stupidă preamărire, ci căutarea disperată a fundamentelor infailibile, pe care eforturile „științifice” ale raționaliștilor și empiriștilor, precum Bloom și Gagné, nu le puteau oferi. Desigur, puțini s-au lăsat seduși de supoziția că „garanții” pot fi considerați marii profesori de la Columbia, Chicago, Harvard sau Ohio. De aceea cercetările au mutat accentul de pe trecut pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în societate, capabil să contribuie la progresul ei. Curriculumul reconstrucționist este „uzina care fabrică societatea”. Asimilarea curriculumului cu un „proces de producție socială” apropie reconstrucționismul social de tehnologism; de fapt, reconstrucționismul nu este decât „varianta socializată” a tehnologismului. În fine, raționaliștii academici sunt păstrătorii tradițiilor. Pentru ei, curriculumul trebuie să aibă ca scop major formarea studenților pentru a folosi și a aprecia idei ca să lucreze într-un anumit domeniu intelectual sau artistic. Curriculumul academic se bazează pe disciplinele clasice pe care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în varianta țărănească). P. pornește de la ideea unui „localism” creator, deschis spre Europa. „Localismul” său se bizuie pe etosul oltenesc, mai precis pe „spiritul cobilițar” care, în imaginația sa, va resuscita spiritual decăzuta Europă. Nu îi plac, din ideologia românească, „raționaliștii”, „criticiștii”, „zeflemiștii”, în speță Titu Maiorescu și I.L. Caragiale. Acesta din urmă ar cultiva „fronda iresponsabilă, paradoxul ieftin, irespectul valorilor absolute, o stearpă logică [...], un criticism până la absurd”, unii neavând „conștiința responsabilității scrisului și a activității publice”. P. se întâlnește
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
reproșau lui Caragiale faptul că, prin ironia lui distrugătoare, împiedică spiritul românesc să ajungă la metafizică. P. este de partea curentului istoric - tradiționalist și organicist care, pornind de la Mihail Kogălniceanu, ajunge la Vasile Pârvan și, de aici, la Nae Ionescu. „Raționaliștii” vor, așadar, un stat juridic, „organiciștii” unul istoric. Cei dintâi ar fi „criticiști”, „alexandrini”, cei din urmă sunt creatori, neliniștiți și agitați; ei pun lumea în mișcare, europenizează „tradiția”, deschid „localismul” spre modernitate. Argumentul forte este Brâncuși, exponent al „localismelor
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
se bucura de popularitate în Europa. Umanismul profund al lui M. reiese și din afirmația potrivit căreia nici o creație durabilă, în ordinea spiritualității, nu se poate realiza în cercul individualismului, ci numai prin ridicarea în sfera de interese a omenirii. Raționalist ponderat, el a năzuit către o filosofie practică, nu speculativă, marcându-și influența asupra unei întregi serii de gânditori români din prima jumătate a secolului al XX-lea. De orientare pozitivistă este și Logica sa, aflată sub influența lui John
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
ar putea fi redată, pe scurt, în felul următor: nu există o cunoaștere directă, nemijlocită, intuitivă. Kant contestă, mai întâi, că oamenii, ca ființe raționale imperfecte, posedă ceva de felul unei intuiții intelectuale. Prin aceasta el se delimitează net de raționaliștii dogmatici ai vremii sale, de genul lui Crusius. Intelectul omenesc poate doar să gândească, nu să intuiască. Tocmai în aceasta constă, după Kant, deosebirea dintre intelectul omenesc și intelectul divin. În al doilea rând, Kant neagă faptul că noi am
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
adică este fructul nevoii universal umane de absolut, dar nu absolutul însuși. Ca să mergi la absolut, trebuie să depășești și arta și filosofia și să treci la religie.86 Spiritualitatea răsăriteană, sublinia cu insistență Ionescu, este incompatibilă cu spiritul universalist, raționalist al gândirii occidentale moderne. În lumea spirituală a Răsăritului, cunoașterea lui Dumnezeu nu poate deveni niciodată o problemă, tema unei discuții teoretice în care se produc argumente și contraargumente. Dacă pentru filosofia Occidentului existența și cunoașterea lui Dumnezeu au devenit
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de deism, Critica rațiunii pure va argumenta, cu o rigoare și cu o minuțiozitate împinse până la limita pedanteriei, că Dumnezeu nu poate constitui obiectul unei cunoașteri cu valoare obiectivă. În opoziție cu acei contemporani care ar putea fi calificați drept „raționaliști dintr-o bucată”, Kant a despărțit clar întrebarea Ce putem ști? de întrebările Ce trebuie să facem? și Ce putem spera? El a contestat ceea ce „raționaliștii dintr-o bucată” ai vremii considerau drept ceva de la sine înțeles, și anume că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cu valoare obiectivă. În opoziție cu acei contemporani care ar putea fi calificați drept „raționaliști dintr-o bucată”, Kant a despărțit clar întrebarea Ce putem ști? de întrebările Ce trebuie să facem? și Ce putem spera? El a contestat ceea ce „raționaliștii dintr-o bucată” ai vremii considerau drept ceva de la sine înțeles, și anume că rațiunea teoretică este îndreptățită să ofere un răspuns la ultimele două întrebări în aceeași măsură în care ea este îndreptățită să răspundă la prima dintre ele
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
obiectivă este că Dumnezeu nu poate deveni obiect al rațiunii teoretice, speculative. Existența lui Dumnezeu precum și enunțuri despre natura și atributele sale nu pot fi întemeiate în limitele rațiunii teoretice. Este un verdict distrugător îndreptat în egală măsură împotriva încercărilor raționaliștilor de factură mai tradițională de a împăca rațiunea cu credința printr-o fundamentare rațioală a dogmelor religiei revelate, cât și împotriva tentativelor unor raționaliști mai radicali, a deiștilor, de a proba printr-o argumentare constrângătoare existența lui Dumnezeu și de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fi întemeiate în limitele rațiunii teoretice. Este un verdict distrugător îndreptat în egală măsură împotriva încercărilor raționaliștilor de factură mai tradițională de a împăca rațiunea cu credința printr-o fundamentare rațioală a dogmelor religiei revelate, cât și împotriva tentativelor unor raționaliști mai radicali, a deiștilor, de a proba printr-o argumentare constrângătoare existența lui Dumnezeu și de a fundamenta în acest fel religia naturală. Evidențierea caracterului iluzoriu al argumentelor deiste nu înseamnă însă renunțarea la proiectul unei religii întemeiate pe rațiune
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]