386 matches
-
de ai săi, cum să aflară pegiur dânsul la loc de grije, îndată repedzi pe Șendre hatmanul înaintea oștii muntenești cu puținei slujitori, ca-n chip de strajă. Și dând pe oastea muntenească, mulți pre puțini, fură biruiți de oastea Radului vodă și acolo pierit-au și Șendrea hatmanul, mai gios de Râmnic, unde s-au pomenit multă vréme Movila Șendrii. Și l-au dus, de l-au îngropat în sat în Dolhăști, lângă tată-său."" Și Grigore Ureche scrie același
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
În secolul al XII-lea ar fi ajuns și până în actuala provincie italiană Friuli-Veneția Giulia, deoarece într-un document emis în 1181 de stareța Ermelinda a unei mănăstiri din Patriarhatul de Aquileia de pe acest teritoriu, apare o persoană cu numele Radul, colon căruia i s-a atribuit pământ. În secolul al XIV-lea sunt atestați păstori vlahi în apropierea orașelor Split, Trogir, Šibenik, Zadar, precum și pe insulele Rab, Pag și Krk. Pe această insulă au mai rămas de la ei numai toponime
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
în "Letopisețul Cantacuzinesc", se menționează că: "„deci atuncea boiarii câți erau pribegi încă au venit de s-au închiat toți la Alexandru vodă. După aceia trecând 2 luni, iar Alexandru vodă au început de au tăiat mulțime de boiari, anume: Radul logofătul ot Drăgoiești i Mihnea ot Bădeni i sin Udriște vistierul i Tudor ot Bucov i Vladul Caplii i Pătrașcu i Calota i Stan sin Drăgulețului i Radul stolnicul ot Boldești i Radul sin Socol dvornicul, și alții, mesița septemvrie
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
iar Alexandru vodă au început de au tăiat mulțime de boiari, anume: Radul logofătul ot Drăgoiești i Mihnea ot Bădeni i sin Udriște vistierul i Tudor ot Bucov i Vladul Caplii i Pătrașcu i Calota i Stan sin Drăgulețului i Radul stolnicul ot Boldești i Radul sin Socol dvornicul, și alții, mesița septemvrie 1 deni”" . Același episod este relatat în cuvinte aproape identice și de cronică lui Radu Popescu, însă nici unul dintre cei doi cronicari nu spune nici un cuvant despre motivația
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
de au tăiat mulțime de boiari, anume: Radul logofătul ot Drăgoiești i Mihnea ot Bădeni i sin Udriște vistierul i Tudor ot Bucov i Vladul Caplii i Pătrașcu i Calota i Stan sin Drăgulețului i Radul stolnicul ot Boldești i Radul sin Socol dvornicul, și alții, mesița septemvrie 1 deni”" . Același episod este relatat în cuvinte aproape identice și de cronică lui Radu Popescu, însă nici unul dintre cei doi cronicari nu spune nici un cuvant despre motivația care a stat la baza
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
În cele din urme a fost încheiat și un jurământ, care era valabil pe durata vieții lui Mircea ( era o pace temporară). Procesul închinării a început încă din vremea lui Mircea cel Bartanr și s-a încheiat cu întronarea lui Radul cel Frumos în 1462. În comparație cu celelalte „închinări”, în 1462 avea loc, în viziunea lui Mehmed Nesri, o „închinare colectivă”. „Închinarea” din 1462 este identificată la otomani cu „supunerea deplină”, cucerirea țării etc. Între 1521-1529 au avut loc o serie de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
lui Ursu și Oancea, cu feciorii lui, ca să le fie lor moșie la Urlați (...), din câmpu și din apă și din siliștea satului ... La 3 iunie 1595, Mihai Viteazul dădea poruncă lui Ursu și cu feciorii lui, anume Stan și Radul, și feciorilor lor (...), ca să le fie lor moșie în "Deaul Bobului" și cu viile din partea Albului feciorul Bălței jumătate, și din deal și din pădure. Pentru că au cumpărat Ursu și cu feciorii lui, Stan și Radul, dintre această jumătate de
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
lui, anume Stan și Radul, și feciorilor lor (...), ca să le fie lor moșie în "Deaul Bobului" și cu viile din partea Albului feciorul Bălței jumătate, și din deal și din pădure. Pentru că au cumpărat Ursu și cu feciorii lui, Stan și Radul, dintre această jumătate de moșia Albului, jumătate de la Albul drept 400 de aspri. Iar altă jumătate din jumătate din partea Albului ce s-au zis mai sus o au cumpărat Coman, feciorul lui Ursu, de la Albu drept 400 aspri însă și
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
Vizantea-Livezi este o comună în județul Vrancea, Moldova, România, formată din satele Livezile (reședința), Mesteacănu, Piscu Radului, Vizantea Mănăstirească și Vizantea Răzășească. Comuna se află în zona de nord a județului, în valea râului Vizăuți. Este străbătută de șoseaua județeană DJ205E, care o leagă spre nord de Câmpuri și spre sud-est de Vidra (unde se intersectează cu
Comuna Vizantea-Livezi, Vrancea () [Corola-website/Science/301913_a_303242]
-
județul Putna comunele Vizantea (în plasa Zăbrăuți) și Găurile (în plasa Vrancea). Comuna Vizantea, formată din satele Vizantea Mănăstirească și Vizantea Răzășească, avea 1043 de locuitori, două biserici și o școală mixtă. Comuna Găurile era formată din satele Găurile, Piscu Radului și Purcei și avea 1362 de locuitori ce trăiau în 336 de case. În comuna Găurile existau trei biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează ambele comune în plasa Vidra a aceluiași județ, cu aceeași alcătuire. Comuna Vizantea avea 1900 de
Comuna Vizantea-Livezi, Vrancea () [Corola-website/Science/301913_a_303242]
-
sfârșit fiul nelegitim, Vlad Dracul. Deci între urmașii lui Dan I și urmașii lui Vlad Dracul se 'ncinse acea luptă dinastică care împărți țara în Dănulești și Drăculești, căutând unii razim la turci, alții la unguri, toți în afară. Dar Radul cel Frumos a declarat război lui Ștefan cel Mare? Dar Vlad Țepeș nu l-a declarat? N-a avut Ștefan cel Mare a se bate tot atât cu Țepeluș ca și cu Radu cel Frumos? Și cu cine a intrat
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
soției sale Dragna, li se confirmă la 2 martie 1508, În curtea domnească de la Huși, de către Bogdan cel Orb (1504-1517), stăpânirea peste satele Rusii, Buciumii și Bârgăoanii, de pe râul Bârlad, cumpărate de la frații Mihul și Ion, și de , nepoții stolnicului Radul Gârbovăț, cu 300 de zloți tătărăști, precum și <citation author="unknown">„un sat În gura Strajnicei, anume Radoslăvești, unde au fostu Radoslav, ce-au fost cumpărat acel sat luminatul și răpousat părintele domniea meale Ștefan vodă, dela Singura și dela sora
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Românești, ar fi încercat să înlocuiască garnizoana ungurească din Chilia cu una muntenească. Presupunerea se bazează pe mențiunea din Pomelnicul de la Bistrița în care sunt pomeniți „munteni” din Chilia. Cronicarul polon Jan Dlugosz menționează și el că pe cetatea Chilia „Radul o ocupase cu ușurință, după ce alungase pe unguri”. Pasajul din cronică este confuz, cronicarul afirmând că Ștefan, ca să nu fie jertfită Moldova, s-a învoit să plătească tribut. Tributul se plătea din 1456, iar Moldova de Sus n-a fost
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Era, mai degrabă, o formulă prin care Ștefan îi arăta regelui că luptele cu Radu nu sunt un pretext ca să nu depună jurământul de credință. La 7 martie 1471, Ștefan pătrundea iarăși în Țara Românească și „a fost război cu Radul voievod la Soci. Și a biruit Ștefan voievod, cu mila lui Dumnezeu și cu ajutorul puternicului Savaoth Dumnezeu, și a ucis mulțime din ei. Iar toate steagurile lui au fost luate și chiar marele schiptru al lui Radu voievod a fost
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de steaguri, oastea fiind împărțită în 12 cete. Domnul îl adusese din Transilvania, pe un Basarab, fiul lui Dan II, pe care ungurii l-au numit Laiotă. Concentrarea oastei lui Ștefan cel Mare s-a făcut cu atâta repeziciune, „încât Radul voievod, nici oastea lui, nu știau nimic despre aceștia”. Lupta dintre cele două oști s-a dat în 18 noiembrie, joi, la Cursul Apei, scrie Ureche, și „s-au bătut acolo până în sară, așijderea și vineri și sâmbătă toată zioa
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aceștia”. Lupta dintre cele două oști s-a dat în 18 noiembrie, joi, la Cursul Apei, scrie Ureche, și „s-au bătut acolo până în sară, așijderea și vineri și sâmbătă toată zioa până în sară. Iară noaptea spre duminecă au lăsatu Radul vodă toate ale sale în tabără, și au fugitu cu toată oastea sa la scaunul său, la Dâmboviță” (București). În ziua de 23 noiembrie, Ștefan cel Mare a înconjurat cetatea Dâmboviței, dar Radu cel Frumos a reușit să fugă la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la scaunul său, la Dâmboviță” (București). În ziua de 23 noiembrie, Ștefan cel Mare a înconjurat cetatea Dâmboviței, dar Radu cel Frumos a reușit să fugă la turci. La 24 noiembrie, Ștefan intra în București și „au luat pre doamna Radului vodă și pre fiică-sa Voichița o au luat-o luiși doamnă și toată avuțiia lui și toate veștmintele lui cele scumpe și visteriile și toate steagurile lui”. Oastea Domnului a stat trei zile lângă cetatea Dâmboviței. În Cronica moldo-germană
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
întemeierea celor două țări românești. În Letopisețul cantacuzinesc se arată că după ce a trecut Radu Negru la Sud de Carpați „Atunce și Băsărăbeștii cu toată boierimea ce era mai nainte peste Olt, s-au sculat cu toții de a venit la Radul Vodă, închinându-se să fie supt porunca lui și numai el să fie peste toți”. De atunci, în titlul domnului apare formula singur stăpânitor. Recunoașterea lui Negru Vodă ca singur stăpânitor înseamnă un act de înțelepciune politică din partea conducătorilor formațiunilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
casa Cernăteștilor, (fostul sat Pâtcăcești, cumpărat de la Stan Pătcău) s-ar putea crede că moșia din 1468 nu are aproape nimic cu cea din 1448. Șteful mai păstra din vechiul domeniu satele la Fântâna Călugărului, Rădicești, întemeiat pe seliștile lui Radul și ale lui Radici, din privilegiul din 1448. Dintr-un document din 1484, 14 mai, aflăm că seliștea Berivoiești era vândută de Ștefan Cernătescu. În privilegiul din 24 septembrie 1468, Șteful Cernătescu avea alte sate decât cele din privilegiul din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în ținutul Suceava, plus seliștea unde a fost tătarul Petir. Dintr-un privilegiu dat de Ștefăniță, la 24 aprilie 1520, reiese că încă din vremea lui Ștefan cel Mare i-a fost întărit lui Ion Dălban satul “unde a fost Radul și Rădici”, pe care îl cumpărase de la Ion Cernat. Domeniul Cernăteștilor nu era nici unitar și nici nu s-a păstrat întreg până la sfârșitul secolului al XV-lea. În general nu știm cum s-au format marile domenii boierești din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
este cel care a făcut legătura dintre hrisovul miniat în scriptoriul de la Dealul și „cartea“ miniată la Iași, la 9 decembrie 162713. Moda, cuvântul îi aparține lui Ștefan Andreescu, a fost adusă dincoace de Milcov de artiștii din vremea „domniei Radului vodă celui Mare, împărăției nu domniei sămănătoare și pentru lucrurile și tocmelile casei lui i-au dzis Radul vodă cel Mare“14. Cel de-al doilea portret, așezat în colțul din dreapta sus a pergamentului, pe un fond de culoare albastră
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la 9 decembrie 162713. Moda, cuvântul îi aparține lui Ștefan Andreescu, a fost adusă dincoace de Milcov de artiștii din vremea „domniei Radului vodă celui Mare, împărăției nu domniei sămănătoare și pentru lucrurile și tocmelile casei lui i-au dzis Radul vodă cel Mare“14. Cel de-al doilea portret, așezat în colțul din dreapta sus a pergamentului, pe un fond de culoare albastră, „perechea“ aceluia de pe actul din 9 decembrie, l-am descoperit acum patru ani, în zilele în care am
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
am dobândit și l-am câștigat domnia mea cu slujba, când n-am fost nici boier, nici ca domn, pentru că m-au miluit cu el domnii dinaintea noastră pentru că le-am slujit; iar apoi când a fost în zilele lui Radul voievod am dat domniei sale trei sute de galbeni ungurești, pentru acest sat și n-am lăsat să cadă în mâna altor oameni străini cum au fost mai înainte“18. Actul a fost publicat în transcriere slavonă și traducere românească de Haralambie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Noapte) - unele publicate, altele nu. Din rusește a transpus din Derjavin, Jukovski, Pușkin (Șalul negru, Cârjaliul, La Maria) și împreună cu Al. Donici, din Antioh Cantemir (Satire și alte poetice compuneri, 1844) și din A. F. Veltman (povestirea haiducească Tunsul, iscălită Radul Curălescu). A mai tălmăcit din Alphonse Karr și Edmond About. Într-un fragment de memorial din „Propășirea”, Călătoria arabului patriarh Macarie de la Alep la Moscova, e pus la contribuție un text rusesc al lui P. Saveliev. Fragmente atingătoare de istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
o mână, iar boieria nu-i da. Ci el, văzându-se afară din cărdul altora, pe hirea omenească ce iaste pururi în viață să hie între cei de cinste și de frunte, s-a rugat Mitropolitului și boierilor să găsească Radului Vodă pentru sine, să nu hie iubit. Răspuns-au Radu vodă boierilor: „Mie să nu vi se treacă cuvântul vostru. Nu mi se cade; iar eu știu hirea omului că nu-i de boierie. Iar iacă-l voi boieri pentru
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]