104 matches
-
Covrig Roxana Vadim Tudor i-a transmis lui Radu Stroe, printr-un mesaj, că refuză să creadă că asistă pasiv la complicitatea dintre criminalii de câini și polițiști. Europarlamentarul a făcut un apel către ministrul de Interne: "Radule, trezește-te! România a intrat în Zodia Satanei, dar Poliția nu-și face datoria, deși e plătită din bani publici". Te rog să-ți faci datoria de ministru de Interne! Insist să readuci Poliția Română în slujba cetățenilor! Ne cunoaștem
Vadim: Stroe, trezește-te! Poliția, complicele ucigașilor de câini by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/35310_a_36635]
-
pasiv, la complicitatea lașă dintre polițiști și criminalii care împușcă, ziua în amiaza mare, în toată țara, cîinii comunitari, dar și cîinii de rasă, lovindu-i și învinețindu-i și pe stăpînii acestora, mai ales femei. În ce țară trăim? Radule, trezește-te! România a intrat în Zodia Satanei, dar Poliția nu-și face datoria, deși e plătită din bani publici. De ce nu sînt arestați și închiși criminalii, care folosesc arme de foc în marile orașe, primejduind viața oamenilor? De ce nu
Vadim: Stroe, trezește-te! Poliția, complicele ucigașilor de câini by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/35310_a_36635]
-
atunci cînd Europa Liberă s-a mutat de la München la Praga a avut loc marea despărțire dintre cei care au acceptat să se ducă acolo, din echipa de aur a departamentului românesc, și cei care au preferat să se retragă. „Radule, i-am răspuns, pe cît facem pariu că ai dreptate?" Atunci, sediul bucureștean al Europei Libere se găsea pe aceeași stradă cu ambasada Marii Britanii, dar pe cealaltă parte și puțin pieziș, într-un apartament dintr-un bloc interbelic. Bat la
Povestiri pe unde scurte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6794_a_8119]
-
Condorm convorbirilor interceptate la 1 septembrie 2011, între Radu Mazăre și Emilian zis 'Elan' Schwartzenberg, a rezultat că la începutul lunii septembrie primarul urma să facă o călătorie în Israel, de aranjamente ocupându-se omul de afaceri: Elan Schwartzenberg: Neața, Radule! Te-am urmărit ieri, foarte bun Radu Mazăre : Auzi? Ă... păi tu mi-ai și luat biletul de avion? Elan Schwartzenberg: Eu nu m-am ocupat de nimic, s-a ocupat băiatul meu cu păluga... Radu Mazăre: Mă, nu vorbesc
Stenograme: Ce discuta Radu Mazăre cu Elan Schwartzenberg by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/37574_a_38899]
-
nu căta spre el decât pe furiș, prin zbatere de gene. Doamna vorbea, Constantin mormăia aprobativ, intră și Radu în odaie. — De data asta nu umblăm cerniți decât nouă zile, ne iartă Stanca, hotărî doamna, vine Paștele și apoi nunta... Radule, să te gândești ce daruri îi faci miresei, să chemăm la curte giuvaergii, să alegem lucruri de preț... — Da, da, asta e... se pomeni Ștefan în vorbă. Toți se întoarseră mirați spre el. — Mă scol mâine în zori că plec
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spate, fără să uite, însă, a-i face pe obraz cu genele în clipăt un roi de „fluturi” palpebrali, i-o vârî fără preaviz în lacoma fantă stacojie ca pe un membru în erecție, dârz, lubrefiat, dar vag rugos, precum radula unui melc (un vaginula strubelii, de pildă), cu care, de-ar fi fost mai lung(ă), i-ar fi atins, în treacăt, omușorul, făcând-o, poate, să icnească, în timp ce dreapta-i desfăcuse corsajul și, apoi, sutienul, făcând naveta între sânii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
-i însăși, tot franceză, dintre tot mai umedele-i coapse și fanta lacomă pubiană, eliberată pe de-a-ntregul de șnurul pudicilor tanga, în care limba-i stacojie pătrunse ca un membru dârz, erect și foarte lubrefiat, cu toate că puțin rugos, precum radula unui melc (un vaginula seychelensis, paregzamplă), cu care-i leorpăia, domol, în du-te-vino, omușorul, făcând-o să leșine-n valuri, în timp ce dreapta-i desfăcuse corsajul și, apoi, sutienul, survolându-i, ca o parapantă sau ca un lin curent de aer
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
la Nora ce-și vârâse mâna-ntre tot mai umedele-i coapse și-n fanta lacomă pubiană, eliberată pe de-a-ntregul de șnurul pudicilor tanga, în care indexul și mediul, crispate dârz și alipite, pătrunseră străafund, pe când rugosu-i policar, precum radula unui melc (a unui limax maximus, să zicem), îi mângâia din deal în vale,-n accelerando, omușorul, făcând-o să leșine-n valuri, în timp ce stânga-i desfăcuse propriul corsaj, apoi sutienul, lăsându-i gol unul din sânii cu gust, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
să reconstituie ultimele clipe din viața actualei fantome, despre care zice, acum, că-l bântuie. E întrebat cum s-a manifestat spiritul invocat, la întâlnirea cu domnia sa. Ce a spus? „«Bu-hu-huuuuuu!», iote-așă făcu pe la geam“, spune moșul. „Ți-e frică, Radule?“, e întrebat tinerelul care transmite către studiourile centrale impresiile sale de călătorie, întocmai ca un corespondent CNN din miezul teritoriilor șiiților. „...“, replică, sugestiv și prompt, para-agentul special Mulder, absolvent al Școlii Speciale de Spiritism, Jurnalism și Semiotică. Pe ecran tronează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
un cioc ascuțit, ca de papagal; numai că fălcile au o lungime de optsprezece centimetri. — Costumul sfâșiat al lui Levy? — Da, Încuviință Beth. Ciocul este poziționat Într-un inel de mușchi, astfel Încât se poate răsuci În cerc În timp ce mușcă. Iar radula - limba calmarului - are o suprafață aspră, ca de pilă. — Tina a pomenit ceva despre o frunză, o frunză cafenie. — Calmarul gigant are două tentacule care sunt mult mai lungi decât brațele propriu-zise, măsurând circa doisprezece metri. Fiecare tentacul se termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Dar nu văd de ce aș face-o!?“, apucând să spună Andrei. „Ascultă-mă pe mine, ascultă ce-ți spun. Ia-l așa, de-o parte, numai voi doi, și spune-i. Atinge-l la coarda sensibilă: uite ce-i, mă, Radule, eu mă frământ zi și noapte - și chiar te frămânți, nu-i așa? -, nu mai dorm ca lumea, am coșmaruri, nu visez decât că o să ajung pe drumuri. Tu cunoști atâția oameni, încearcă să faci ceva pentru mine. Așa trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
odorul lui recuperat niște vin, doar nu era să-i dea pălincă. S-a Întors cu o damigeană și cu Vilmoș. Ia zi, mă, s-audă tovarășii ce mi-ai spus și mie afară! — Bíró úr, făcu pilotul, dacă dus Radule cu sanie, nu dai și la Vilmoș egy pohár bort? Nu i-a dat. L-a Îndopat mai Întîi cu pîine și slănină, abia apoi i-a turnat un pahar. Îmi dăduse și mie. Era ușor dulce, pișca la limbă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Cu băieții care nu luaseră Încă drumul Germaniei Federale, ne-am regăsit tot la pivnițe. Stăteam În gura uneia dintre ele, cînd aud un căruțaș Îndemnîndu-și caii și grăbind spre noi: — Trăiască Partidul Muncitoresc Român! — Draci! am făcut eu. — Trăiască, Radule, de ce să nu trăiască, dacă tot s-a terminat cu el și l-au făcut Partidul Comunist? Cum de ai mai venit pe la noi? O românească atît de curată În gura lui Vilmoș mă mira numai pe mine. Ajunsese, Îmi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mine, de luat În seamă, fie, măcar, și cu titlul de studiu, un nou tip de studiu, al comportamentului speciei umane, prin anii prezentului și, mai cu seamă, prin cei ai viitorului. Și, Încă, ai viitorului foarte Îndepărtat! Radu’, mamei, Radule! Mă, Radule, preia tu grădina de legume și crescătoria de porci. Că tot ești tu versat În ale porcilor. Și-n ale grădinăritului, văd. Glumă? O, nu. De ce, glumă? De azi Încolo nu ni se mai alocă nici un ban pentru
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
luat În seamă, fie, măcar, și cu titlul de studiu, un nou tip de studiu, al comportamentului speciei umane, prin anii prezentului și, mai cu seamă, prin cei ai viitorului. Și, Încă, ai viitorului foarte Îndepărtat! Radu’, mamei, Radule! Mă, Radule, preia tu grădina de legume și crescătoria de porci. Că tot ești tu versat În ale porcilor. Și-n ale grădinăritului, văd. Glumă? O, nu. De ce, glumă? De azi Încolo nu ni se mai alocă nici un ban pentru mersul pârnaiei
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Într-o zi l-a vizitat pe Radu. La vorbitor. Îmi pari cam galeș, oarecum gălbejit, și bicisnic. Nu-ți par, ci, așa sunt. De ce? Muncă multă, hrană pe sponci, ca la mititica, și, griji, ce mai; asta e! Asta, Radule, Însă, nu-i prea bine. Nu-i, dar, ce pot face? O să-ți propun eu ceva. Propune-mi. O să vin, zilnic, pe la tine. Nu se poate, zilnic. Nu aici, și nu ca azi. Dar cum? Te văd, adesea, prin grădină
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
greu, și ție, zilnic ... Greunegreu, Îți propun acest aranjament. Primești? Dacă zici tu, desigur, primesc. Bine. De mâine. Pregătești spărtura prin plasa gardului. Bine. În ziua a doua, Costel a trecut pe cărare, fluierând, cunoscutul cântec popular românesc, “Radu’, mamei, Radule”. Radu a ciulit urechile. Apoi s-a strecurat pe lângă gard și și-a luat sacoșa dosită prin buruieni. S-a retras. A stat la masă. Printre merinde s-a aflat și o sticlă de bere. Cât s-a ospătat Radu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Și, dacă-i așa, eu zic să nu rămânem de cârd. Adică? Adică, să cumpărăm, și noi doi, eu și cu tine, ce avem, sigur, În mâna noastră. Grădina, a rostit Radu; grădina și porcăria, a adăugat șeful. Da. Gata, Radule, oameni ne facem. Să dea cel de sus. O să dea. Că n-om fi, noi, eu și cu tine, chiar cei de pe urmă inși, de pe lumea țării ășteia. Apoi, nu după mult timp, șeful a mai venit cu o idee
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de obiective, construite, de la a la zet. De la prima lopată de pământ, decopertat, până la cheie. Într-o zi, a venit la el, un tip, care i-a strălucit, dinaintea ochilor, ca o țandără de sticlă, dinaintea soarelui de amiază. Da, Radule. Tu ești, bă? Ian să te privesc mai bine. Și mai de aproape. Chiar tu, ești, bă, patronul acestei, cum să-i zic... da, șefu’, eu sunt... patronul, nu-i mai ziceți, În nici un fel...eu sunt patronul acestei... hai
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
său, uns ca domn în Muntenia. În timp ce Vodă și călugărul Neofit se întreceau în vești tulburi, ce veneau atât din partea turcilor cât și din partea creștinilor, domnița Catrina, uitându-și rangul, îl îmbrățișa pătimaș pe tânărul diac: Cât te am așteptat, Radule! suspină ea dulce, acoperindu-i fața oacheșă cu sărutări. Mai încet, domniță, rosti el încurcat, că nu s-au culcat toți ai casei! Nu-mi pasă de nimeni! Iubirea-i patimă pentru mine! Ba pentru mine-o fi doar pacoste
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
el încurcat, că nu s-au culcat toți ai casei! Nu-mi pasă de nimeni! Iubirea-i patimă pentru mine! Ba pentru mine-o fi doar pacoste! zise încetișor tânărul, înghesuind fata domnului spre ușa iatacului. Să nu mă uiți, Radule! strigă Catrina, înfiorată de atingerea buzelor flăcăului. Nu mă pot mișca ca-n Iași! Dar să știi c-o să vin poimâine noapte, când vârcolacii vor mânca luna, iar creștinii s or ascunde de frică! promise diacul, desprinzându-se din îmbrățișarea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
roz de săpun și deodată... inima! pac! la pământ, zobit, amețit, plesnit la cap în cel puțin 14 locuri... și toate astea doar din pricină că-mi fugerase prin minte că, de fapt, tu exiști! Mi se înmuiaseră genunchii... Îmi spuneam: Măi, Radule - Radule - deloc nu mă cheamă Radu, dar așa-mi spun eu de fiecare dată când sânt foarte fericit și trebuie să mă temperez - măi, Radule, nu mai fi așa capsoman și înțelege o dată că fata asta trebuie să existe. Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de săpun și deodată... inima! pac! la pământ, zobit, amețit, plesnit la cap în cel puțin 14 locuri... și toate astea doar din pricină că-mi fugerase prin minte că, de fapt, tu exiști! Mi se înmuiaseră genunchii... Îmi spuneam: Măi, Radule - Radule - deloc nu mă cheamă Radu, dar așa-mi spun eu de fiecare dată când sânt foarte fericit și trebuie să mă temperez - măi, Radule, nu mai fi așa capsoman și înțelege o dată că fata asta trebuie să existe. Și asta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fugerase prin minte că, de fapt, tu exiști! Mi se înmuiaseră genunchii... Îmi spuneam: Măi, Radule - Radule - deloc nu mă cheamă Radu, dar așa-mi spun eu de fiecare dată când sânt foarte fericit și trebuie să mă temperez - măi, Radule, nu mai fi așa capsoman și înțelege o dată că fata asta trebuie să existe. Și asta nu foarte departe, nu mult mai departe de 5 kilometri de inima ta... 144 DANIEL BĂNULESCU prelungă de grădină, populată cu iederă, glicină și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pregăti omul încordat, să lovească pământul cu pumnul. Unul speriat, sări apucându-l de mână: - Măi Gheorghe, șăz mai ghinișor... dacă ne răsturnăm? La altă masă, câțiva au cântat până la răgușeală... „Patru boi, cu lanțu‟n coarni“, ori „Radu mami‟ Radule“... S-au răcorit, au tras un pui di somn cu capu pe masă, și au luat-o de la căpat. Vuiește bolta crâșmei lui Șmil, de tresar gărăfile cu zghihară și frâncușă, pe mesele de scândură de brad. La o altă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]