5,449 matches
-
ținut de păr de David, alții cu capul pe umeri și pălărie impunătoare pe cap. Unii sînt singuri, alții cu soțiile sau cu iubitele sau cu prietenii sau cu ei înșiși, în oglindă. Un autopotret feminin de la 1402 pune în ramă o splendidă concurență de euri. Tînăra doamnă - blondă, cu o bogată rochie roz, așezată într-un jilț cu picioare leonine - este văzută din profil: prima ipostază. Pe pînza-oglindă ea apare din față, bust (iar pensula din mîna ei dreaptă tocmai
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
în mîna stîngă se vede numai chipul ei, mult micșorat, într-un soi de mise en abîme: a treia ipostază. Jocul de iluzii este perfect: profilul aparține persoanei reale din tablou, bustul aparține tabloului din tablou, iar figura micșorată, oglinzii. Rama tabloului real (lumea) conține rama tabloului pictat acolo înăuntru (arta) și rama oglinzii (maestrul pictoriței, după spusa lui Leonardo). Extraordinar de ciudate sînt portretele realizate de artiști la vîrste diferite: abia aici îți dai seama cît de străini ne sîntem
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
numai chipul ei, mult micșorat, într-un soi de mise en abîme: a treia ipostază. Jocul de iluzii este perfect: profilul aparține persoanei reale din tablou, bustul aparține tabloului din tablou, iar figura micșorată, oglinzii. Rama tabloului real (lumea) conține rama tabloului pictat acolo înăuntru (arta) și rama oglinzii (maestrul pictoriței, după spusa lui Leonardo). Extraordinar de ciudate sînt portretele realizate de artiști la vîrste diferite: abia aici îți dai seama cît de străini ne sîntem nouă înșine, ce șir de
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
soi de mise en abîme: a treia ipostază. Jocul de iluzii este perfect: profilul aparține persoanei reale din tablou, bustul aparține tabloului din tablou, iar figura micșorată, oglinzii. Rama tabloului real (lumea) conține rama tabloului pictat acolo înăuntru (arta) și rama oglinzii (maestrul pictoriței, după spusa lui Leonardo). Extraordinar de ciudate sînt portretele realizate de artiști la vîrste diferite: abia aici îți dai seama cît de străini ne sîntem nouă înșine, ce șir de măști de nerecunoscut se înlănțuie în fiecare
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
-mă,/ ca o cruce vie-a ferestrei/ iată, sînt și răstignit și cruce" (Fereastră). în cele din urmă, amenințînd materialele de construcție "cu bieții mei mușchi, cu oasele mele", își propune a le sili să stea "drepte și neclintite/ în rama și-n marginea mea", cu scopul unei supraviețuiri printr-o egolatrie magic-integraționistă: Ce se vede prin mine, prin mine se va vedea" (ibidem). Pe de altă parte, revolta poetului se manifestă prin tendința contrară, a lepădării de făptura carnală imperfectă
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
Simona Vasilache Sînt cărți care par făcute din rotocoale pufnite de samovar. Scrise anume ca să aburească felioarele de sticlă prinse în rama unui pince-nez. Ori lucrate, precum picturile sfumato, de partea cealaltă a ceții. Iar impresia asta nici măcar nu ține de lectură. Ți-o dă, aș spune, felul lor de politețe puțin desuetă, însă îmbietoare, cînd încă nu le cunoști, ca aroma
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
al doilea război mondial) are impresia, care se dovedește ulterior greșită că, de fapt, copilăria se petrece numai vara, pe nisipul încins, lângă marea nesfârșită, la Vence, în Provence, în lumina radioasă a pictorilor. Cu șoferul Auguste, care confecționa și ramele tablourilor lui Chagall și servea drept paratrăsnet împotriva paparazzi-lor. Și castanele coapte ce trebuiau îndată duse frumoasei fete a poștașului. Cu Mariano, grădinarul, care era cel mai bun altoist din regiune, făcea periculoase cuțite din bambus și avea foarte multe
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
excesivă umanizare a protagonistului în dauna adevărului istoric. Ceea ce nu înțeleg cei care au formulat obiecții de acest tip e că cinematografia, ca și literatura, funcționează după alte legi decît cele ale perfectei adecvări la adevărul istoric. O dată prins în rama ficțională - pe orice tip de suport ar fi ea - o figură a istoriei reale devine un personaj și ca atare nu poate fi judecat decît în limitele impuse de acceptarea acestei convenții. ,Metoda" romanului Săgeata timpului e una cinematografică în
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
gătelile cochete. În locul lor crește, din spinarea personajului, deodată cu cartea, un fel de cochilie în care poate, în sfîrșit, să se coacă. Să rabde și să iubească, nu cucoane pe jumătate pierdute, ci scene, colțuri de tablou pe care rama le taie la scară. Să scrie, apoi, cu cotul ridicat de pe masă, fără relief, fără forță, din vîrful degetelor, pătînd ciorna din nebăgare de seamă. Să treacă pe curat, păstrînd aceeași linie pensată, cu ștersături. Asiști, la primul (și, în
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
aragazului? Arătați-mi o sinteză culturală de prestigiu, o monografie durabilă, o ediție de opere fundamentală, un roman, o piesă de teatru, fie și într-un act, o plachetă de versuri, o simfonie sau o manea, o pictură (sau măcar rama ei), o statuetă de ghips, făcută cu mîinile dv., fie și după ieșirea la pensie. Doar ați Ťcondusť cultura și arta în țara românească. Nu amintiri aproximative, scrise cu fundul în două luntre - speriat, poate, că pe cealaltă lume veți
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
fotografii delicate dintr-un oraș elegant, cu oameni eleganți. Casa din Oradea, de pe Academiei nr.2. Livada, curtea, biblioteca bunicii, pianul ei. Într-una din poze, o prietenă a bunicii mele. O doamnă frumoasă, cochetă, a cărei vitalitate iese din ramă. Doamna Schmelz, profesoară ca și bunica, una dintre reprezentantele unei comunități puternice, cum era cea evreiască din Oradea, stă, ușor provocator, pe un fotoliu de grădină. Picior peste picior, astfel încît să-i vedem linia. Ce pantofi frumoși are...În
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
stilul lor de-a brodi lucruri care n-au nici o legătură între ele. Așa și lumile Alexandrei Târziu, adunate după cum "sună" (și pare că sună armonic...). În ele se petrec fel și fel de "mișcări", dar mintea cititorului stă la rama de aripi de fluture pe care o prozatoare care-și știe bine meseria o trage, dintr-o mișcare, de jur împrejurul caleidoscopului. Furtunile dintr-o lume ajung în lumea cealaltă ca adieri călduțe, în care se întîmplă să mai "frigă", din timp
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
în general lipsite de cultură. Cumetrele de mahala care își împodobesc locuința cu fel de fel de zorzoane și-și umplu pereții cu fotografiile de familie ale unor veri, verișoare, mătuși și unchi, încremeniți în poziții marțiale și încredințați unor rame de alamă țipătoare, nu fac decît să se supună gustului mediului ambiant, eventual supralicitîndu-l, în încercarea de a mima eleganța autentică și de a rivaliza cu ea, prin propriile mijloace. Moda larg răspîndită poate avea la nivelurile ei cele mai
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
mai încet" etc. Convinge mai ales răsucirea autoironică a sentimentalismului și a melancoliei: "Suntem poeți, în felul nostru, toți:/ Apucă pana, scrie dacă poți.// Poftim: păduri. Și stele. Și câmpie.../ Nu simți un început de poezie?// Doar luna râde-n ramă albăstrie:/ un corp ceresc. Și nici o poezie...". Nu cred că Aureliu Busuioc are o pondere mai însemnată în poezia basarabeană decât Cicerone Theodorescu la noi, pe Dâmbovița. Dintr-o activitate literară foarte bogată și diversă (peste 20 de volume de
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
funcționa fără „un teren de opunere“, pe care, în absența unuia real, și-l provoacă pe planul imaginarului (e inculcată aci, e drept, și o discretă disociere): „Închipuie o stranie lume a lui Caragiale, kafkiană, orwelliană, pentru a turna în ramele acesteia imaginea lumii românești din anii totalitarismului comunist“. Făcînd atari considerații, Gabriel Dimisianu are aerul cuiva care aplaudă din public, al unui suporter iar nu al unui competitor. Cu toate că în realitate colegul nostru vădește suficientă energie și tenacitate sub masca
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
bun cunoscător al comunismului românesc. Opus magnum al unui autor care a oferit și până acum câteva cărți fundamentale — Reinventarea politicului și Fantasmele salvării sunt doar două exemple — Stalinism pentru eternitate așază trei sferturi de secol de istorie românească în rama judecății politic-filozofice cu gesturile magice ale unui mare maestru al penelului. Galeria în care-și invită oaspeții se află la conjuncția dintre viziunile înspăimântătoare ale lui Bosch și portretistica macabră a „Capriciilor” lui Goya.
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
pare până la urmă să ilustreze un precept biblic. Tatăl nu poate arunca piatra asupra fiicei lui, adolescenta care se prostituează. Dar o urmărește și îi ucide pe doi dintre clienții acesteia. Apoi se predă poliției. Kim Ki-Duk pune povestea în rama cotidianului (prostituția juvenilă e o problemă în Coreea de Sud), dar nu face din asta un caz social. Dimpotrivă, lucrează la rece, metodic. Refuză din pudoare să arate scenele de sex, dar n-are nici un fel de scrupule în a arăta cadavrul
Femeile, sfinte și monștri cu față umană by Iulia Blaga () [Corola-journal/Journalistic/13071_a_14396]
-
a te găsi, te cheamă din neant să-i dai un semn! O, dacă-ai izbuti să-i spui atunci cum ai fi vrut să fii dar n-a fost chip... 7 februarie 2007 Lacune Au început să cadă Din rame poze pale Și din prăfoase plicuri Se risipiră file. Eram ca un scafandru Visând printre epave S-aducă naufragiul întreg la suprafață. înfățișări desprinse Din numele pierdute, Scrisori de mult trimise Soseau, luate de ape, Din nicăieri spre nimeni. De-
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
la femele nu mă mai mir de nimic. Joo Își plecă fruntea mormăind ceva fără Înțeles. Ochelarii Îi ascundeau privirile. Numai botul Încrețit de timpuriu i se mișca nervos, nemulțumit. Pavilioanele urechilor Îi tremurau de furie, transmițând tremurul ochelarilor cu rame minerale. Era de plâns, dar nu merita cercetarea mea. Chiar nu știi nimic? l-am zgândărit din nou. Joo tăcu. Își afundă mâinile În buzunarele cauciucate ale halatului, scoțându-și o țigară. Buzele se deschiseră nervos, dezgolind la iuțeală dinții
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
Coboară un brunet cu barbă stufoasă. Trei indivizi vin să-l salute. După câteva minute, în fața lui și în dublu fir, oprește un vechi, șifonat VW cu prefixul GE (Gerona), din care coboară un tip la fel de bine îmbrăcat, ochelari fără ramă, alură de intelectual. Intră în vorbă cu "mercedesul", vin și ceilalți să-i strângă mâna. Noul venit pare să aibă cel puțin același grad ca primul. Apoi, un Renault nou-nouț oprește în dreptul lor, în triplu fir. Coboară un costume-cravate, ștofă
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
-n stoluri Golindu-mi paginile care îmi lunecau din mâini, grăbite, Cu foșnet cald de frunze arse. Pe-oglinzi treceau umbre de aur Și nu știam cum să mă apăr, Cum să păstrez tot ce pierdusem... Dintre coperte și din rame Se ridica ieșind pe geamuri Un fum de litere și chipuri, Iar ploaia care începuse îmi pătrundea mărunt în minte, Luându-mi la vale jalea, gândul, Până-am rămas ca o fereastră Prin care lumina doar vântul. Duet de toamnî
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
Trăiește respectând inflexibil doar dorința de a surprinde noul, frumosul, necunoscutul, viața. Aflându-se Însă permanent cu fața spre moarte. „Între” se definește egoismul ce Îmbracă forma iubirii și a frumuseții. Între alb și negru. Cuierul negru și oglinda cu ramă albă, biroul alb și ușile negre, scaunele albe și aparatele negre ce 65 Înregistrează pe pelicula neagră dârele de la alb la negru ale existenței celor trei. Negrul realității mizere și albul pur al filmului În care el caută să surprindă
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
Madlen Zărnescu, distinsă cu Premiul Primăriei Chișinău (România de Est) și cu Mențiunea de Onoare a Centrului de Artă și Literatură Cordoba (Spania). De pe coperta a IV-a, ne întâmpină, cu câte un surâs, dintr-o fotografie de pus în rama inimii, Doamna Maria Toacă (zâmbet dulce-amar, încercănat de doruri neostoite) și Doamna Doina Cernica (surâs blajin, ca azima încă aburind în chindia vârstei de aur). În dreapta fotografiei, fiecare dintre autoarele menționate semnează câte două mărturisiri, pe cât de succinte, pe atât
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
sine rotitoare, într-un cosmos fără fuziuni și ciocniri. Cei treizeci de ani de scriere a câte unui medalion se mai interpretează în sensul completării de lecturi, pe măsura apariției de noi și apetisante titluri, schimbând cumva chipul liricului din ramă dacă nu doar modificând căderea luminii pe portret. A nu scăpa din vedere nici unul din volumele Ilenei Mălăncioiu, Florenței Albu, Constanței Buzea - ca să ne referim doar la lirica feminină - a fost punctul de onoare al exegetului, sub care unghi, Eseuri
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
cititorul unei cărți pentru ziua abia începută dă cîteva date de specialist: autorul (de unde să-l apuci, ce a mai scris), editura, traducătorul. Este momentul cînd imaginea se transformă, iar prezentatorul este proiectat în viteză în stînga ecranului, într-o ramă de dimensiunile unei coperți, ca și cum s-ar fi transformat el însuși în cartea despre care vorbește. Nu se întrerupe din prezentare, scoate stafidele din cozonac, îți dă exact acele bucățele care i-au plăcut lui, cititorului cu ziua, cu luna
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]