504 matches
-
flori roșii, galbene, albastre și albe - culorile steagurilor României și Serbiei -, jurnalistul Marius Tucă. Aceștia au evocat personalitatea omului de cultură și au rememorat diverse momente petrecute alături de acesta. Astfel, Mihai Cimpoi a spus despre Păunescu că a fost "un rapsod al întregului neam românesc", iar Gheorghe Duca a spus că întreaga națiune, intelectualitatea din Republica Moldova este alături de familia Păunescu și de poporul român. Faptul că înaintea mea au vorbit doi frați basarabeni (Cimpoi și Duca, n.r.) este o dovadă că
Adrian Păunescu a fost înmormântat cu onoruri militare () [Corola-journal/Journalistic/49553_a_50878]
-
cînd tu cel ce astăzi urci bolțile de-azur /Erai de-abia o pată prin neguri călătoare, / O forță-n mers ce-și cată o formă și-un contur. // Așa erai pe vremea întîiei aurore, / Pe cînd eu, negrul greier, rapsodul fără glas/ Ce te cînta-nstrunîndu-și elitrele-i sonore,/ Așa am fost de-a pururi și-același am rămas.// O aripă de gîză, un sunet și-o lumină/ Au stăruit și totuși atîția uriași / Făcuți să-nfrunte vremea s-au prefăcut
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
aripă de gîză, un sunet și-o lumină/ Au stăruit și totuși atîția uriași / Făcuți să-nfrunte vremea s-au prefăcut ruină / Și-au dispărut din lume făr-a lăsa urmași.// Pavat e totpămîntul cu lespezi de morminte/ Și numai eu, rapsodul în veci nemuritor,/ Pășind pe ieroglife de albe oseminte, / Mai cînt un miserere în amintirea lor". Poezia e din 1913, un an înaintea morții. Această involuntară parafrază, perfect inocentă, după Evolugăo a lui Antero de Quental, ne arată că aceeași
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
larg a acționat fără greș: simțind că o nouă formă de exprimare poetică se năștea sub ochii ei, lumea amatoare de literatură din Principate a preluat cu entuziasm stihurile lui Conachi. De la prietenii și cunoscuții poetului la lăutari și la rapsozi ocazionali, de la poeții contemporani lui la îndrăgostiții de poezie, înfocatele versuri ale poetului moldovean care posedau, pe lîngă un limbaj emotiv, și o melodicitate intrinsecă, au vibrat cîteva decenii la rînd în Principate, înainte chiar ca autorul să fi publicat
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
sub coerciția deprinderilor medicale, s-a exersat în surprinderea detaliilor minuscule. Altfel spus, predilecția de a sesiza tente rare nu-i vine dintr-o deformare profesională, ci dintr-un acerb imbold de ordin contemplativ. Înainte de a fi medic, Zeletin e rapsod, adică artist de acută predispoziție reactivă, virtute care nu atîrnă de voință, ci de clasica predestinare de gene, prin urmare apetența pe care o arată pentru amănunte extravagante ține de o fatalitate lăuntrică: stă în fatum-ul lui Zeletin să
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
minte într-o problema sau alta. În plus, tocmai această secțiune ne dă o imagine despre deschiderea minții sale și despre fundalul său cultural. În concluzie un volum de rafinată curgere estetică, a cărei principală calitate stă în talentul de rapsod conceptual al lui Sřren Kierkegaard. Un spirit elegiac folosind dialectica drept scut împotriva disperării.
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
Poezii este Ardealul de dinainte de 1918, înfățișat ca un eden decăzut, răsunând de un plâns universal și ale cărui frumuseți sunt acoperite de cenușă. Câte o imprecație se face auzită ici-colo, dar atitudinea dominantă este de stoică resemnare. Goga este rapsodul unei lumi care supraviețuiește doar în nostalgia cronică a poetului. E o poezie de aspect neoromantic, retorică în felul celei a urmașilor lui Hugo, peste care reforma simbolistă a trecut fără să lase urme. Nici sugestivă, nici obscură, în pofida aerului
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
precedat de o ceremonie amănunțită a lămuririlor conceptuale. E uimitor să vezi cîtă acribie poate pune un autor în cercetarea analitică a unei teme curtenești, de mondenă semnificație în epocă, pe care clericii o înfierau cu aceeași repeziciune cu care rapsozii o invocau în librete frivole. Sub unghiul informației, de mare ajutor e excelentul studiu al Ancăi Crivăț, care încheie ediția bilingvă, studiu din care ne putem face o imagine a ceea ce a însemnat în secolul XII-lea apariția volumului. Lapidar
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
întâmplare, de un accident, de o scăpare o dovedește minuțioasa punere în scenă. De la componența grupului, care sugera unanimitatea „trăirii”, prin atenta alegere a protagoniștilor (tineri și bătrâni, bărbați și femei), la gesticulația solemnă a cântăreților și la dublarea imaginii „rapsozilor” cu aceea a unui război de țesut, menită să amplifice solemnitatea (dar și belicositatea), totul stătea sub semnul premeditării. Faptul că s-a găsit repede un țap ispășitor (un anume Tiberiu Groza, directorul C. J. C. P. C. T. Cluj - orice vor
Mai slăbiți-mă cu „dorul” vostru... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2934_a_4259]
-
cântece ce au devenit șlagăre ale muzicii lăutărești, alinând cu ele durerile răniților de la Oituz, Mărăști, Mărășești, luptători pentru Întregirea Neamului. O ulița de la marginea municipiului Pitești, cu mult noroi și câteva case, poartă numele Zavaidoc, numele celui mai vestit rapsod al României dintre cele două războaie mondiale. Sculptorul Eugen Petri i-a realizat un bust, iar Centrul Cultural și Primăria au inițiat Festivalul Național de Muzică lăutărească veche „ZAVAIDOC”. Nu vi se pare că e puțin cam târziu, sau puținel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
12 spre Gară de Nord, toți oamenii de atunci nu mai spuneau „Coborâm la Cișmigiu”, ci „Te dai jos la Zavaidoc?”, „Coborî la Zavaidoc?”, „Hai nenicule, fă-mi loc!... eu cobor la Zavaidoc”, fiindcă vatmanul Bimbirel, care era prieten cu rapsodul, cam de prin dreptul Cercului Militar (cum cobora pe bulevardul Elisabeta), strigă la călători cât îl țineau plămânii (bojocii): „Stația Zavaidoc!!!...” (informațiile aparțin scriitorului-muzicolog Marin Voican Ghioroiu, București). Ca recunoștința față de marele artist, nu ar fi prea mult ca o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
a cântat renumitul Zavaidoc), în stația lui Zavaidoc și parcă auzi vocea vatmanului care anunța: „Dă-te neamule jos, Să bei un vin spumos/ Să mănânci peste batog/ Și să-ți cânte Zavaidoc. Tramvaiul pleacă, dar rămâne zumzetul tenor al rapsodului celebru interpretând „Cântecul lui Zavaidoc” ce debutează prin întrebarea: „Cine mă puse pe mine/ Să viu seară pe la tine/ M-ai ofticat vai de mine/ C-am venit seară la tine./”, sau „Cocoșel cu două crește/ Bărbat cu două neveste
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
artist Zavaidoc, și ea o artistă celebra, să trăiască în astfel de condiții? „Acum trăiesc în condiții cum nici un câine nu ar trăi. Poate după moarte o fi mai bine!” spunea artista, fiica celui care pe drept cuvânt este primul rapsod al țării, care și-a servit țară prin cântecul sau, prin muzică lui lăutăreasca, reprezentând sufletul poporului român, cănd bucuros, cănd îndurerat, cănd umilit, cănd demn, ilustrat cu multă sensibilitate într-un repertoriu variat și bogat în același timp. Iată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
mă și bată. Luat prin surprindere nu am mai avut timp să-i spun domne profesor, căci era profesorul de lucru manual Constantin Popian, ci l-am luat cu Nea Costică cum îi spunea toată lumea. Constantin Popian era un adevărat rapsod organizând prin toate satele din Vâlcea spectacole cu piese de teatru, în special cu Iancu Jianu sau cu Haiduci. Odată a prezentat la mine în comuna și piesă”Zori de Zi”de Zaharia Bârsan. El locuia în Râmnic, pe strada
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
părăsească pe tot parcursul activității mele, adică până la pensie. Poate că de aici, adică nu poate, ci precis, mi se trage carieră de actor și regizor artistic. Prin anii 1975-1976, fiind regizor artistic la televiziune și realizând niște emisiuni cu rapsozi mi-am adus aminte de Nea Costică. Știam că în afară de a interpreta piese de teatru cântă și niște balade haiducești acompaniindu-se la vioară. Adeseori dădea spectacole cu alt rapsod vestit, Gheorghe Bobei din Bărbătești. Așa aveam să aud pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
fiind regizor artistic la televiziune și realizând niște emisiuni cu rapsozi mi-am adus aminte de Nea Costică. Știam că în afară de a interpreta piese de teatru cântă și niște balade haiducești acompaniindu-se la vioară. Adeseori dădea spectacole cu alt rapsod vestit, Gheorghe Bobei din Bărbătești. Așa aveam să aud pentru prima dată Balada lui Ciprian Porumbescu sau serenada lui Tosseli, interpretate de Bobei iar poeziile erau recitate de Popian. M-am interesat și aflând că încă trăiește, m-am dus
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
mai eram din carne vie/ Peste conturul trupului cădea de pretutindeni o pulbere galbenă" (Cloșca cu puii vii). Aci avem a face cu un caz particular al poetului damnat, exponent al unei damnări colective. Comunitatea satului se macină ireversibil, inspirîndu-i rapsodului său o nostalgică demonie. Aflat pe un teritoriu ce se surpă fără oprire, Valeriu Bârgău manifestă, instinctiv, tendințe de evadare. Codul ancestral de comportament liric se complică, se înavuțește cu referințe culturale, semn că opoziția sat-oraș poate funcționa, paradoxal, și
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
literaturii moderne, iar discuțiile despre paternitatea acestuia se opresc, cel mai adesea, la nivelul operei lui André Gide. Valeriu Gherghel demonstrează însă că acest procedeu este mult mai vechi. El apare în stare incipientă în Odiseea lui Homer (unde un rapsod fictiv, Demodochos, îi povestește lui Ulysse, faptele lui... Ulysse din Iliada) și, într-o formă mult mai clară în capodopera lui Cervantes, Don Quijote. În capitolul XXX, precizează eseistul, Don Quijote îl trimite pe Sancho Panza să salute un grup de vînători
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
Cunoscutul rapsod al Țării Lăpușului, Grigore Leșe a dezmințit informația potrivit căreia s-ar afla pe listele de deputați din partea PNL în Colegiul 4 din Maramureș.
Grigore Leşe nu candidează la alegerile parlamentare () [Corola-journal/Journalistic/41269_a_42594]
-
pentru Colegiul 1 Camera Deputaților. Cu excepția faptului că este un inginer de origine maghiară, și președintele executiv al sindicatului “Muntele” din Valea Jiului, nu se cunosc foarte multe despre dl Domokos. La Colegiul 4 Camera Deputaților Maramureș va candida Grigore Leșe, rapsod al Țării Lăpușului. Victor Paul Dobre, cercetat în dosarul listelor electorale, va candida în Colegiul 1 Camera Deputaților, la Galați. Vezi aici întreaga listă a candidaților, publicată de site-ul pesurse.ro.
Vezi lista integrală a PNL pentru parlamentare. Grigore Leșe, candidează la Cameră by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41700_a_43025]
-
nu are a impieta asupra Weltanschauung-ului pe care grecii au avut-o atunci. În al doilea rînd, Frenkian se ferește să deosebească concepția mitică de cea cultă a gînditorilor, considerînd distincția inutilă pentru scopul lucrării. Că epopeele atribuite unui rapsod orb stau pe o viziune popular-religioasă sau pe una individual-doctă e o problemă secundară, importantă fiind viziunea ca atare, nu verdictele istorice puse în seama ei. Și, vorba lui Hegel din Prelegerile de filosofia istoriei, așa cum omul trăiește în aer
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
Dumitru Oniga, desprins din mirificul bucovinean al Stupcăi lui Ciprian Porumbescu, a împletit cântarea cu sonetul și ruga.La 16 ani a fost “musafirul” aproape un an al închisorii din Cernăuți, deasupra celulei care l-a “găzduit” și pe marele Rapsod Ciprian Porumbescu. Prin suferință, a îmbrățișat la îndemnul lui Crainic poezia: “Bucovinene, nu te juca. Versurile tale sună bine, mergi pe acest drum și vei realiza lucruri frumoase”. Dumitru Oniga a luat suspinul Zorilor din cutele portului popular prefăcându-l
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
teamă oare ce-o să-i răspundă grâul?” „Paharnice și sfetnic, mai bine gustă cupii dulcea tristețe-a florii cum mi-au cules-o stupii. Nu-s gata pentru fagur, florii-mi așteptu-i rodul, să schimbe profeția scoate-mi din stei rapsodul, o, nu pe-acel cu scripca de ieftină poșârcă, ci pe solomonariul ce moartea-ți ia din cârcă”. Știa întreg regatul cum către nuntă caii vorbeau cum să-i dezlege Reginei nodul Khayi. Fu Khaya ce blestemul din chingile arșiței
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
copil îndrăgostit de frumos și muzică, să conlocuiască atâtea sentimente? Gheorghe Zamfir: Am cunoscut naiul la vârsta de 14 ani, când în anul 1955 m-am înscris la Școala specială de muzică din București, unde era profesor renumitul naist și rapsod popular Fănică Luca. Prin el am îndrăgit naiul, intrând în tainele și secretele acestui instrument sacru, divin, inițiatic, care mai târziu mi-a deschis porțile către Lumină și Cunoaștere. Marin Voican-Ghioroiu: Istoria ancestrală pe care o are poporul nostru, fiind
CONCERT PENTRU DUMNEZEU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342705_a_344034]
-
Julieta”, frământatul de nevoia adevărului din „Hamlet”,, poetul din „Visul unei nopți de vară” sau din „Ultimele sonete...”, gânditorul politic din „Iuliu Cezar”, istoricul din „Richard aș III-lea”, înțeleptul din „Furtuna”, psihologul pătrunzător din „Macbeth”, în general comentatorul și rapsodul atâtor pasiuni și neliniști, al atâtor căutări și înțelesuri asupra existenței umane? Drama vieții lui se aseamănă cu drama vieții lui Homer. Amândoi răscolitori de pasiuni și amândoi negați. Nu se poate, zic unii critici, ca într-un om să
ETERNUL SHAKESPEARE-400 DE ANI DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384975_a_386304]