82 matches
-
poezia de inspirație, al cărui model suprem rămâne aiodos-ul homeric. Ion Barbu însuși vedea în actul de creație poetica un arc peste timp, o reîntoarcere la "faptul poetic inițial: cunună înflorita și Lira"4, prin care, înțelege o anumita "atitudine rapsodica"5. Însă aiodos-ul antic apare adesea posedat de un furor poeticus și, inspirat de muze, glasul lui este, de aceea, profetic, iar el este văzut drept un mesager al zeilor. În "Republică", dar, mai ales, în "Ion", critică platoniciana, la
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
asume un tărâm autonom, distinct de "realitate", delimitat prin operațiuni specifice (sau "rituri", cum îi place să spună). Întemeiata pe niște adevăruri proprii, generale, pe care poetul și le asumă și în care crede (în primul rând, o anumita "atitudine rapsodica"), dar și pe un control strict al mijloacelor de expresie, aspect ce exclude patetismul romantic al efectelor, poezia poate produce un model personal integrator al lumii: Căci, așa cum am mai spus, cu Hilbert se cuvine să-l comparăm pe Moréas
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
numărătoarea exhaustiva a ideilor generatoare a unei doctrine, din care aceasta decurge prin simpla dezvoltare logică. E o problemă de fundamentare autonomă, o problemă de purism. Pentru Moréas, matcă oricărei poezii este lira; nu lira materială, ci o anumita atitudine rapsodica [s.n.]. O dată evocata, din această lira originală derivă un anumit număr de operațiuni aedica, de rituri proprii aedului, care constituie domeniul poeziei [s.n.]. Efectele orgiei romantice sau ale orchestrei simboliste șanț exilate din această strictă întocmire. Mai trec doar adierile
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
lor în spirit 51. Deși remarcile poetului român se referă la condiția operei științifice, ele pot fi ușor extrapolate la domeniul artei, în speță, al "lirismului absolut". Secvență descriptiva de mai sus conduce la un trop central, unul din "riturile rapsodice" fundamentale pentru Barbu - figurația - pe care, într-o cronică literară din 1930 - "Salut în Novalis" - , dedicată poeziei lui Alexandru Philippide - o descrie astfel: Ar fi deci între figurație și alegorie deosebirea cunoscută între operație și formula. Operația: transformare liberă permutare
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
fonetică". Uvedenrode este poema pe care o consideră ilustrativă pentru direcția sa lirică, obsesie a unei clarități iraționale, ce sugerează la început, cu o limpezime în proximitatea silogismelor, un Oedip translucid și germanic, apoi o evadare în vis, totul tratat rapsodic conform canoanelor poetice ce mi le-am trasat, cu acea sonoritate imanentă de care-ți vorbeam. Poezia pentru Ion Barbu rămîne o atitudine de vis și extaz firească la un fervent al infrarealității. Pe 15 octombrie 1927, tot în "Viața
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a poeziei acestui Novalis moldav folosind un limbaj operațional matematic în argumentarea deosebirii dintre figurație și alegorie la Philippide: "Lovinescu, de exemplu, osîndise poezia lui Philippide tocmai pentru frumusețea ei cea mai rară; declarase alegorie și procedeu unul din riturile rapsodice pe care, în lipsă de alt termen și pentru a-1 opune alegoriei, îl voi numi: figurare. Deosebirea dintre figurație și alegorie aș putea explica-o mai cu succes, domnului Lovinescu, prin viu grai. Știu că vorba mea scrisă e
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Pico della Mirandola. Că și Nicolas de Cusa, Ficino asociaz] idei presocratice și augustiniene despre eficacitatea cauzal] a iubirii ca principiu universal, emițând ideea umanit]ții (humanitas) ca valoare moral] primar]. Mai importante, poate, decat intoxicația rezultat] din asemenea asocieri rapsodice de idei, au fost numeroasele traduceri de texte clasice produse de membri Școlii Florentine. În afar] de introducerea unor noțiuni noi în gândirea Renașterii, aceste texte au încurajat dezvoltarea unei forme diferite, în care s] fie introdus] gândirea moral] și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]