398 matches
-
înlătură asperitățile în căutarea unui echilibru. Disputa e ocolită sau redusă la un minim de semne, de o grație chinezească. Taciturn și zâmbitor, criticul din această clasă cultivă virtuțile toleranței, ale așteptării. Individualitatea sa poate părea la un moment dat rarefiată, disparentă. Dar calitățile i se revelă în timp, substanța se acumulează strop cu strop. Picăturile aproape neluate în seamă în ronronul lor discret sfârșesc prin a impune imaginea unui ritm, a unei consecvențe, a unei egalități cu sine. Acesta e
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
la propriu și la figurat, a capitalei afgane. „Strânsă în etuva munților lui pietroși, Kabulul se sufocă. Ai zice că, în cer, s-a căscat o răsuflătoare. Rarele adieri de vânt, departe de a răcori sau de a împrospăta aerul rarefiat, se binedispun, ridicând praful în gol ca să roadă ochii și să usuce gâtlejurile” (33)1. Utilizând inspirat tehnicile narative de anticipare a conflictului și pregătire a cititorului, Yasmina Khadra își începe narațiunea cu scena execuției publice prin lapidare a unei
Dragoste la Kabul by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5585_a_6910]
-
putut fi eliminată cu totul): „Vorbesc cu ochiul care deschide cartea. și se face pe dată ca o sămînță într-un măr: / ispitit de locurile dulci ale ei (...) în învierea literelor din carne”. Așadar ispita carnală n-a dispărut. Îmblînzită, rarefiată, ea se retrage în imaginile concrete ale musculaturii virile, precum în pictura clasică înfățișînd personaje evanghelice, pe care lumina sacră, lacrimile o pun în valoare ca pe-o mărturie a umanității reale. Neputîndu-și suprima limbajul, arta îl „dezinfectează” întru comuniune
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
pentru acești critici, dincolo de mirajul unui limbaj nou, garanția ocolirii principiilor marxist-leniniste în numele unei obiectivități de ordin lingvistic. Ei au preferat coborârii în arena actualității, acolo unde se purta întreaga luptă de eroziune a clișeelor marxist-leniniste, o abstragere în mediul rarefiat al cercetărilor literare. Cu Virgil Nemoianu, lucrurile sunt, însă, ceva mai complicate. Primul monograf al structuralismului la noi n-a fost niciodată un structuralist propriu-zis, în sensul că n-a avut, de pildă, niciodată ambiția militantă a lui Sorin Alexandrescu
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
și mai rezistent, Toate bufnițele e un roman „sadovenian”, prin care se exprimă o sensibilitate evazionistă, retractilă, vag „tradiționalistă” și nițel mizantropă, atrasă de nălucirile diafane ale trecutului familial, de stabilitatea naturii primordiale și - după cum am arătat deja - de aerul rarefiat al înălțimilor. Cine a spus că Sadoveanu n-ar fi lăsat deloc urme în proza zisă douămiistă? O carte frumoasă, chiar dacă pe alocuri frustrantă, și un roman prin care Filip Florian, fără să dea vreo „lovitură” spectaculoasă, își reconfirmă statutul
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
ca un președinte, un șef de stat, să-și îndemne concetățenii să fluiere un șef de guvern străin? Iată ce enormități debitează domnul Băsescu, doar pentru că simte că în acest moment poate câștiga niște voturi în această zonă rămasă mai rarefiată a discursului naționalist," a mai afirmat CT Popescu.
CTP: Băsescu mai vrea niște voturi de la românașii urâtori de bozgori by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/35916_a_37241]
-
simțea nici tușea aceea hârâita care-i sfâșia pieptul la răstimpuri, în jurul lui alte respirații ușoare, ca aburul îl ademeneau, mersul îi era ușor că o plutire spre înălțimile ceții. Apoi, aflat undeva, sus, pe pragul unei urcări auzii îndemnul rarefiat, a al unei fâlfâiri de aripă care-l îndemna să se lase în voia plutirii. Se temea la început, cum să plutească trupul lui care nu se desprinse niciodată de pământ, se temea că ar să cadă și să se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
creația în viziuni, sau să-i îndepărteze prin demers „reflexiv”, uneori ironic, crustele hrănițe și sporite cu seva din marele proces al conotației și să facă, uneori, din această îndepărtare, “subiect” pentru avansările poetice. Ori să împingă reflexivitatea în aerul rarefiat și plin de traseele teoreticului, din preajma universalului. Însă o altă cale, și cea mai largă și bătătorita, este cea pe care călătoresc poeții sub deviza: „Înapoi la individual!”. Ea s-a bifurcat în nenumărate cărări în spațiul anglo-saxon, iar deviza
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Vasile Dan se întrevede, cum un motiv de căpetenie, dualitatea lumii. Condeiul d-sale liric oscilează perpetuu între două poziții, pe de o parte materialitatea tangibilă, seria pragmatică a existenței, pe de alta o dimensiune abstractizantă, o zonă cu văzduh rarefiat, o năzuință de spiritualizare. Nu e chiar o opoziție între materie și spirit, ci un joc între două stări pînă la un punct amestecate, a căror deosebire e dată de prevalarea unuia din factorii în jurul cărora coagulează imaginarul. Nici unul din
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
muzicale Radio se concentrează asupra unui Festival Mozart bogat în programe și Opera Națională a oferit o premieră mozartiană absentă de pe afiș de câteva decenii. De ce absentă? Probabil pentru că nu este o operă de public (ne-o demonstrează cronologia destul de rarefiată a traseului ei în lume, prezentată în programul de sală); dar atunci de ce Cosí fan tutte? Pentru că orice teatru care se respectă trebuie să aibă un repertoriu mozartian cât mai complet și mai ales pentru că este o muzică paradisiacă. Compusă
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
dă târcoale, vânăt, pătimit." (Ghioc); Eu nu te-am auzit chemându-mă,/ Eram la rugă-n inimă" (De mă chemai). Demnă de semnalat este și intonația imnică: "De Sărbătoarea Primăverii ninge./ E semnul bun. Nămeți topesc din cer,/ Sus aerul rarefiat se-ncinge,/ În mâini eterice sfiesc plăceri. /.../ Eu totuși văd buricele cum crapă/ de scapără cleștare în scântei,/ Iar flăcările izbucnesc din apă,/ Ca lotușii de inimă în zei." (Sărbătoarea primăverii). Mira Lupeanu trece cu ușurință de la o poezie domestică
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
cu sistem, să fie nu doar o chemare a unui eu sensibil ci și un mijloc de apărare. O evaziune dintr-un mediu advers existenței normale, deopotrivă sub unghi sufletesc și istoric. Raluca Brancomir plonjează într-o realitate tot mai rarefiată, ale cărei trăsături umile se estompează, se rătăcesc în sensuri disparente, pe un fundal al terorii (În tramvai). În atari circumstanțe impactul se amortizează. Deși adesea ofensator, dureros, realul nu se desparte cu ușurință de sine, nu se sacrifică de
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
show, creat de Ioan Tugearu, Jocul de-a Shakespeare. De asemenea, în sfera dansului contemporan, câteva interprete au avut, în ultimul deceniu, apariții solistice, care nu au depășit însă consistența unor schițe. Dar, de curând, a pătruns în această zona rarefiată Sandra Mavhima, care în primăvara acestui an a fost și autoarea unuia dintre primele filme de dans contemporan din ultimii ani de la noi, în orice caz unul amplu și consistent, Collective Identity, prezentat și el în paginile acestei reviste. Activitățile
One woman show – SANDRA MAVHIMA by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4057_a_5382]
-
mai greu!! Miroase a prăpăd, a roze răscoapte. Drumul e lung. Aerul tare, și seara subțire, și-atât de înaltă!! Zeii dau buzna din templele nopții adânci, suferinde: în tine, departe. Te aduni din pulberea spaimei de moarte. O, tăcere rarefiată! O, lucruri de nenumit, de neatins, de nevăzut, ferecându-te în miezul lor încins!! Fiu al acestora ai fost dintotdeauna. Deci, te supui. Asculți. Te închini. Cânți nopțile, cânți suferința lor și a ta. Apoi, despărțirea. Și neînțelegerea. Înstrăinarea. Singurătatea
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
multe din detaliile copilăriei protagonistului fără ca el să-și amintească ceva. Istoria e reconstruită prin cuvintele sale, nu și prin intenția sa. În literă, nu și-n spirit. Singurul de aici care știe să recompună viețile mărunte și atât de rarefiate este naratorul. El mută contextele și dă calendarele mult în urmă în așa fel încât acești actanți atinși de amnezie să se poată revenica de undeva și adecva la ceva. Astfel aflăm despre perioada petrecută de Rafael Ogrinjan în orfelinate
Patul nupțial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10061_a_11386]
-
efecte benefice și în alte domenii. Așadar, discut cu eminentul oftalmolog, împărțind o cutie de bere Stella Artois și mestecând tartina extrasă din automatul de pe peronul din Gare du Nord. Mai târziu, după lăsarea serii, am pătruns în peisajul, acum rarefiat, a ceea ce fusese odinioară pădurea Brabantului. Am pomenit de legenda Genovevei de Brabant dar am înțeles că nu avusesem aceleași lecturi în copilărie. Apoi, și mai târziu, când pleoapele au devenit grele, vederea scării care duce la cușeta superioară a
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
ațîțată... E fără Îndoială o imagine aceasta, o imagine fără idee, un somn fără sens, o sete fără obiect. Iată, am atins pătratul șotronului, am chipul unei respirații reci care se Întretaie cu o emoție și mai departe În aerul rarefiat acest trup suind ca un balon În Înălțimile primitoare. Dar nu e un vis, nu e nici măcar starea de beatitudine, darul efemer al unei narcoze - este avortul unui pariu, Încăpățînarea de a demonstra că fuselajul ruginit mai poate să zboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
invite la prânz și nouă asta nu ne strică deloc. Chiar o apreciez pentru ceea ce face. Privind lucrurile retrospectiv, cred că dna Strickland era cea mai inofensivă dintre toți vânătorii de celebrități care, își urmăreau prada de pe înălțimile cu aer rarefiat ale Hampstead-ului până în studiourile din Cheyne Walk aflat la polul opus. Își petrecuse o tinerețe liniștită la țară, iar cărțile care veneau de la biblioteca Mudie aduceau cu ele nu numai propriul lor romantism, ci și viața idilică a Londrei. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
șovăielnici și călcături legănate, greoaie. Cu toate acestea, nimeni nu părea să fi observat ce se întâmpla în jur. Și cum ar fi putut observa ceva, când plămânii tuturor se opinteau în încercarea de a absorbi puținul oxigen din atmosfera rarefiată, iar trupurile moleșite păreau a-și fi dorit să se prelingă, pentru a se putea strecura sub fărâma unei umbre. La început, au fost doar câteva informații răzlețe, care s-au pierdut nebăgate în seamă de nimeni, în noianul știrilor
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > SCRISOARE Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1084 din 19 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Despre ce să-ți scriu? Porumbeii, soarele, platanii, copiii? Tu, acum privești marea, Simt asta. Eu respir crângul rarefiat de platani, Sunt singur, Singur ca o sferă. A doua față a singurătății E libertatea Și n-aș putea spune că mă tem De una mai puțin Decât de cealaltă. Voiam să-ți spun Cât de greu mi-a fost
SCRISOARE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363456_a_364785]
-
pământului - aer, /umbrelor - ramuri cu frunze pe ele), vegetale (A te sprijini de propriul tău pământ), și, în fine, etnic- spirituale (A te sprijini de propria ta țară, /când, omule, ești singur, când ești bântuit/de neiubire); începută în zonele rarefiate ale indeterminării, ca posibilitate pură, coexistență a contrariilor, aventura increatului se rezolvă în concretul organic, ca latență germinativă; începută în planul speculativ, al ideii, ea se încheie în planul practic, al muncilor de primăvară; începută ca identitate cu o formă
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
MENIRE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului Necuprins de piatră răsucit în diagonala suspendată a nefirescului iluzoriu, altoi pe ramurile infinitului, când căderi primordiale conturau pe norii neputințelor fulgerele ultimelor frământări rarefiate, în jocul bezmetic amintind de caligrafia începutului înstrăinat din prima clipă în care universul s-a contorsionat dezacordându-și mădularele întru eternă sau provizorie concepere, care a început din sfârșit pentru a continua spre capătul însângerat al evoluției întipărite în
MENIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363541_a_364870]
-
-napoi? Iată-ne, am ajuns amândoi la Ultima Poartă. Ne destrămăm, pe furiș, de umbră și de vină că dincolo e Rugul Aprins; unul altuia nuntă vom fi și lumină. „Lăsați-vă și brâncile, sub brazii de alături, zise îngerul, rarefiat de unde cristaline. Incercați aceste aripi să vedem dacă-s croite bine. Acum fiind drumului drum, și focului foc , luați cu voi doar modelările lutului. Ultima Poartă de astăzi se va numi după voi Poarta Sărutului”. GHICITUL ÎN FRUNZĂ Se poate
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]
-
cea din inserare.... XV. TIMPUL SE ÎNVÂRTE ÎN CERC, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 227 din 15 august 2011. Am azvârlit televizorul, am închis bine ferestrele, citesc... merg, fără să mă uit pe unde calc aerul e din ce in ce mai rarefiat citesc... mă uit în jur, văd niște animale ciudate multe, din ce in ce mai multe, din ce in ce mai ciudate citesc... în ce an suntem ? nu știu, e la fel... citesc... privesc îndelung luna, îmi mușc buzele până la sânge ... Citește mai mult Am azvârlit televizorul,am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
în acest caz, dirijorul ce desenează prin aer viziuni geometrice ale sunetului muzical, unde-i sfinxul negru, solemn, care supune muzica unei instrucții în poziție de drepți, demoniace, abstracte, nonconformiste, spre deosebire de interpretarea celorlalte genuri ce zburdă într-un spațiu mai rarefiat, fără restrânse libertăți și sclavii ale perfecțiunii?! Uneori, Tiberiu Soare dă impresia unei viziuni globale despre muzică, niciund gen veritabil nepresupunând în opinia sa un efort de integrare în operă. Nu vorbește mai neelogios, de pildă, despre Gică Petrescu, decât
TIBERIU SOARE. NATURA MUZICII, ÎNTREGITĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367698_a_369027]