102 matches
-
printre trunchiuri începu din nou să se zărească lumină. În câteva minute se afla la marginea răriturii de sub Stânca Adevărului. Deși mai devreme nu-și dorea decât să ajungă mai repede acasă, acum se răzgândi. Începu să urce pe marginea rariștii și ajunse foarte repede la colțul de sus al acesteia. De aici, mai avea doar câteva sute de metri până la locul unde trebuia să cotească la dreapta, din nou, în pădure. Își amintea de primul său drum prin acele locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gândurile lui huggin și amintirile lui munnin își iau zborul de pe trupul tău obosit. nouă în al patrulea loc: e seară, e vremea să te retragi într-un loc mai ascuns, într-o poieniță a sufle țelului tău, într-o rariște cu amintiri frumoase, scoți bucățele de cremene din desaga-fără-fund, le strângi bine cu degetele mari de la mâini, iască se găsește peste tot, sufli, iese întâi un fumușor vinețiu, apoi izbucnește victorioasă flacăra dorului tău, îți aruncă umbre care dansează pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vă văd mergând alături, Vă zâmbiți și vă privesc Și când credeți câte spuneți Eu fac haz și-ntineresc. Voi gurmanzi ai drăgostirii, Cu rețeta cea mai bună Învăliți amoru-n vorbe, Clevetindu-l împreună. Și feriți de ochii lumii, Intre rariștea de brazi, Voi mergeți când vine sara, Tu ești rumănă-n obraz Și atâta bucurie Văd în ochii tăi cei mari... Nu lipsește decât nunta C-un taraf de lăutari. În zădar oare Teodor Scrie-a codrului poveste? Și atât de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
kilometri către est, turnurile hotelurilor din Fuengirola i se Înfățișau soarelui care cobora, așteptînd să Înceapă proiectarea spectacolului vesperal de sunet și lumină pe ecranele gigantice reprezentate de fațadele lor placate cu sticlă. De la platforma de piatră, povîrnișul cobora către rariștea lămîilor Înnegriți, apoi spre poarta din spate și spre garajul de lîngă casa năruită de incendiu. Am părăsit platforma și am pornit către livadă, cercetînd terenul pietros În căutarea vreunei posibile urme lăsate de incendiator. Chiar deasupra capului meu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
De desișul din pădure Nu s-atinse vr-o secure. Cât de naltu-i, cât de mare Nicăieri nu vezi cărare, De și-ar pierde urmele Ciobănași cu turmele. La temei de codri deși Nu-i cărare ca să ieși Ci-i o rariște de brazi Și un ochiu voios de iaz Și doi tei ca niște frați, La tulpină depărtați, La vârfuri amestecați. Iar la umbra celor tei Mi s-arată un bordei, Frunza cade de pe ei Scuturată, resfirată Pe cărare aruncată. Iar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de mângâiere. Ea suspină fără vrere Neștiind încă ce-i cere Inima cu-a ei durere, Iar gândirea ei cea dulce N-o mai lasă să se culce. Peste vârfuri trece lună, Tânguios un corn răsună, Petrecând cu-atîta drag Toată rariștea de fag. Mai începe, mai se pierde, De-i răspunde codrul verde Fermecat și îndrăgit De - acel sunet rătăcit. Iară inima îi zice: Ce stai, draga mea, aice, Scoală-te, supune-te Valului de sunete, Ce te trage, plin de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
începe, mai se pierde, De-i răspunde codrul verde Fermecat și îndrăgit De - acel sunet rătăcit. Iară inima îi zice: Ce stai, draga mea, aice, Scoală-te, supune-te Valului de sunete, Ce te trage, plin de jale Colo-n rariștea din vale. Și un glas aude, pare, Ce-o chema în depărtare: " Mărgărită, Mărgărită, Cu coroană aurită, 114 {EminescuOpVI 115} Ah, din valea cea adâncă, Ca pe-o stea te zăresc încă, Ca pe o stea luminătoare Și deasupră-mi plutitoare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mi-oi așterne eu Sub cel teiu bătut de vânt Cu floarea pân-la pământ, Să mă culc cu fața-n sus Și să dorm dormire-aș dus; Dar s-aud și-n visul meu, Dragă codri, glasul tău, Din cea rariște de fag, Doina răsunând cu drag, Cum jelind se tragănă Frunza de mi-o leagănă, Iară vântul molcomit De-a vede c-am adormit, El pin teiu va vicoli Și cu flori m-a coperi. {EminescuOpVI 125} DOINĂ, DOINĂ, GREU
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în meniul unei misiuni. Îți place nu-ți place, asta-i treaba ta... Se apropiau de șosea cu mare precauție. Huruitul camioanelor grele le suna asurzitor în urechi . După un timp, a apărut Trestie. Am simțit ceva mișcare acolo, în rariștea din dreapta. Se pare că e o patrulă inamică. Ochii pe ea și îmi raportezi îndată ce ai priceput despre ce e vorba. Noi - eu și cu Limbosu - ne vom apropia cât putem mai mult de șosea. Aproape târându-l după el
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
înaintând manipulul de soldați precedați de care. Carele se opriră chiar sub ei, la poalele dealului. Câțiva soldați începură să descarce cazmale și coșuri de nuiele. — De ce vin tocmai aici? Valerius, neliniștit, își sprijini capul de piatră. Titus arătă spre rariștea din fața lor. — Acolo au cultivat legume... Și uită-te la terenul acela de lângă copaci... De aici se aprovizionează legiunile. Dar - Titus se uită mai bine - carele mi se par prea încărcate. Vezi cum se afundă în noroi? În ele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
splendide, podurile și străzile sale, de un continent sălbatic, alcătuit din păduri și populat de triburi - acolo, în ținutul acela, în ziua aceea de ianuarie, avusese loc probabil ultima victorie a lumii civilizate asupra lumii barbare. Istoria se oprise în rariștea aceea, înainte să-și schimbe cursul. Nici un împărat nu avea să se mai pună în slujba binelui comun și al minunatei alcătuiri a Imperiului. Nici un comandant nu avea să-și mai dedice viața idealurilor de etică și credință care făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bine obstacolele care i se iveau în cale - trunchiuri, pietre, crengi, tufișuri -, sărind peste ele în întunericul pădurii, unde nu pătrundea lumina zilei. Nu-și dădu seama că lângă el nu era nimeni. Nimeni nu-l urma. Deodată, lumina unei rariști îl orbi. Vântul răscolea zăpada, șuierând. Și chiar în mijlocul luminișului, nemișcați, erau quazii. Se întoarseră toți deodată. Erau vreo douăzeci. Antonius era singur. Lângă el nu se afla nimeni. Strânse în pumn gladius-ul și ridică scutul la piept. Unde erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ura unui barbar împuțit contează mai puțin decât osul ăsta, zise Vitellius strâmbându-și gura unsuroasă și aruncă în foc piciorul de iepure de pe care rosese toată carnea. 19 Se crăpa de ziuă. În satul batavilor, câțiva preoți măturau în rariștea de pe malul izvorului lângă care se afla coliba lui Julius Civilis. Mânuiau cu grijă măturile din crengi de mesteacăn și frasin, deoarece cu ele alungau spiritele rele din locul acela unde, în noaptea cu lună plină, arsese focul sacru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
despre satul ei, răspunse Valerius ușurat, căci durerii îi luase locul o profundă senzație de liniște. Era lună plină, adăugă. Își aminti ritul pe care îl săvârșise pentru Velunda. Se dusese pe un deal și aprisese un foc într-o rariște, ca să ardă urna. Se întinsese în iarbă și ascultase trosnetul ușor al flăcărilor, invocând-o pe Velunda. Când jarul se stinsese, luna dispăruse printre copaci. Vântul împrăștiase cenușa în iarbă, printre florile, tufișurile și rădăcinile ce se iveau din pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îl apostrofă Pârnaie. — Tot de frică... Da’ io credeam că nu se simte... — Precum vezi... Chisăliță strânse din buci și îl urmă. Cât vedeai cu ochii, până la marginea orașului, nu erau decât smocuri încrețite de troscot ori tufișuri prizărite și rariște. Mormanul se ridica uriaș și inexplicabil. Pârnaie privi, cu mâinile în șolduri, peste treptele piramidei. Ceilalți doi se apropiară, în tăcere. — Uite, colo ! spuse, în cele din urmă, Pârnaie. Aia nu e o capotă de mașină ? Iadeș ocoli locul, privind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ținuseră minte soarele care trecuse de partea cealaltă, și se înmulțeau, ca strivite sub tălpi. Se iscă din senin un vânt ce agită bălăriile. Și atunci, dindărătul grohotișurilor, dezlipindu-se din brazdele crestate și mocirloase, dând deoparte frunzele de brusture și rariștile uscate ca niște păpurișuri, apărură ceilalți, strângând cercul. Pârnaie, descumpănit, se învârti pe loc. Rămăseseră în mijloc, spate în spate. Odată cu pașii lor îndărăt, se micșora și distanța, până când, la vreo cinci pași, ceilalți se opriră. Calu ridică mâna, încremenind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sub forma unei operațiuni de asimilare, cf. paginilor 141-142). (16) Fie o alee lungă de copaci, asemănătoare cu interiorul unei catedrale, în care arborii sînt coloane și coroanele lor închipuie arcurile bolții, la capătul căreia se ivește prin frunziș o rariște îndepărtată, cu lumini amestecate cu umbre și nuanțate de culorile roșii ale amurgului, ca niște vitralii colorate ale unui naos plin de păsări care cîntă. Balzac, Crinul din vale, p. 92 În ciuda procesului făcut de curentul realist, mult timp descrierea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sylvatica, Fagus silvestris), mesteacănul ( (Betula verrucosa), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), ulmul de munte (Ulmus montana), scorușul (Sorbus aucuparia), arinul de munte (A (Alnus viridis), plopul (Populus termula). De la altitudinea de 1500 - 1600 m în sus începe complexul de tufișuri, rariști și pajiști subalpine, care ocupă suprafețe mai mari în Giumalău față de Rarău. Fauna este asemănătoare celei întâlnite frecvent în toți Carpații românești: urs brun (Ursus arctos), cerbi și ciute (Cervus elaphus), căpriori și căprioare (Capreolus capreolus), mistreț (Sus scrofa), râși
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
mute se ridică peste abisuri, ca o cântare fermecată de leagăn și luminile dormeau duse pe brațele imense de Întuneric... Iar peste tot și peste toate, se aprinse la răsărit, ca o candelă de străjuire, luna plină de noiembrie, prin rariștea neagră a pădurilor Își trimisese până la mine, Întâile luciri fantastice și mișcătoare ale razelor sale argintii, piezișe și reci. O stare de beatitudine mă cuprinde odată cu venirea stelelor și am revelația că străvechiul popor Înțelesese că În 400 acest loc
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Tudor Dorin, Ioan Dragomir, Mihu Dragoș, Petre Dragu, Petre Drăgoi, Cezar Drumaru, Dumitru Dumitrescu, Geo Dumitru, Petru E Eftimie, Aurelia Ehrenburg, Ilya Eminescu, Mihai Endre, Ady Eșipov, B.P. F Fadeev, Al. Fărcășan, Sergiu Felea, Aurel Felea, Victor Filimon, Nicolae Florea, Rariște D. Florescu, Gheorghe Frimu, I. Frunză, Eugen Fulga, Laurențiu G Gafița, Mihai Galan, Iaroslav Galan, V. Em. Gavril, Mihai Gârneță, Al. Georgescu, Dumitru Georgescu, Paul Georgescu, Teohari Ghelerter, Moni Gheorghiu Dej, Gheorghe Gheorghiu, Mihnea Ghiban, C. Ghimpu, M. Giroveanu, Aurel
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de sorte que son texte apparaisse comme bizarre, déformé, voire même dépourvu de poéticité : Ei tac că roua. Că sămânță. Că un dor. Că apele ei tac, ce umblă sub ogor și-apoi sub cântecul privighetorilor, izvor se fac în rariște, izvor sonor. (Poeții) (Blaga, 2010 : 297) Ils se taisent comme une langueur. Comme la graine. Comme la rosée. Ils se taisent comme leș eaux qui se meuvent sous la terre labourée, ensuite, par le chant du rossignol entraînés, source ils
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
à la Bucovine, région historique qui se situe au nord de la Moldavie, est traduit par " le nord du pays " (Ursul cu crin/L'ours au lys) (Miclău, 1978 : 395). La perte de la référence historique et culturelle est inévitable. Le terme " rariște ", qui signifie " clairière ", est traduit parfois par le substantif générique " bois ", ce qui mène à un changement sémantique : " în rariște " " au bois " (Poeții/Leș poètes) (Miclău, 1978 : 453) " dans la clairière " (Leș poètes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 241) ; " dans la clairière " (Leș
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
cu crin/L'ours au lys) (Miclău, 1978 : 395). La perte de la référence historique et culturelle est inévitable. Le terme " rariște ", qui signifie " clairière ", est traduit parfois par le substantif générique " bois ", ce qui mène à un changement sémantique : " în rariște " " au bois " (Poeții/Leș poètes) (Miclău, 1978 : 453) " dans la clairière " (Leș poètes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 241) ; " dans la clairière " (Leș poètes) (Poncet, 1996 : 186) ; " în rariște " " au bois " (Vară lângă rău/ Été près de la rivière) (Miclău, 1978 : 559) ; " dans la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
parfois par le substantif générique " bois ", ce qui mène à un changement sémantique : " în rariște " " au bois " (Poeții/Leș poètes) (Miclău, 1978 : 453) " dans la clairière " (Leș poètes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 241) ; " dans la clairière " (Leș poètes) (Poncet, 1996 : 186) ; " în rariște " " au bois " (Vară lângă rău/ Été près de la rivière) (Miclău, 1978 : 559) ; " dans la clairière " (Poncet, 1996 : 226). Le substantif " pajura ", qui fait référence à une espèce d'aigle, est traduit par Paula Romanescu par " un oiseau ", ce qui mène
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
poèmes de la lumière, traduction de Paul Miclău, op. cît., p. 110. 1605 Idem, p. 110-111. C'est nous qui soulignons. 1606 Blaga utilise souvent des noms formés à l'aide du suffixe " -iște " : " zariște " (dérivé du nom " zare ", littéralement : " horizon ") ; " rariște " (dérivé de l'adjectif " rar " " rare ") le nom fait référence à un endroit dans le bois où la végétation est rare, c'est-à-dire une clairière ; " ceriște " (dérivé du nom " cer " " ciel ") le nom fait référence, probablement, à la voûte céleste
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]