395 matches
-
Zaragoza, un impostor care se împăunează cu titlul fictiv de Consul al Republicii Congo. El a reușit performanța de a scoate pe sub mână din Bibliotecă mii de incunabule, ediții unice, pergamente, de la Divina Comedia cu enluminures din 1502 la ediții rarisime din Virgilius, Seneca și Diderot. Dezactivând camerele de luat vederi, încărca noaptea în camioane volumele și le ducea într-un depozit închiriat tocmai la Verona, de unde volumele ajungeau pe piața neagră, dar și la case de licitație precum Christie’s
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4461_a_5786]
-
atitudinea sa față de originalitate în filozofie e în schimbare. Într-un articol din 1921 el susține că „împrumuturile“ în filozofie sunt o imposibilitate: „Cine poate împrumuta n-a fost niciodată filozof; și nici nu va fi vreodată. Posibilitățile colaborării sunt rarisime; ele presupun în orice caz două suflete gemene. [...] Pentru un singur lucru sunt oamenii impenetrabili: pentru idee. E un domeniu în care nu se cunoaște adopțiunea. Aci nu poate fi vorba decât de zămislire. Proprie.“ Dar această afirmație, oricât de
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
19. Dar prea multă gravitate devine monocordă, obositoare. Nuanțele ironice, ludice sunt, deci, bine venite: Singuraticule, stacojiule, Omega, cântă-mi apoteoza somnului și a morții. de mult dau târcoale și adulmec, vai, tras-am sorții. Sinucisule în bibliotecă, moartea erudită, rarisimă, te-a decavat. agonizai avar peste pleava cunoașterii, zaraf ursuz, putred, blazat. (Docta ignorantia) Tema suicidului revine obsesiv în opera lui Emil Botta. Ideea de a grăbi moartea nu este străină de imperiul oglinzilor scânteietoare și al scenei, pentru că însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
întâmplător imploratorul la ușa metamorfozei este atât de preocupat de această poveste fantastică. Actorul se "sinucide" în personaj. Devine celălalt într-un mod fatal și, uneori, ireversibil. Poetul "se sinucide" în poezie. Acestea sunt moartea și învierea lui. "Moartea erudită, rarisimă" este o formă hilară a exersării morții, voluntare sau nu. Predomină figuri terifiante ca "Înecatul", "Spânzuratul" ș.a. Semnificativă este opțiunea morții prin spânzurare. Spânzurătoarea, prin verticalitatea ei, este simbolul unei ascendențe inversate asupra timpului. În genere, suicidul semnifică pentru Botta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
îi curăța cărțile rare cu miez de pâine, o metodă pe care o știa din școală, dar care lui Gaspadin i se păruse de o ingeniozitate nemai pomenită. — Am aici niște comori, Julien. Triumfător, Gaspadin îi băgă sub nas o rarisimă cule gere de folclor cecen, tipărită la Sankt-Petersburg în 1877 în șapte exemplare de celebrul lingvist, baronul Uslar. — E un folclor foarte straniu, îl asigură, frunzărind, Gaspadin, care-i declamă drept dovadă un dicton: „Peștele care vorbește / Are gura plină
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
amănuntul statistic că, dată fiind schimbarea climei, ploaia a devenit o raritate a naturii. Ploaia e pe cale de dispariție: un fenomen defunct. Și cum orice lucru rar dobîndește o valoare prin chiar faptul că nu e ușor de găsit, ploaia, rarisimă cum este, este prin ea însăși o valoare. Dar o valoare pentru a cărei prețuire ai nevoie de un organ aparte: simț estetic. "Nu-mi amintesc prima mea întîlnire cu ploaia. Cred că nu mi-a plăcut prea tare atingerea
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
de care au suferit & profitat - în cantități egale - autori ca Ion Vinea, Tristan Tzara, Benjamin Fondane sau pleiada postumă de comentatori entuziaști ai lui Urmuz. O altă variantă - în optica mea, mai credibilă decât cea dintâi - vine tocmai din curajul rarisim al lui Paul Cernat de a aborda, cu toată seriozitatea, o mișcare, să spunem așa, inabordabilă prin definiție. Sau prin intenție. Sau prin decizie. În imaginarul colectiv, de sursă neîndoielnic didactică, avangarda - în orice fațetă a ei, oricât de echilibrată
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
ne)cuviință a se rosti, în Cuvîntul de încheiere, Mihail Sadoveanu. Tot atît de dezolant ca și scenariul său de concepte ne apare în prezent bilanțul literar propriu-zis al numitului Congres. Ce-a mai rămas din acea perioadă decît, cu rarisime excepții, un imens morman de maculatură? Ce-a mai rămas decît un vraf de nume, în copleșitoare majoritate ajunse pe rafturi cu totul secundare ori de-a dreptul căzute în uitare? Iată o înșiruire de "creații" chipurile reprezentative, producte ale
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
teatrul românesc prin fața ochilor ca pe cea mai minunată poveste în imagini a lumii. Cu o tandrețe nesfîrșită!... Amintirile îl absorbeau, îl furau cu totul de lîngă mine. Pleca departe, departe, iar zîmbetul lui mă liniștea. Acolo se simțea bine. Rarisim un spirit ca acesta a dominat cultura teatrală. Și nu numai. S-a apelat la el întotdeauna ca la o instanță majoră. Proiectele lui pentru clădiri care să găzduiască artele spectacolului erau perfect ancorate în ritmul și dinamica actualității imediate
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
s-a dedicat colecționării și cercetării atente a cărților poștale ilustrate care aduc imagini edificatoare asupra particularităților Brăilei dintr-o lungă perioadă, de la sfârșitul secolului al XIX-lea până în epoca interbelică și cu conexiuni în contemporaneitate, îndeletnicire circumscrisă în sfera rarisimă a cartofiliei. într-o evocare publicată în România literară nr. 28 din anul 2000 și reprodusă acum în Addenda acestui volum al fostului său coleg de liceu, Gabriel Dimisianu relevă, pe bună dreptate, că "unora li se va părea frivolă
Farmecul Brăilei by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7711_a_9036]
-
numai pentru a-i domina. Aspiră să trăiască printre egali, dar să fie întîiul dintre ei". Reducîndu-și "raporturile intime" cu adevărul la "sfaturi", s-ar fi dovedit în chip intolerabil stăpînit de o aspirație spre "autoritate", ca și cum aceasta ar fi rarisimă în tagma intelectualilor de o anume anvergură: "Nevoia de recunoaștere, de "autoritate" a omului Maiorescu este imensă". Și cum anume? Prin disprețul față de semeni, "inferiori în toate privințele", arătîndu-se în schimb sensibil "la orice dovadă de prețuire din parte-le
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
fie atributul unui singur om. Ba mai mult, a încetat să fie acea îndeletnicire teoretică din care cîțiva singuratici sclipitori, înclinați spre reflecția contemplativă, își făceau odinioară un titlu de glorie. Vremea cînd un solitar de geniu, printr-o intui-ție rarisimă, descoperea un amănunt ce dă-dea omenirii o nouă optică asupra lumii a luat sfîrșit. Azi cunoașterea înseamnă muncă în echipă sau, cel mai adesea, angrenaje instituționale. Și, întîi de toate, înseamnă muncă de teren, întîlnire față către față cu
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
nivelul (de adâncime sau de suprafață) la care ea se transformă în discurs. Ceva din carnea vieții, din sudoarea și sângele ei, se pierde inevitabil la transferul în coala tipografică; dar Ianuș era, printre poeții afirmați după Revoluție, un exemplar rarisim al seriei. Cel la care, dincolo de text, găseai adevărul fierbinte al unei credințe, al unor viziuni, al unor experiențe ce întorceau, pur și simplu, literatura pe dos. Această fracturare a convențiilor sociale și literare nu a fost deloc lipsită de
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
și ce-ar spune dacă ar ști, apoi Îi veni În minte Îndemnul și acel „poți face fericită orice fată și orice femeie!”. Nu se știe ce a primat, Martini, Napoleon, frumusețea și experiența frumoasei voleibaliste de a produce voluptăți rarisime sau, pur și simplu, dorința sa de verificare, dar noaptea a fost una lungă, mai mult albă decât neagră și plină de pasiune, de dragoste și abandonare, de mulțumire și de apreciere, de promisiuni și certitudini viitoare. Frumoasa fată râvnită
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
limitează la țipete stridente și lacrimi pe umerii asistaților și bugetarilor. Atât. Adevărat, guvernarea este responsabilitatea Guvernului. Dar, în vremuri de criză cumplită, opoziția ar putea arăta ceva mai multă decență. La fel ca în anii ’90, și presa, cu rarisime excepții, se poziționează împotriva reformelor structurale. Televiziunile adoptă un discurs ultrapopulist care, speră ele, le va aduce mai multă audiență. Pe lângă asta, televiziunile de știri au devenit parte a sistemului antireformist. L-am auzit, de pildă, miercuri, pe domnul Emil
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
fel să convingă completul de judecată de justețea afirmațiilor sale. - Domnule președinte, onorată instanță, stimați participanți la acest proces unic în felul său, pe care l-aș numi, cu îngăduința dumneavoastră, excepțional! Suntem chemați cu toții astăzi să dezbatem un caz rarisim, scopul final fiind deja formulat de legea ce stă neclintită în balanța dreptății acestei judecătorii : redarea, reintegrarea în familia sa a unui copil care, datorită vicisitudinilor la care a fost supus pe nedrept, a fost rupt de adevărata sa familie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mai repede într-o călătorie pe care doream să o fac de mult timp. Acum, iată, mi s-a ivit o ocazie nesperată și nu vreau câtuși de puțin să o ratez. E pur și simplu o oportunitate de moment rarisimă. Ca atare, nici n-am apucat să anunț pe altcineva despre chestia asta. Nici pe domnul profesor Cuzbășan, nici pe altcineva de la școală. Îmi dau seama că nu am procedat tocmai "cum se cade". Nu mă certa prea aspru. Am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a autorului. O duioșie ironică dînd parcă dreptate lui Steinhardt, care propunea sub pseudonim, Într-o revistă de exil, o interpretare anticonformistă, paradoxală, greu acceptabilă, scăldată În bunătate, a finalului din Scrisoarea pierdută. Caragiale blînd, Îți Închipui? Admirația - un dar rarisim În literatura română Monica Lovinescu În dialog cu Gabriela Adameșteanu, 22, anul XIII (632), nr. 16 (16 aprilie - 22 aprilie 2002) 5 Povestea Marelui Brigand (...) oferă cititorului o surpriză ce ține de domeniul excepționalului. O dublă performanță, construcția epică de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fire invizibile, rezistente, să-l învăluie din aproape în aproape într-o plasă tot mai strânsă, mai sufocantă până considera că omul este neutralizat și, cu precauție, apelând la superlative și hiperbole i se putea vorbi pe față de exemplarul femeii rarisime, de-o mare frumusețe sufletească, o adevărată zână bună, cenușăreasă a întâmplării ce aștepta să fie descoperită de împăratul ei. Și dacă se întâmpla ca și de data asta merituoasa să dea greș, atunci, gata, Sidonia își ridica de pe umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fauvilor. În concluzie, doamnelor și domnilor, lucrarea poate fi considerată drept certificatul de absolvire a școlii de pictură franceză al acestui mare pictor și un motiv suficient de puternic pentru orice colecționar serios de artă de a nu rata ocazia rarisimă să o cumpere, acum și aici. 8. În timp, o neliniște fără obiect lăsase locul unei neliniști bântuite de fantasme. Când anume, nu putea spune cu precizie. Exista cu siguranță o barieră fluidă Între cele două perioade ale vieții sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dacă aș fi fost regele Spaniei", pot fi cotate drept clișee, dar ieșite de sub pana lui Machiavelli, ele pot fi interpretate altfel. Dacă vorbim de starea de spirit a lui Machiavelli scriitorul, ne mai atrage atenția o confesiune de o rarisimă valoare, făcută lui Vettori în scrisoarea din 10 dec. 1513, în care îi spune în ce împrejurări a scris "cărticica" numită De principatibus: "Cînd se lasă seara mă înpoiez acasă și intru în camera mea de lucru; în prag lepăd
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și fugea în suflet, ochii creșteau nefiresc în fața ochilor mei, gura se deforma ca însuși personajul și părea că înghite fărădelegea, păcatul, iubirea, crima, vinovățiile toate, pămîntul. Cît de tare l-au prețuit actorii. Și nu doar cei de acolo... rarisim... Am fost prin '97 la Stockholm cu "Titus". I-am urmărit șirul de superstiții, ritualul de dinainte de spectacol. Seara, la teatru, a venit Radu Penciulescu. Am privit acea reprezentație prin starea lui Penciu. Nu mișca, nu respira, se cutremura, se
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
un sunet de crengi moarte. Până unde poți să mergi pentru cineva? Sentimentele, pot fi ele împărtășite? Mungiu este moral prin foarte marea lui bunătate. El nu alege soluția facilă. Filmul său, atins de grația divină, este de o putere rarisimă, de o simplitate fără egal. Acolo unde alții ar fi folosit majuscule grave, el vorbește cu tonul și pe limba lui naturale. Este limba cinema-ului, a inteligenței, a sensibilității" , se mai scrie în publicația franceză. Totodată, criticul de film
Le Figaro: "După dealuri, un film al dracului de bun" by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80736_a_82061]
-
astfel: „să nu v-aud că asta e-o poezie soră / cu proza și că banda (mașinii) e simplisim / s-o semui cu paspoalul unui generalisim / căci vă aduc aminte că vine o neoră // cînd panglica ajunge ea însăși un rarisim / product căruia omul de litere-i deploră / disforica absență și care (incoloră) / e-orice numai lampasul unui generalism / nu“. În definitiv mașina de scris, azi aproape exclusiv un vestigiu al timpului scriptic evolutiv, n-a reprezentat și ea un soi
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
Laura și Andrei (pentru prima oară în Londra) studiază interesați cabina largă pentru pasageri și locker-urile care se tot încuie/descuie automat la fiecare oprire/pornire la/de la semafoare. Eu mă uit în oglindă, la șofer, un englez tipic (caz rarisim în branșa sa, dominată de indieni și pakistanezi), la vreo șaizeci de ani, cu privire ghidușă, dar trăsături sobre și aer profesional. Mă pregătesc pentru dialogul (inevitabil) care va urma, puțin înfricoșat de probabilul accent dialectal, îngreunat, eventual, și de
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]