341 matches
-
să mă critici? Pe punte! Ă Nu, domnule căpitan, încă nu! Te rog! Și cutez, domnule căpitan, cutez să te rog să fii înțelegător! N-am putea oare, căpitane Ahab, să ne înțelegem mai bine decît pîn-acum? Ahab luă din rastel îcare făcea parte din mobilierul cabinelor mai tuturor navelor pornite pe Mările Sudului) o pușcă încărcată și, îndreptînd-o spre Starbuck, strigă: Ă Un singur Dumnezeu e stăpîn peste pămînt și un singur căpitan e stăpîn peste Pequod! înapoi pe punte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
E ceva adevărat în ele! Și, folosindu-se în neștire de pușcă în chip de toiag, începu să se plimbe prin cabina strîmtă, cu fruntea încruntată; peste cîteva clipe, însă, ridurile ei adînci se destinseră; punînd pușca la loc în rastel, Ahab ieși pe punte. Ă Ești un băiat bun, Starbuck, îi spuse el în șoaptă secundului. Apoi, se adresă echipajului, cu glas tare: Ă Strîngeți zburătorii și velele-gabier, la pupa și la prova! Mascați verga mare! Montați palancul cel mic
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
umbre capricioase pe ușa zăvorîtă a cabinei - o ușă subțire, care avea, în partea de sus, obloane în loc de tăblii. Din pricina izolării ei, în cabină domnea o liniște ca de subterană, deși în juru-i bubuiau stihiile dezlănțuite. Flintele încărcate străluceau în rastelul de lîngă peretele despărțitor. Starbuck era un om drept și cinstit, dar în clipa cînd văzu flintele, în mintea lui încolți un gînd rău, însă atît de amestecat cu altele bune sau măcar neutre, încît nici el nu-și dădu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ca și cum glasul lui Starbuck i-ar fi silit visul îndelung amuțit să se rostească. Flinta, încă îndreptată spre bătrîn, tremura ca brațul unui bețiv, lîngă ușă; Starbuck părea să se lupte cu un demon; dar, întorcîndu-se de la ușă. puse în rastel țeava ucigașă și plecă. Ă Doarme prea adînc, domnule Stubb. Du-te jos și trezește-l și dă-i raportul. Eu am treabă pe punte. Știi ce ai de spus. Capitolul CXXIII ACUL A doua zi de dimineață, marea, încă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
izbucnește o alta, În altă parte. Se stârnesc În care cu fân și-n pubele de gunoi; urmăresc dungi de kerosen pe mijlocul străzilor; dau colțuri; pătrund prin uși doborâte. Un foc pătrunde În brutăria lui Berberian, dând gata repede rastelurile de pâine și cărucioarele de patiserie. Își croiește drum spre camerele de locuit și urcă scara principală pe care, la jumătatea drumului, se Întâlnește cu Charles Berberian Însuși, care Încearcă să-l Înăbușe cu o pătură. Dar focul Îl evită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o creștere a pulsului pe care n-o mai simțise de când cobora de pe munte ca să exploreze străzile lăturalnice ale Bursei. Parcă lângă trotuar și se repezi Înăuntru. Trecu de clienții surprinși (care nu erau obișnuiți să vadă albi), păși peste rastelurile pe care stăteau cutii de aspirină, leucoplasturi și laxative și se duse la ghișeul farmacistului, În spate. ― Poftiți, Îi spuse farmacistul. ― Douăzeci și doi, răspunse Lefty. ― Așa să fie. Încercând să Îndrepte drama din zilele cu jocuri de noroc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
veștede. Fiecare casă era așezată cu spatele spre dealuri și fața spre câmpuri pentru ca oamenii să-i poată vedea pe străinii care veneau în vale. Casele cu acoperișuri de paie se înșirau înghesuite unele în altele, iar de tavan atârnau rasteluri de bambus pe care se uscau lemnele de foc și iarba sângelui. Erau întunecoase și duhneau ca niște grajduri de vite. Samuraiul știa totul despre cele trei sate. Generația tatălui său primise ca domeniu satele și pământurile de la Stăpân. Fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Un șir de plopi de Lombardia se-ntindea de la casă până la debarcader. Alți plopi mărgineau promontoriul. Pe marginea pădurii și până pe dealuri se-ntindea o cărare, și acolo culegea el mure. Apoi casa arsese, și toate armele care stăteau pe rastelurile făcute din picioare de căpriooară de deasupra șemineului areseră și ele, și după aceea țevile cu plumbul din rezerve topit și paturile arse zăceau În mormanul de cenușă folosită la facerea leșiei pentru cazanele mari În care se fierbea săpunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai vânat. Apoi au reconstruit casa În același loc, de data asta din scânduri vopsite-n alb, și din tinda casei se vedeau plopii și lacul din spatele lor; dar arme n-au mai fost vreodată. Țevile puștilor care stătuseră pe rastelurile din picioare de căprioară rămaseră pe mormanul de cenușă și nimeni nu se atinse de ele. După război, am Închiriat un râu plin de păstrăvi În Pădurea Neagră și erau două drumuri pe care puteai ajunge la el. Unul Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai ușor, așa cum se simțise până să-nceapă Bill să vorbească despre asta. Există mereu o cale de a rezolva lucrurile. Hai să luăm puștile și să mergem la promontoriu după taică-tu. — Da, haide. Bill scoase două puști din rastel. Apoi deschise o cutie cu cartușe. Nick Își puse haina și se-ncălță. Ghetele erau uscate și se Întăriseră. Era destul de beat Încă, dar avea capul limpede. — Cum te simți? Întrebă Nick. — Grozav, spuse Bill, Închizându-și nasturii de la jachetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În spatele tejghelei. — Vreți să spuneți două, zise fata. — Nu, una este pentru un vecchio. — A, spuse ea râzând și luând sticla, un vecchio. Turnă În trei pahare băutura opacă și groasă ca nămolul. Soția se așezase la o masă, sub rastelul pentru ziare. Tânărul Îi puse un pahar În față. — Ai putea să-l bei, poate te face să te simți mai bine. Ea privi paharul În tăcere. Tânărul ieși cu paharul pentru Peduzzi, dar nu-l văzu nicăieri. — Nu știu unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
noi era Cova, un loc cald și nu prea luminos, la anumite ore gălăgios și plin de fum, un loc În care veneau oameni bogați, unde puteai să vezi fete la toate mesele și unde ziarele ilustrate stăteau pe un rastel, la perete. Fetele de la Cova erau foarte patriote și aveam să aflu că cei mai patrioți italieni erau fetele din cafenele - și cred că sunt În continuare niște patriote Înflăcărate. La Început, băieții se arătară foarte politicoși În legătură cu medaliile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spațiu istoric nu-i adusese nici o schimbare, lui, râului. Batalionul se așezase de-a lungul malului stâng. Malul era punctat de gropi În care stătea câte un soldat. Nick observă atent unde erau așezate mitralierele și pistoalele de semnalizare, În rastelele lor. Soldații așezați În gropi dormeau. Nu-i ataca nimeni. Merse mai departe și, după un colț făcut de mal, se trezi că un tânăr sublocotenet, care avea o barbă țepoasă, pleoape roșii și ochi foarte injectați, Îl somă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prin zonă, ca să văd dacă se cumpără. Împing ușa, se aude un clinchet de clopoțel, și zâmbesc vânzătoarei, care ridică privirea. E un magazin așa drăguț. E primitor și parfumat, și e plin de lucruri fabuloase, cum ar fi niște rasteluri de sârmă cromată și niște suporturi pentru pahare din sticlă gravată. Mă strecor pe lângă un raft cu agende de piele mov pal și îmi ridic ochii - uite‑le! Trei rame din tweed purpuriu, făcute de Suze! Încă mă emoționează, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu-i nimic. Da’ mi-e să nu se trezească și să te vadă. — Bine. Iau eu ce-i de luat de-aici. Cele mai multe lucruri sînt aici. Poți să le găsești fărĂ lumină? — Sigur. Unde-i pușca? — E-ntinsă pe rastelul de sus. Vezi să n-aluneci sau să răstorni lemnele. Stai liniștită. Ea ieși pe poartă și se Îndreptă spre copacul trăznit, unde Nick Își aranja lucrurile. Copacul fusese lovit de trăznet cu o vară În urmă și toamna, În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
către pavilion cu ochii În jos, fărĂ nici o expresie Întipărită pe chip, fărĂ să reacționeze cumva În fața aplauzelor, spunînd doar „mulțumesc“ cu vocea aia răgușită și ciudată dacă vreun profesionist Îi spunea: „Ai tras frumos, Stevie“. Își lăsa arma În rastel, apoi aștepta să vadă cum trage și taică-său, după care se duceau amîndoi la un bar În aer liber. — Papa, pot să beau o cola? — Mai bine n-ai bea mai mult de jumate. — Bine. Îmi pare rău c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pierzi așa de curînd. În căsuță erau un pat dublu, o masă acoperită cu mușama, două scaune și un bec ce atîrna din tavan. Mai erau dușul, toaleta și chiuveta cu o oglindă deasupra. Prosoapele curate erau agățate de un rastel lîngă chiuvetă și Într-un colț era fixat un stîlp pe care erau prinse umerașe. Roger aduse bagajele, În timp ce Helena așeză pe masă termosul cu gheață, ceștile, sticla desfăcută și cutia de carton plină cu sticle de apă White Rock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de pe latura din stânga ușii, cunoscându-le acestora, pe dinafară, conținutul: în primul fișet, stivele de imprimate necesare muncii, câteva coduri, monitoare împrăfoșate și colecții de legi, gârbacele (patru pulane de cauciuc), șase perechi de cătușe, două centiroane precum și un mic rastel, pentru pistoale și pentru muniția aferentă; în cel de-al doilea fișet, în jumătatea de sus, erau vrăfuite dosarele care se puteau, totuși, soluționa, în nu contează ce mod și în ce interval de timp: cauzele așa-zicând amorțite; în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Creatura nu se sinchisea, așa că trase cu toată puterea de pielea groasă. Fără nici un rezultat. Chestia aceea nici nu se mișcă și nici nu-și eliberă prada. ― Lasă-mă să încerc și eu, zise Ash care se afla lângă un rastel cu instrumente nemedicale. Alese un clește solid și se apropie de masă. Realizând o priză cât mai bună pe vietatea aceea, trase spre el. ― Degeaba. Încă odată mai tare, propuse Dallas cu nădejde. Ash potrivi cleștele și repetă mișcarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lacătul se Încăpățînează să nu cedeze cînd se lasă pe el cu tocul bocancului. Îmi ia două conserve de șuncă și una de pateu, două pachete de țigări și hîrtia igienică. Dimineața, la deșteptare, bocancii mei nu mai sînt În rastelul de la intrarea În dormitor. Mărimea 45, sînt o marfă rară, am bănuiala că tot el mi i-a furat cîndva În timpul nopții, așa cum părea cuprins de un paroxism maniacal. Caporalii se miră, deși toată lumea știe că o astfel de captură
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pur și simplu eram hipnotizat de priveliștea compartimentului ofițerilor. Compartimentul principal al acestui bou-vagon de pasageri pare versiunea de lux a celui care ne găzduiește pe noi. Din cauză că spațiul e mai generos, amenajările ating rafinamente, paturile improvizate presupun saltele, de rastelele de bagaje atîrnă umerașe de sîrmă cu uniforme și alte dispozitive ingenioase făcute tot din sîrmă și din săculeți de pînză, funcționînd ca niște dulăpioare suspendate. E clar că e produsul unei experiențe Îndelungate, acești militari știu ce fac. Dar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
funcționînd ca niște dulăpioare suspendate. E clar că e produsul unei experiențe Îndelungate, acești militari știu ce fac. Dar probabil că cea mai interesantă reușită o reprezintă televizorul, care e atîrnat și fixat cu un sistem de chingi de aceleași rastele metalice de bagaje, astfel Încît să nu se clatine În timpul mersului. Ba chiar, pentru că e pus la o Înălțime greu accesibilă din poziția orizontală, e prevăzut cu o jordea despre care Înțeleg că e folosită pentru a-l aprinde și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
zile. Poate că totuși azi reușesc să fac dușul ăla, Îmi zic. Chiar și așa, somnambulic, din pricina programului de somn-veghe complet anapoda, pot să-mi dau seama că am atins performanțe rușinoase de murdărie. După ce-mi las armamentul În rastel și colegii de tură În dormitor, ajung la boilerul din baie mai mult zombi decît om, cu intenția de a-mi lăsa și jegul aici, Înainte de a pleca acasă. Boilerul masiv de fontă e rece, deși sînt urme că cineva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
umede, alunecoase, mirositoare, în care oamenii intrau și ieșeau nervoși, se împărțeau în patru sectoare: în primul sector te dezbrăcai într-o nișă; în al doilea îți încuiai hainele într-un dulăpaș; în al treilea agățai cheia dulăpașului pe un rastel cu căsuțe numerotate, iar în al patrulea sector beneficiai și de un duș, înainte de a te duce la bazin. Alex nu avea nici o încredere în securitatea sistemului și prefera să se dezbrace în cabină și să-și pună hainele într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
luase cu el pe cea pe care o călcase în picioare. Sufrageria arăta moartă, ca un pretențios birou oficial. Avea o înfățișare artificială, de încăpere nefolosită, în ciuda bogăției de ornamente de bun-gust (gustul Stellei): stampe japoneze, cristaluri, farfurii vechi și rastele. Totul era acoperit de praf, până și capătul neocupat al mesei. — Te-ai întors. — Da. — Și George unde-i? Nu știu. Dar e bine? După câte știu eu, da. — L-ai văzut? — Da. — Îl aștepți să se întoarcă? — Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]