1,446 matches
-
în 1965 și neterminatul Venin de mai, reconstituit și pus sub teasc abia în 1971, schimbă din nou macazul stilistic, măcinînd obsesiv două teme: erotica absorbantă, cu bărbați din zodia lui Priap și femei în veșnică disponibilitate de rut și ratarea prin indecizie și amînare. Majoritatea comentatorilor descifrează în croiala acestor proze un Wattierleinen autobiografic, prins (de mirare la un modernist de talia lui Vinea) în cel mai realist nod anecdotic. Aceleași ciudățenii compozite îi pun și lirica într-un ancadrament
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
secțiuni, modern, riguros structurate. Narațiunea pierde din substanța factologică, devine insistent, fin și precis analitică. Este elaborată cu o vie însuflețire critică. Ca metaroman analitic in pregress și nu deliberativ, Anchetatorul apatic impune o omologie structurală între existență și ficțiune. Ratarea existențială ajunge să fie substituită de realizarea anchetei romanești. Perspectiva narativă aparține unui tânăr procuror, un insolit anchetator, o conștiință apatică lucidă, (auto)critică, dar suspicioasă, nehotărâtă, relativistă, ce se confruntă cu alte conștiințe iremediabil apatice, în special femei instinctuale
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
trăit viața de impostor propagandist al dogmatismului comunist. El ajunsese la această postură fără convingere, la sugestia accidentală a unui prieten. Rămăsese mereu scindat între farsa și luciditatea retoricii unui fals limbaj. Ca și alte personaje din romanele lui Duda, ratarea politică, profesională, socială sau morală nu elimină, dimpotrivă, șansa fericirii senzuale. Schimbarea de perspectivă apare și ea marcată prin alternativa (meta)textuală, motivată de realitatea istorică și de conștiință individuală a unui timp, pe cât de brutal, pe atât de expus
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
la o "anormalitate socială", pitorească la o privire superficială dar, de cele mai multe ori, plină de înfrângeri și dezastre. Nu "timp" nu avea inginerul cu pricina, pe care poate că natura l-a înzestrat, realmente, cu înclinații artistice, ci frica de ratare i-a smuls condeiul din mână, teama că ar putea fi obligat să trăiască în sărăcie și singurătate, disprețuit de semenii săi, devorat de sentimentul inutilității, de neputințe și dezamăgiri cu tot cortegiul lor de compromisuri și de abdicări. Inconștiență
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
pierd cîteva scrisori. După cum ați spus, privind dulcea băuturică, nu contează ce consumi, ci efectul! Efectul Lucian Raicu!! Da, de cînd am ajuns să cunosc efectul Lucian Raicu, mi se fîlfîie de cum ajung la el: prin tristețe, prin deznădejde, prin ratare, mi-e indiferent! * Uneori însă. Ca acum (țuică, bere, țuică), mai cred că nu-i pierdut chiar totul. Cine știe ce har mă pocnește pe neașteptate! Dar, lucid, îmi dau seama că, întotdeauna, harul nu te pocnește pe neașteptate, ci pe așteptate
A-ți juca viața nu pe o singură carte, ci pe o singură scrisoare! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13382_a_14707]
-
sau supravegheze) directorul adjunct săptămânal, trimestrial sau anual și am rămas înduioșat de îmbelșugata activitate inutilă cu care mi-am irosit doi ani din viață oarecum inconștient dar și constrâns de spectrul nu atât al foamei ci mai degrabă al ratării și rușinii: planul mare (anual) al școlii, planurile săptămânale ale directorilor, planurile trimestriale ale acelorași, planificările calendaristice, planificarea desfășurării orelor de practică, planul trimestrial al diriginților și cel al muncii extrașcolare a profesorilor, planurile de lecție și cele ale orelor
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
sau să mă cert cu el cînd apărea! Asta nu înseamnă că odată plecat, nu-i scriam disperat să vină din nou! Am reușit chiar să-l aduc pe-un timp de ceață, înfiorător, cînd Dolhasca devenea un infern al ratării definitive. N-a rezistat, a șters-o peste cîteva zile! Pentru că am alunecat în "rezervația naturală de îngeri", să notez alte cîteva personaje. Soția unui casier de bilete impotent, care a fost prinsă cu șeful gării într-un (incredibil!) dulap
Undeva unde sînt motani, și dovleci, și fluturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14006_a_15331]
-
Personajele sunt, aproape fără excepție, tragice: scriitori ratați, (sin)ucigași, femei singure, handicapați, bătrâni sfârșiți... Potențialul expresiv și conotativ e, astfel, și el automat ridicat. Iubiri și destine eșuate ale unor oameni care abia mai respiră în proximitatea singurătății, a ratării sau a morții. Melancolia acestei lumi e rece, căci atmosfera e nocivă și apăsătoare. Aproape în fiecare povestire moare cineva, prin urmare, partea a doua a cărții devine, neplăcut, ușor previzibilă. Scrise cu mână sigură, fără pretenții stilistice, adăugăm și
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
melancolie de taină și asceză - caută să scoată din anonimatul timpului și din tainițele memoriei figuri destrămate, identități pe nedrept pierdute, siluete ce au căpătat nedeterminarea depărtării. Aceste pagini consemnează în filigranul suferinței exilatului, "o operă", "o poveste" sau "o ratare" - din dorința de a transforma exilul dintr-o "repetată uitare" în trăire și retrăire nostalgică -, recuperând fragmente de timp și de memorie care să-i redea măcar o parte din relieful său atât de contorsionat. Există, aici, de asemenea, o
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
în planul ideilor și afiliațiilor, explică într-o bună măsură, sentimentele de deznădejde, destrămare și dezgust care uneori merg pînă la dorința de sinucidere. Dar ele sînt însoțite, încă mult înainte de izbucnirea războiului, de mărturisiri de silă existențială, inerție, neputință, ratare, singurătate absolută și nefericire, greu de înțeles totuși, din partea unui autor celebru, care se bucura de aprecierea celor mai luminate spirite ale vremii, un om cu o capacitate ieșită din comun de receptare, cuprindere și creație a faptului artistic, un
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
citit biblioteci întregi și am scris șaisprezece volume. Toate darurile pe care mi le-a dat Dumnezeu și tot ce-am adăugat eu, prin munca mea, vor fi îngropate în pământ. Mă întreb ce blestem apasă asupra generației mele, ca ratarea și moartea să ne secere atât de timpuriu și cu atâta cruzime?"7 Dând dovadă de profesionalism, autorul monografiei neagă hotărât mărturia fostului legionar Ion Zeană, citat de Claudio Mutti, că Eliade ar fi făcut parte din "cuibul" legionar Axa
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
de care nici nu avea nevoie". Are loc, în conjuncturile politice date, o rapidă inversare: fostul debutant, făcînd virajul, devine "copilul teribil", foarte răsfățat, al regimului, în vreme ce celălalt, tot mai împins în anonimat, e panicat de spectrul bătrîneții și al ratării. De unde și una din cauzele ranchiunii lui Vinea față de Dumitriu, recunoscînd, totuși, că, "pentru vîrsta lui, avea o cultură și cunoștințe poliglote, care-l situau mai presus de tinerii din generația lui". E vizibil, însă, că scriitorul care a inventat
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
de conducere aducătoare de onoruri și beneficii. În loc de toate acestea, el a cunoscut decenii întregi reversul medaliei, trecând prin experiențe traumatizante (pușcărie politică, muncă în mină, domiciliu obligatoriu) și jucând, până la capăt, rolul unui om batjocorit de Istorie. Cauza acestei ratări sociale stă într-o incompatibilitate structurală, o "nepotrivire de caracter" cu sistemul comunist pentru care Sîrbu luptase. O făcuse, în anii tinereții idealiste, pentru a micșora cuantumul de suferință și nedreptate din lume, pentru a se ajunge la egalitate și
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
a refuzat să se dea pe brazda strâmbă a regimului, alegând în locul complicității morale profitabile un statut marginal, cu toate consecințele dureroase implicate: existență izolată și, într-un anume sens, "invizibilă", stări depresive și un tot mai accentuat sentiment al ratării. Cu atât mai greu de suportat, cu cât structura temperamentală și psihologică a lui Ion D. Sîrbu era a unui ins robust și vital, fără timidități și însingurări, căutând întâlnirea, schimbul de impresii și de opinii cu semenii. O mare
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
a tuturor datelor de identificare. Atunci mă întreb : dacă dl Coloșenco tot a răsfoit acel număr din "Literatorul" de ce a transcris bronz în primul vers câtă vreme în revistă e bonz? Răspund tot eu: fiindcă așa e în ediția Marino! Ratarea editorială e cât se poate de clară, dar nu acest lucru e cel mai grav, ci minciuna care-l însoțește (răsfoirea). Și mai e ceva, în felul acesta e contrazis spiritul macedonskian, scrupulos fără limite când venea vorba de rimă
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
cui ruginit, nu am avut brad ca un dumnezeu de plumb nu am avut brad, precum calviția unei pere nu am avut brad, ca o piatră vomitând Eseu Plictiseala sau nemulțumirea ivite din literatură sunt cele mai cumplite, ca o ratare a sublimului, neștiindu-se de la bun început dacă avea cineva nevoie de ficțiune în mod absolut. Iubire și cutremur "Și vreau să-mi fac un ceai/ și stau și nu-l mai fac" Bacovia Nisipul fin al trupurilor noastre se
Poeme prozaice by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/11971_a_13296]
-
nou, mi-e greu să înțeleg vehemența lui C. Rogozanu pe tema "grupurilor de influență". Nu justifica el subîmpărțirea culturii în asemenea câmpuri și nu era încântat de pragmatismul autorilor și criticilor ce reușesc să formeze curentul de opinie literară? Ratarea lui C. Rogozanu mi se pare simptomatică, și cu atât mai tristă cu cât un text ca Adolescență cu Derrida dovedește calități rămase neexploatate. Preocupat până la obsesie de dinamica succesului, acest tânăr deloc lipsit de inteligență a ajuns să ilustreze
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
de Daniel Barbu, Istorie recentă și memorie colectivă: note pe marginea lui "Decembrie 1989" de Cătălin Augustin Stoica și John F. Ely. Foarte impresionant și memorabil (pentru a fi și noi în temă) este editorialul lui Mircea Martin, Memorie și ratare, în care susține, cu fermitate și eleganță (combinație de însușiri rar întâlnită în presa noastră de azi), că nevizitarea de către Ion Iliescu, Elie Wiesel și Michael Guest, în iulie 2002, când cei trei oameni importanți se aflau la Sighet, a
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10302_a_11627]
-
prin "straturile de slineală și panică", el își rezolvă problemele sentimentale și socio-profesionale exclusiv în cheie imaginară. Dar și aceste vise par unele kitsch, episoade ale unui siropos film hollywoodian, iar nu expresii exaltate ale personalității. Autentică e în schimb ratarea personajului, scufundarea lui lentă într-o mediocritate angoasantă: "am făcut față", "încerc să înving", "încerc să rezist" sunt tot atâtea trepte ale (acceptării) eșecului. Îi rămân lecturile din Robert Lowell (maestrul lui T.S. Khasis), la care, tot astfel, desfășurătorul liric
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
Memorialul Victimelor Comunismului și ale Rezistenței. Faptul că Elie Wiesel nu a vizitat acest Memorial într-o împrejurare în care era însoțit de doi oameni a căror greutate politică ar fi putut da o semnificație simbolică acestui eveniment a însemnat ratarea unui moment psihologic și totodată istoric. Președintele României și ambasadorul Americii au încuviințat tacit traseul unilateral al vizitei și astfel au introdus o discriminare în privința modului în care trebuie să ne întreținem memoria trecutului. Atunci, la Sighet, trei oameni importanți
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10322_a_11647]
-
acerbe și nu arareori neloiale. Focalizând pe genialoid sau, dimpotrivă, mediocru, scrierile trasează o hartă în relief a țării-cadru, cu oameni, instituții, (pre)concepții și manifestări specifice. Interesantă este coerența imaginii de ansamblu, indiferentă la modulațiile 'pieselor' componente. Abandonul, eșecul, ratarea sunt constante ale identităților ce se descoperă succesiv, modalitățile favorite de reacție fiind de domeniul dedublării, simulacrului, compensatoriului. Personajele vorbesc, scriu, luptă, se irosesc în futilitatea zilei pentru a-și masca incapacitatea de a-și afirma propriile aspirații, idei, dorințe
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
ne ilustrează Raluca Ioana Horea-Șerban & Marinela Istrate în studiul "Rolul presei scrise în promovarea politicii pronataliste în ultimii ani ai regimului comunist" (pp. 139-169). Pentru a arăta cât de importanți sunt copii într-o familie dar și ce sentiment de ratare, de neîmplinire ar trebui sa simta o familie lipsită de urmași, regimul comunist a apelat atât la presă scrisă cât și la audiovizual. Studiu de caz este revista Femeia din ultimii cinci ani ai regimului, publicație care prezenta realizările femeilor
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
au fost surprinși fumînd, prilej de scandal în presa de la noi, fiindcă își aprindeau țigările cu antrenorul de față. Mi se pare o prostie să facem caz din fumat, cînd, după cum știm, nu de aici li se trage fotbaliștilor noștri ratarea calificării la campionatul mondial. Mutu și-a bătut joc de cariera lui de fotbalist trăgînd un praf în Anglia, unde a crezut că-și poate permite orice, fiindcă el era Adrian Mutu. Fotbalistul român a ajuns la Juventus, dar nu
Generația irosită by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10547_a_11872]
-
în față. Aș pune-o, totuși, alături, din tot ce s-a scris la noi, de Întîlnire la Paris. Aceeași privire metalică, tăind precis, în care s-a înșurubat un cristal foarte tare, făcut din lacrimi reținute. Atîtea eschive și ratări, pentru răsplata unei uncii de hîrtie scrisă. Cărțile vechi se cumpără, ca și experiențele, la kilogram. Drumurile lor, pe unde-și pierd coperțile și-și amestecă identitățile, o spumă de idei din care-ți amintești, din cînd în cînd, cîte
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
cu firele, multe, invizibile, care te pun într-un anumit raport cu tine, cu celălalt, cu lumea. Călătorind pe căile din mine însămi, descopăr, uneori, și voluptatea popasului. Acolo sînt ochi, senzații, mize, emoții, lumini, măști, neputințe, umbre, succesul unora, ratările mele, răsărituri, apusuri. S-a întîmplat - sau, poate, n-a fost doar atît - ca trupa lui Strehler de la Piccolo Teatro din Milano să revină la București. Cu Arlechino, slugă la doi stăpîni, acel spectacol-școală de teatru, acea lecție de actorie
Pe drumul lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10627_a_11952]