712 matches
-
euro pe vers, cât încasează traducătorul francez, înseamnă pentru traducătorul român o mică avere. Și încă: dacă în Franța sau în România, traducerea rămâne o meserie onorabilă, fiindcă se traduce mult, în SUA, meseria cu pricina o mai fac doar ratații. E constatarea jumătate veselă, jumătate tristă, a unui, firește, francez. Altfel spus, se poate și mai rău.
Traducătorul trădat () [Corola-journal/Journalistic/2862_a_4187]
-
Joyce, într-o elegantă „serie de autor”. Oamenii din Dublin, suita celor cincisprezece povestiri dedicate „orașului paralitic” irlandez, beneficiază de o inspirată transpunere datorată lui Radu Paraschivescu. Prefațat de Dana Crăciun, volumul ne trimite în atmosfera tulbure, depresivă, plină de ratați, nefericiți ori învinși ai unei istorii nedrepte. Recitirea cărții evidențiază similitudini - în zona grotescului și a mizerabilismului - cu brava lume în care ne e dat să trăim. Deși numele lui Joyce e legat de experimentalism, de explorarea tehnicilor monologului interior
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
teama de a trece drept manierist, creează în juru-i un spațiu singular de aristocrație intelectuală, de poezie dureroasă", adaugă Victor Durnea. Ilustru exponent al boemei artistice interbelice, îmbarcat, alături de prietenii tinereții (Arșavir Acterian, Pericle Martinescu, Horia Stamatu) pe "Corabia cu ratați", amestecat în tot felul de povești amoroase, cum remarcă roși de invidie nu puțini contemporani, purtând în sine dam-narea emigrantului (mama, Aglae Franceschi sau Francisc, e de origine corsicană) și sângele albastru al unui nobil maramureșean (tatăl, Theodor Botha sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Pentru că așa mă văd. — Bine, dar de ce scrii la persoana întâia? De ce scrii despre tine și nu inventezi altceva? — Pentru că romanul care folosește un procedeu de mise en abyme nu poate să aibă ca personaj decât un scriitor. Și unul ratat, de preferință. O văd că nu înțelege. — Atunci de ce îți dai alt nume în text? — Ca să-i menajez pe cititori. Dacă ar vedea nu mele real al autorului în text, oamenii și-ar spune: aha, așa deci, scrie din experiență
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
vreme după ce a dispărut din lumea muritoare, plin de lipsuri, datorii, regrete, decepții, două-trei încercări de sinucidere, eventual o boală venerică primită cadou din partea unui destin ironic. Să vă spun un secret artiștii, fie geniali, fie considerați de toată lumea drept ratați cu diplomă (însă trebuie luat de fiecare dată în calcul inevitabilul subiectivism), au întotdeauna parte de un destin ironic, aceasta este, de fapt și de drept, condiția ingrată a artistului - lupta permanentă împotriva ironiilor nenumărate pe care le introduce în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Necazuri de femeie. De data asta mă doare. Chiar rău. Este absurd ca un străin, care n-a suferit nici pe departe cât sufăr eu, să-și permită să mă judece când, de fapt, acel străin nu e decât un ratat. N-am nici un chef ca alții să se apuce să-mi analizeze gândurile. Nu am și gata. În viața mea nu m-am ghidat după vreo doctrină. Sunt convinsă că toți cei pe care lumea îi consideră buni și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a știut ce-i poate pielea fiecăreia din odraslele sale, acceptînd ca prima născută să-și urmeze calea alături de tînărul răspopit din cauza ei și disprețuindu-și dintru bun început băiatul, ce se va dovedi, în ciuda speranțelor puse în el, un ratat. Dar fiecare generație și-a avut bărbați și mai ales femei de marcă, în ani mai prielnici sau de restriște: ai emigrărilor peste ocean pentru un loc de muncă, ai războaielor, dictaturii mussoliniene, ai marilor iluzii și deziluzii comuniste. Prin
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
controlată, dăm peste pagini convingătoare. De aceea, dintre numeroasele personaje, cel mai acaparant și mai ușor de reținut, cel mai problematic și mai taciturn se arată a fi Nori. Atât descompus tehnic, cât și ca expresivitate intrinsecă, acesta - bătăușul, dipsomanul, ratatul - ține capul de afiș. Singurul care mișcă lucrurile în amorțeala generalizată, Nori îi schimbă numele și destinul Anei-Maria. Pentru el și numai pentru el, nostalgica fată întoarsă din Statele Unite, devine, pentru ani și ani, Polonia. Pasajul explicativ al improvizației onomastice
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
pentru că se retrage, din teamă, din fața istoriei și a faptei. Doar că, dincolo de orice altceva, această mistificare - șiretlic, cum îi spune Cioran, care nu și-a pierdut simțul umorului - îl salvează. În alt loc, cam aceeași idee: "De ce sînt un ratat? Fiindcă am aspirat la fericire, la o fericire supraomenească, și fiindcă, neputînd s-ajung la ea, m-am înfundat în contrariul ei, într-o tristețe sub-umană, animală, mai rău, într-o tristețe de insectă. Am dorit fericirea gustată în apropierea
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
neterminați, să ne statornicim în ratare și să ne istovim la nesfîrșit într-un extaz embrionar" (III, 23). De altfel, ce face altceva afrodiziacul decît să mistifice?! Dar, finalmente, acest altul, mistificat, devine eu însumi. Cioran se declară obsedat de "ratații Deșertului" (III, 398), acei călugări de la începutul erei noastre care, după o vreme, ar fi obosit să-l caute pe Dumnezeu. E obsedat de ei pentru că, în ei, Cioran se recunoaște pe sine însuși. De aceea face din autoflagelare permanentă
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
cinism mai poți salva ceva în fața oamenilor din jurul tău. Un om cinstit, corect, cu simțul măsurii și al ridicolului, un om cumsecade, într-un cuvînt, este considerat un mediocru. Ca să atragi atenția asupra ta, chit că ești o nulitate, un ratat sau un cabotin, e destul să fii cinic spre a te bucura de oarecare, chiar de multă, considerație". Ceea ce la Cioran era avînt sumbru al "disperării", edificare luciferică a "amărăciunii", la Pericle Martinescu devine retractilitate mizantropică, turnată uneori în tipar
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
Mai e ceva. Cînd eram mai tînăr, eram mai viguros în sexul literar. Cu timpul, n-am mai descris scene sexuale, am observat și eu asta. Ultimele sînt cvasiviolul lui Minda cu Mia Fabian, după aia, în Bunavestire, violul ăla ratat... Totuși, de exemplu, încercarea de viol a Leliei, din începutul Buneivestiri, este mult mai dură decît o scenă sexuală, este haita aia, care sare pe o fată, nu? E și plăcut, pentru că fata e o semimondenă, fata asta nu e
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
faptului de a fi ratat o am de mai multă vreme, din anii anteriori, când am ratat, încet-încet, dar clar că nu-mi mai rămân decât trei ieșiri din rahatul existențial al situației de fapt: călugăria, sinuciderea, acceptarea condiției de ratat fără aroganța transferării ei într-un subiect de literatură confesivă (cum ar fi acest jurnal)." (p. 71) Ratarea îmbracă forme diverse, una dintre ele fiind lipsa afectivității. Goana după nou, energiile consumate cu discutarea fenomenului politic sunt și o fugă
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
cu totul intolerabil este faptul că procesul moral al comunismului este reprezentat, caricatural și periculos, de aceste acțiuni punitive individuale, capricioase, lipsite de criterii și declanșate adeseori de invidii sumbre, de complexe de inferioritate și impulsuri viscerale. Vocea stridentă a ratatului cu veleități de justițiar este terifiantă, ca un semnal al întoarcerii la sălbăticie, la "justiția" spontană, practicată în junglă. Când are o anumită solemnitate, ea devine ridicolă, în genul discursurilor patriotarde și moralizatoare ale lui Rică Venturiano. Dar, devenind ridicolă
Vocea intransigentului naționale by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9020_a_10345]
-
ori mai tristă. Judecată după efectul pe care îl are asupra comunității, această disciplină este o garanție a eșecului aprioric. Nicio altă facultate nu scoate pe bandă rulantă, an de an și promoție de promoție, un număr mai mare de ratați comunitari. De aceea, din punct de vedere social, rostul filozofiei este ca la capătul ei să-ți dai seama că ai făcut-o degeaba. Verdictul acesta, oricît de malițios poată părea, ascunde un îndemn la mobilizare. E nevoie de o
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
ceea ce cu nerozie numim „valori universale“, câtă naivitate... Binele, adevărul, frumosul nu țin de universul acesta; aici o idee universală este banalitatea de a spune, de pildă, „e frig“... * Fericirile biblice nu cer socoteală pentru neputințe; paradisul este, deci, al rataților. * În bestiarul uman, cel mai pitoresc se situează aventurierii, boemii, pe care nimic din adâncuri nu îi poate ține să își consume energia sufletească într-o continuă caval cadă a risipirii, a schingiuirii prin excitante, într-un sfâșietor asalt imaginar
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
naivitatea tinerei căsătorite care a descoperit în fine filozofia... * Ceea ce ucide cu adevărat în marele sentiment al ratării este speranța, o nouă împotrivire, paradoxul final care duce la prăbușire: (când oblomovian își savurează boala, așteptând să fie pentru totdeauna confirmat) ratatul este obligat să hrănească o himeră - întârzierea unei iluzii care l-a ocolit până atunci. Rațiunea îi sugerează versetele Eclesiastului, subconștientul îl parfumează cu unduirile Psalmilor. Totul este un imens sentiment de iubire cu infideli. * A scrie nu este un
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu consumăm propaganda leșinată și adormitoare a familiștilor-filozofi numai niște nebuni precum cinicii, stoicii sau creștinii primelor veacuri ar mai putea să ne vorbească - și în general cineva care să ne deschidă ochii asupra filozofiei fără formulă a vagabonzilor, a rataților, a bețivilor, a tuturor acestor nebuni care nu mai au ce face cu „binele“, „adevărul“ și „frumosul“. * Târziu, în nopțile lungi ale bătrâneții, când descoperi în tine, la nesfârșit, greșeli după greșeli, infinite greșeli... Prea târziu. Murim erudiți în greșeală
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
apoi de uitare, cu nonșalanța care concediază timpul. Singurele mele argumente, aici, urcă din bizara credință că tot ce se rostește pe pământ este adevărat în raport cu ceea ce nu este omul. * Nu peste multă vreme el nu va mai fi un ratat, ci un mort speriat, un fost om care nu mai vrea să retrăiască experiența spiritului uman. Astfel încât, pentru ca toate să aibă un final, nu-i mai rămâne decât isteria mărturisirii, scuza fără sfârșit care să amestece în ea jignirea și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
viața e o poveste a neadevărului, nonșalant, neglijent și fermecător cum numai efemerul, trecătorul, poate naște o poveste de iubire devoratoare. * ...de priveghi la căpătâiul numenului, copii ai lui Kant, șomeri ai sufletului, singuri știind ce înseamnă să fii mort. Ratații. * Scriind toate câte le scriu, nu fac de fapt altceva decât să mă gândesc pe mine însumi ca și cum nu aș exista. * Viața ca o noapte fericită, cu vise care înalță ontologii de o clipă - imposibil de asemuit zilei, care cheamă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
au XVIème siècle, 1875). * A trăi cu sentimentul ratării înseamnă a fi solidar cu cerșetorii, cu estropiații, cu drogații, cu mutilații care au căzut din cerul artificial al paradisurilor nemiloase. Nimeni nu predică ratarea, dar revoluțiile, toate, sunt făcute pentru ratați, pentru cei ce știu că nu se mai pot minți pe sine - spre indignarea mic-burghezului. * „Ordinea“ neantului ar trebui să fie perfectă și implacabilă, ar trebui, prin urmare, ca intruziunea lui în mintea omului să poarte sugestii desăvârșite. Oroarea este
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
adevăratei demnități“. Morții lui Goethe i-a supraviețuit acest faun a cărui măduvă a spinării a făcut implozie pentru Europa modernă. Neîndoielnic, nu există „dreptate“ spirituală. Ar fi un gest prea senzual pentru o posteritate prea costisitoare. * În mod ideal, ratatul rămâne legat de un adevăr ascuns, care, într-un final, ne pune pe toți în aceeași balanță. Perfect încadrat de rigorile Fericirilor biblice, acest nihilist în răspăr a câștigat deja marele pariu pascalian - iar Divinul, așa cum se cuvine, nu poate
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
biblice, acest nihilist în răspăr a câștigat deja marele pariu pascalian - iar Divinul, așa cum se cuvine, nu poate să nu-și țină promisiunile. Numai că inconvenientul de a se vedea confirmat deja de moartea pasivă în care subzistă face ca ratatul să nu mai viseze la o altă viață, element blestemat pentru el. Vitrina celestă nu-l mai interesează - de unde resurse pentru a mai înșfăca și pandantivul beatitudinii? * Înfrângerea morții ne va îndepărta definitiv de divin. Visăm, de fapt, la o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
comicul ei" (p. 42). Ajung la provocarea intelectuală a acestei cărți. Verdictele cioraniene par, de multe ori, toxice, prin deposedarea subiectului care le asumă de orice speranță. La un astfel de campion al deziluzionării vin, ca la Mecca, parcă toți ratații, cloșarzii, informii și neisprăviții Parisului. Dar Cioran e de fapt un autor comic, un voios al umorii negre, un prăpăstios stenic, cum spune Livius Ciocârlie, care "îți dă și bucuria artei, și ocazia să-ți spui, ușurat: slavă Domnului, lucrurile
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
instabilitate în ideal, o goană după himere, un permanent disconfort spiritual ce frizează mizantropia și, deseori, replierea cinică". Donquijotismul și bovarismul sînt tangente la o asemenea natură scindată care tentează în permanență gesturi recuperatoare, patetice răsuciri. Avînd o conștiință de "ratat" pe care o poartă cu suferind orgoliu, Macedonski își organizează un microclimat convenabil firii sale. Se slujește în egală măsură de "garda clientelară" a devoților din cenaclu și de un spațiu al viețuirii proteguitor printr-o violentă estetizare. Acest habitaclu
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]