354 matches
-
împotriva căreia s-au folosit tunurile. Atunci când a căzut în 1459, ea a devenit centrul unui sangeac turcesc. Mai tarziu, Semendria a fost o provincie a Monarhiei Habsburgice și între 1805 și 1807 a fost din nou centrul statului sârb reînființat. Cetatea Semendria este un complex monumental construit în tradiția bizantina și modelat după cetatea Constantinopolului. Deși fundațiile sale nu erau destinate a fi scufundate, ea este clasificată că o cetate pe apă pentru că este complet înconjurat de apă. După finalizarea
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
Solidaritatea. Teoretic, acesta era doar un corp consultativ, dar în practică era un partid politic și a câștigat alegerile legislative din iunie 1989 (Solidaritatea a câștigat toate locurile din Sejm supuse alegerilor libere, și toate locurile cu excepția unuia în proaspăt reînființatul Senat). Wałęsa a fost una dintre cele mai mediatizate figuri publice ale Solidarității; deși nu a candidat el însuși pentru parlament, a fost activ în campanie, apărând pe mai multe afișe electorale. Candidații Solidarității câștigători ai alegerilor pentru Sejm au
Lech Wałęsa () [Corola-website/Science/304206_a_305535]
-
în iarbă”, evoluând cu succes, pe 1 și 2 aprilie 1945, în compania colegilor din Simeria (9-4) și Brașov (6-0). În toamna lui 1945, CFR se înscrie în divizia districtuală care avea să stabilească cele două reprezentante ale Clujului în reînființata Divizie A la fotbal. Feroviarii termină pe 3 în una din cele două serii și sunt distribuiți în Divizia C, la capătul unui sezon în care Ferar Cluj și Universitatea Cluj promovează în A. Întărită cu câțiva jucători de la Victoria
CFR Cluj () [Corola-website/Science/297453_a_298782]
-
a fost organizată că Mitropolie, dar odată cu venirea stăpânirii otomane, administrația bisericească de la Tomis a fost suprimata. După revenirea Dobrogei la Patria-Mama, să reînceput activitatea religioasă, sub scaunul episcopal de la Galați, iar după reoganizarea BOR de după Primul Război Mondial, este reînființata Episcopia Constanței. Aceasta este din nou dizolvată de autoritățile comuniste, urmând ca, din 1990, Arhiepiscopia Tomisului să reprimească demnitatea de eparhie de sine stătătoare. Episcopia Tomisului a fost prima episcopie înființată pe teritoriul de astăzi al țării noastre. Consultând tomuri
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
1950-1968, din raioanele Călmățui, Filimon Sârbu și Făurei din regiunea Galați. La 16 februarie 1968 este adoptată ""Legea nr. 2 privind împărțirea administrativ teritorială a teritoriului Republicii Socialiste România"", prin care comuna Bordei Verde este stabilită în componența actuală, în cadrul reînființatului județ Brăila. Legea aduce câteva modificări esențiale: se desființează satul Vintilești, prin contopire cu satul Bordei-Verde, se desființează satele Cărămidari și Satnoieni, care se înglobează în satul Lișcoteanca și se desființează comuna Filiu înglobându-se satul Filiu în comuna Bordei
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
Țâții, cu o populație de 2520 de locuitori. În 1950, comuna a trecut în compunerea raionului Pucioasa din regiunea Prahova, și apoi (după 1952) în cea a raionului Târgoviște din regiunea Ploiești. În 1968, ea a revenit la județul Dâmbovița, reînființat, satul Adunați fiind desființat și inclus în satul Dealu Frumos (fost Valea Țâței).
Comuna Pietroșița, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301184_a_302513]
-
În 1950, cele două comune au fost arondate raionului Pogoanele din regiunea Buzău și apoi (după 1952) raionului Buzău din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Caragele a fost desființată și inclusă în comuna Luciu, care a fost arondată județului Buzău, reînființat. Două obiective din comuna Luciu sunt incluse pe lista monumentelor istorice din județul Buzău, ambele ca situri arheologice de interes local situate în zona satului Caragele. Unul cuprinde o așezare din perioada Halstatt (secolele al XII-lea-al V-lea
Comuna Luciu, Buzău () [Corola-website/Science/300822_a_302151]
-
Bârlești-Unguri). În 1931, comuna a fost desființată temporar, satele ei trecând la comuna Podu Iloaiei, dar a fost reînființată la scurt timp. În 1950, comuna a fost transferată raionului Iași din regiunea Iași. În 1968, a revenit la județul Iași, reînființat. Șapte obiective din comuna Erbiceni sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Cinci dintre ele sunt situri arheologice: situl de „la Curtea Boierească” din vatra satului Bârlești conține așezări din eneolitic (cultura Cucuteni
Comuna Erbiceni, Iași () [Corola-website/Science/301276_a_302605]
-
secolului al XXI-lea, în el mai rămăseseră foarte puțini locuitori. Acele așezări formează astăzi satul Valea Călmățuiului, împreună cu cartierul Dropia, aflat pe DN21 în dreptul cătunului Rubla. În 1968, comuna Însurăței, în actuala componență, a redevenit parte din județul Brăila, reînființat. În 1989, a devenit oraș. Patru obiective din orașul Însurăței sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Brăila ca monumente de interes local. Unul este clasificat ca sit arheologic, fiind aflat în punctele „Popina I de la Rubla” și „Popina
Însurăței () [Corola-website/Science/297099_a_298428]
-
locuitori. În 1950, comuna Amara a trecut în administrarea raionului Slobozia din regiunea Ialomița - care după 1952 a intrat ]n componența regiunii București. În 1968, comuna, având în compunere satele Amara, Amara Nouă și Motalva, a revenit la județul Ialomița, reînființat. Între anii 1974-1977 a primit locuitorii satelor desființate Motalva și Amara Nouă în partea estică. Din aprilie 2004 stațiunea a devenit oraș, potrivit Legii nr. 83 din 7 aprilie 2004. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Amara se ridică
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna cu o populație de 1764 de locuitori și aparținând plășii Budești a aceluiași județ. În 1950, comuna a revenit raionului Oltenița din regiunea București, după care, în 1968, a revenit la județul Ilfov, reînființat, ea fiind atunci desființată, satul ei trecând la comuna Budești. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei Budești (împreună cu satul Crivăț) la județul Călărași. Comuna Budești a devenit oraș în 1989, iar comuna Crivăț a fost
Comuna Crivăț, Călărași () [Corola-website/Science/301109_a_302438]
-
martie 1919, fiind parte din colonia Côte d'Ivoire. Totuși, pe 5 septembrie 1932, Volta Superioară a fost din nou divizată, fiind administrată de coloniile Côte d’Ivoire, Sudanul Francez (Mâli din ziua de azi) și Nigerul. Colonia a fost reînființata în vechile frontiere pe 4 septembrie 1947. Pe 11 decembrie 1958, Volta Superioară a primit statutul de autoguvernare. A devenit republică și membră a Comunității Franco-Africane (La Communauté Franco-Africaine). Independența completă a fost obținută pe 5 august 1960. "Vezi și
Volta Superioară () [Corola-website/Science/306421_a_307750]
-
consemnează în plasa Slobozia a aceluiași județ, formată doar din satul de reședință cu 2610 locuitori. În 1950, comuna a fost transferată raionului Slobozia din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea București. În 1968, a revenit la județul Ialomița, reînființat, și a primit și satul Gura Văii, fost la comuna Mărculești. Două obiective din comuna Sudiți sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ialomița ca monumente de interes local. Unul este clasificat ca sit arheologic situl de „la Cot
Comuna Sudiți, Ialomița () [Corola-website/Science/301253_a_302582]
-
Bradu, Climești și Pădureni, cu 2360 de locuitori. Din 1931, satul de reședință al comunei a primit și el denumirea de "Berești-Bistrița". În 1950, comuna a fost transferată raionului Roman din regiunea Bacău. În 1968, a revenit la județul Bacău, reînființat, și i s-au alipit și satele comunei Itești, desființată cu această ocazie. Comuna Itești a fost reînființată în 2005, de atunci comuna Berești-Bistrița având componența actuală. Singurul obiectiv din comuna Berești-Bistrița inclus în lista monumentelor istorice din județul Bacău
Comuna Berești-Bistrița, Bacău () [Corola-website/Science/300656_a_301985]
-
plus față de Scurtești și satul Livadea, întrucât comuna cu reședința acolo fusese desființată. În 1950, comuna a fost arondată raionului Câmpina din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968 a fost arondată din nou județului Prahova, reînființat, în componența actuală, satul Livadea trecând la comuna Vărbilău. În comuna Ștefești se află (1780), monument istoric de arhitectură de interes național, aflată în cimitirul din satul Scurtești. În rest, alte cinci obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
Ulterior, și comuna Valea lui Ion a avut aceeași soartă. În 1950, comunele Blăgești și Valea lui Ion au fost transferate raionului Buhuși și apoi (după 1964) raionului Bacău din regiunea Bacău. În 1968, comuna a revenit la județul Bacău, reînființat și tot atunci au fost desființate satele Boița, Șipote și Pascareni (comasate respectiv cu satele Blăgești, Buda și Valea lui Ion). Două obiective din comuna Blăgești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local
Comuna Blăgești, Bacău () [Corola-website/Science/300658_a_301987]
-
fiind el însuși comasat cu localitatea urbană Oltenița. În 1950, Oltenița a căpătat statut de oraș raional și reședință a raionului Oltenița din regiunea București, statut ce s-a păstrat până în 1968, când a redevenit oraș component al județului Ilfov (reînființat). În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea orașului la județul Călărași. Orașul a primit statutul de municipiu în 1997. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Oltenița se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior
Oltenița () [Corola-website/Science/296988_a_298317]
-
a retras să trăiască în Veneția în ultimii ani ai vieții sale, după ce a suferit o serie de eșecuri financiare. Chiar și în sacristie sunt opere de Michelangelo Morlaiter: "Sf. Matei", "Sf. Vincent Ferrari", "Sân Carlo Borromeo". Parohia Sân Moisè, reînființata în 1967, are 1.255 de enoriași. Pe teritoriul său canonic se află Bazilica Sân Marco (catedrală colegiată, dar nu și parohie) și bisericile Santa Maria del Giglio (biserică rectorială), Sân Fantin (biserică vicariala) și Santa Croce degli Armeni (de
Biserica Sfântul Moise din Veneția () [Corola-website/Science/333508_a_334837]
-
satele Papadopol și Bordeiele au luat numele de "Florenii", respectiv "Florenii de Jos". Comuna Ileana a căpătat forma actuală în 1968, când comunele Arțari și Ștefănești au fost desființate și comasate cu comuna Ileana, comuna rezultată fiind arondată județului Ilfov, reînființat. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la apariția județului Călărași, comuna rămânând în județul Ialomița; tot atunci, satele Florenii și Florenii de Jos au fost desființate și comasate cu satul Ileana. În anul următor, comuna a fost trecută
Comuna Ileana, Călărași () [Corola-website/Science/301116_a_302445]
-
în sfera administrativă a Prusiei și a Imperiului Austro-Ungar, iar răsăritul a revenit Rusiei. Astfel ortodocșii polonezi au intrat sub administrația Patriarhiei Ruse. După primul război mondial milioane de ortodocși polonezi au devenit din nou o minoritate statul polonez proaspăt reînființat. Deoarece regimul politic al Poloniei făcea presiuni pentru o separare administrativă a Bisericii Ortodoxe Poloneze de Biserica Ortodoxă Rusă, a fost convocat un sinod în Varșovia în anul 1922 care a proclamat autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze. Cu toate că autocefalia a fost
Biserica Ortodoxă Poloneză () [Corola-website/Science/310333_a_311662]
-
de reședință). În 1950, comuna a fost transferată raionului Târgu Neamț din regiunea Bacău, și în timp mănăstirile nu au mai fost considerate sate separate, fiind comasate cu satele Agapia, respectiv Văratec. În 1968, comuna a revenit la județul Neamț, reînființat. Tot atunci, satul Gropile a fost desființat și comasat cu Văratec, iar comuna a luat denumirea de "Agapia", de la noua reședință. În comuna Agapia se află mănăstirile (secolele al XVII-lea-al XIX-lea) și (secolele al XVIII-lea-al
Comuna Agapia, Neamț () [Corola-website/Science/310694_a_312023]
-
comuna s-a regăsit în plasa Câmpina din același județ, iar în 1950 a fost arondat raionului Câmpina din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968 a fost arondată din nou, în componența actuală, județului Prahova, reînființat. Telega se află în zona de influență economică a orașului Câmpina, unde se află majoritatea locurilor de muncă a locuitorilor din Telega. Agroturismul și turismul balneoclimateric au existat în stadiu incipient încă din anii '70, dezvoltându-se în jurul Băilor Telega
Comuna Telega, Prahova () [Corola-website/Science/301744_a_303073]
-
fost incluse în raionul Buzău al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. Comuna Albești a fost desființată și inclusă apoi în comuna Smeeni, care în 1968 a fost transferată din nou, în actuala componență, la județul Buzău, reînființat. Tot atunci, în 1968, satul Sălcioara a fost desființat și inclus în satul Smeeni. Șase obiective de pe teritoriul comunei Smeeni sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Buzău, ca monumente de interes local. Unul dintre ele, biserica „Sfântul Nicolae
Comuna Smeeni, Buzău () [Corola-website/Science/301043_a_302372]
-
a aceluiași județ, având 3868 de locuitori în satele Boboești, Dolhești, Pipirig, Pițiligeni, Pluton și Stânca. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Târgu Neamț din regiunea Bacău. În 1968, ea a revenit, în alcătuirea actuală, la județul Neamț, reînființat. Două obiective din comuna Pipirig sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca monumente de interes local. Unul este clasificat ca monument de arhitectură (secolele al XIX-lea-al XX-lea) din satul Pipirig, ansamblu ce cuprinde biserica
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
Sihlea și Schitu Vovidenia. În 1931, comuna a căpătat alcătuirea actuală, cu satele Lunca, Mănăstirea Neamț, Nemțișor și Vânătorii-Neamț. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Târgu Neamț din regiunea Bacău. În 1968, ea a revenit la județul Neamț, reînființat. În comuna Vânători-Neamț se află mănăstirile Neamț (din satul Mănăstirea Neamț), Secu și Sihăstria Secului (ultimele două aflate în satul Vânători-Neamț), ansamble-monument istoric de interes național, clasificate ca monumente de arhitectură. (secolele al XVI-lea-al XIX-lea) cuprinde biserica
Comuna Vânători-Neamț, Neamț () [Corola-website/Science/301697_a_303026]