98 matches
-
de hamsteri! Oare se poate simți cu adevărat În comparația asta greutatea a douăzeci de veacuri de istorie a Bisericii Împovărîndu-mi spiritul, douăzeci de veacuri În care cea mai măruntă effusio seminis În afara căsătoriei a fost un peccatum gravissimum?) Ea reînsuflețindu-i sexul, el rumegînd vechi sentimente de culpabilitate! Tata scrisese În legătură cu fidelitatea În cadrul cuplului: „CÎnd o altă dragoste se ivește, planează deja mirosul morții“. Văzîndu-mă gata să cad În mrejele lui Maureen, cînd el m-ar fi vrut fidel Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Trish încă se mai ține de scaun, de zici că e posibil să cadă în orice clipă. — Nu înțeleg. Eddie lasă prosopul jos brusc și se întoarce spre mine. Cum ai reușit să combini avocatura și menajul ? — Da ! exclamă Trish, reînsuflețindu-se brusc. Cum naiba ai putut să fii și avocată în City și să mai găsești și timp să te specializezi cu Michel de la Roux de la Blanc ? O, Doamne. Tot nu pricep ? — Adevărul e că nu sunt menajeră, spun disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nume. Mâinile li se Întind iarăși, apoi Își pun genunchiul pe pământ. Ridică Împreună trupul slăbit de boală, dar Îngreunat de moarte, și Îl duc În procesiune până În tabăra sa. Femeile s-au strâns deja să bocească, vederea cadavrului le reînsuflețește țipetele, unul dintre ofițeri se mânie: „Nu plângeți câtă vreme nu e răzbunat!” Înfricoșate, bocitoarele se opresc, Îl măsoară din priviri. El s-a Îndepărtat deja. Femeile și-au reluat zgomotoasele lamentații. Sosește sultanul. Se găsea lângă Terken când au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o ridicare mai sus de ea însăși. Această viață prezentă, este viața ta eternă". Haec vita, non aliam sempiterna. Imanentul este acea bucurie și acea eternitate în care încape tot ce este, a fost și va fi. "A trăi multe reînsuflețind multe din lucrurile trecute, a simți unitatea din propria experiență cu cea a celorlalți, iată ceea ce face pe om superior; îl numesc o culme". O Amiază eternă este viața. Și Nietzsche-Zarathustra se întreabă privitor la destinul său: Când, o, Cerule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a fost un părinte iubitor , veghind de aproape asupra educației copiilor săi , atât a băieților cât și a fetelor . Iată în câteva cuvinte ce-a făcut el pentru învățământ : A chemat învațați din Italia și alte țări străine pentru a reînsufleți școlile publice ale Franței , care fuseseră mult slăbite de pe urma frământărilor din ecpocile precedente . I-a răsplătit cu mare dărnicie pe acești oameni reținând câțiva pe lângă el și cinstindu-i cu prietenia sa . Cu ajutorul lor el a întemeiat o academie sau
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
După aceste cuvinte ei au luat drumul castelului, dar au fost întâmpinați de către un mesager venind dinspre tabără și care fusese trimis în căutarea Bradamantei, spre a o chema îndărăt, în mijlocul armatei, unde era nevoie de prezența ei spre a reînsufleți oștile descurajate și a ține piept înaintării maurilor. Întristatul cavaler care se numea Pinabel, a aflat astfel că Bradamanta era un vlăstar al casei Clermont, care avea cu propiria-i casă de Maiența, o veche dușmănie. Din acea clipă trădătorul nu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sale și a voinței sale. Iată așadar pentru prima oară în istoria artei o restaurare de un tip aparte, care nu reface ceea ce a fost desfăcut, care nu lipește din nou, pe fondul sinopia, plăcuțele de mozaic căzute, care nu reînsuflețește culorile șterse, care nu se străduiește, reconstituind continuumul material al suportului, să ofere unei repetări posibile unitatea plastică vie a compoziției; ci, s-ar putea spune, care face exact contrariul: care doboară și suprimă orbește ceea ce generații răbdătoare de admiratori
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
În ce se transforma Florența, sub coruptul Bonifaciu? — „Paradisul“? Casa monnei Lagia... murmură Dante. Acum pricepea, era totul limpede. — Îl cunoști? Întrebă Veniero pe un ton ironic. Credeam că doar Angiolieri este expert În aceste locuri. Dintr-o dată poetul se reînsuflețise, ca și când ar fi conceput o nouă idee. O rupse la fugă, lăsându-și stupefiat Însoțitorul, care după o clipă se zori să Îl ajungă din urmă. Îl apucă ușor de cot, abătându-i mersul către o străduță laterală. — De ce Încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Pe la 5,30, cu o oră, o oră și jumătate înainte de a se crăpa de dimineață, Așezământul psihiatric își scutura zgaibaracele, duhurile negre se reîntorceau aici să-și joace bărbunca, deasupra creierelor abolite de cunoștință ale internaților, peisajul clinic se reînsuflețea. Apărea supraveghetorul șef și cordaciul Mandravela, cu haita de malaci și asistente după el. Intra, lua la rând încuietorile exterioare, clănțănea orificiile lor externe, dădea de perete ușile metalice ale saloanelor și rezervelor, răsucea comutatoarele și striga deșteptarea. Extrăgea pacienții
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fel decât cei stropiți, ocrotiți și cârmuiți”. Și VIAȚA ELEGANTĂ a izbucnit!... Și s-a avântat, nespus de strălucitoare, nespus de nouă, nespus de veche, nespus de tânără, nespus de mândră, nespus de spilcuită, nespus de Încuviințată, Îndreptată, sporită și reînsuflețită de acest monolog uimitor de moral, religios, monarhic, literar, constituțional, egoist: „Stropesc cu noroi, ocrotesc...” etc. Căci principiile după care se conduc și trăiesc cei care au talent, putere sau bani nu vor semăna niciodată cu cele ce cârmuiesc viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la loc, de parcă se temea să-mi întrerupă visarea. Am șoptit: — Nu ne vom despărți niciodată! Cuprinsă de îndoială, a zâmbit. Mi-am pus buzele peste ale sale. Mâna mea a alunecat iarăși de-a lungul pielii ei pentru a reînsufleți amintirile nopții. Dar cineva bătea deja la ușă. Am răspuns fără să deschid. Era un servitor trimis de unchiu-meu pentru a-mi aduce aminte că eram așteptați la palat. Trebuia să asist, îmbrăcat de gală, la prezentarea scrisorilor. La curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de purificarea ei prin sânge. Patriotismul se împăca de minune, atunci, cu revoluția și republicanismul, căci "Bragança" era socotit un străin vândut englezilor. Tribunul își vestea chiar propria lui moarte, dar nu se îndoia că "ideea, înecată în sânge, va reînsufleți", Ideea fixă a lui de Almeida era existența regelui; idee fixă care, așa cum remarcă A. Ribeiro Lopes, avea de partea ei istoria, știința, morala, filozofia și patriotismul. Dar succesul considerabil al tribunului se datorește puterii sale de a deștepta în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Oricât ar părea de paradoxal, acest revoluționar mason și dinamitard, vorbește maselor despre Hristos și Muntele Calvarului. Secretul farmecului său constă tocmai în această împrospătare a propagandei revoluționare, inspirarea ei din alte izvoare decât ale generațiilor precedente. El izbutește să reînsuflețească revoluția proiectînd-o, cel puțin pentru mase, pe un plan spiritual, reducînd-o la un conflict între valori morale, la o luptă între bine și rău. Un memorialist al revoluției, Raul Brandîo, îl descrie astfel: "Acest Antonio José de Almeida e o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de fanteziile colective de felul celor utopice, prezentate atît sub formă "socialistă", cît și naționalistă. Sugestia noastră cu privire la puterea exercitată de creațiile culturii populare implică faptul că ele nu pot stăpîni anxietățile referitoare la ordinea socială dacă nu le-au reînsuflețit mai întîi și nu le-au dat o formă rudimentară de exprimare; vom arăta că teama și speranța sînt cele două fațete ale aceleiași conștiințe colective, așa încît creațiile culturii de masă, chiar dacă funcția lor este aceea de a legitima
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
străbaterea cărții, modul de a vorbi despre ceea ce suntem privați În mod obișnuit. Dincolo de posibilitatea descoperirii de sine, discursul despre cărțile necitite ne așază În miezul procesului creativ, căci ne Întoarce la originea lui. Asta pentru că face vizibil subiectul creator, reînsuflețindu-l pentru cel care Îl practică În acel moment inaugural al separării de sine și de cărți, În care cititorul, eliberându-se, În sfârșit, de povara părerii celorlalți, găsește În sine forța de a-și inventa propriul text și de
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
exemplare Pascal / Montaigne, Hobbes / Locke, Newton / Descartes, Rousseau / Voltaire, Iluminism / Romantism, Hegel / Kierkegaard. El comportă în sfîrșit crize ce afectează fiecare dintre termenii dialecticii, însă nici unul dintre aceștia nu sucombă vreodată, ci profită chiar de criza sa pentru a se reînsufleți și reînnoi. Așa s-au petrecut și se petrec întotdeauna lucrurile cu Credința. Cultura europeană nu doar suferă aceste opoziții, conflicte și crize; ea trăiește de pe urma lor. Acestea sînt, și ele, în egală măsură producătoarele și produsele ei. În cultura
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
1960 și se întoarce curînd acolo din punct de vedere militar. Englezii și francezii atacă Egiptul, care naționalizase ca-nalul, debarcînd în Suez (1956). În sfîrșit, în anii '50 nu se știe încă dacă dușmăniile și resentimentele anilor de război vor reînsufleți atitudinile șovine și naționaliste. Refuzurile intelectualilor În imensa lor majoritate, intelectualii de stînga se arată neîncrezători față de ideea de Europă, contaminată încă în ochii lor de utilizarea pe care o dăduseră naziștii termenului. Ei văd în prima cristalizare vest-europeană mai
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
teza exterminării, susținând în schimb continuitatea dacilor, ci și formulează prima variantă a doctrinei daco-romane a etnogeniei românești. La baza sa stă teza încrucișării celor două popoare combatante în faza postconflictuală a stăpânirii romane (Babu-Buznea, 1979, pp. 25-26). Ideea este reînsuflețită de Naum Râmniceanu, în lucrarea sa din 1810, Despre originea românilor, publicată în greacă, în paginile căreia afirmă amestecarea dacilor și romanilor. Însă până la avântul romanticilor, moștenirea dacică trece ca o teză-paria în mentalul istoric al literaților români, provocând reacții
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
preocupat] recent tocmai de întreb]ri privind modul de viat] pe care trebuie s] îl urmeze individul în vederea form]rii propriului caracter. Unii gânditori nemulțumiți de caracterul impersonal și îngust al utilitarismului și kantianismului - teoriile dominante la acea vreme - au reînsuflețit tradiția pan] atunci uitat] a „teoriei virtuții”. Doctrina etic] anterioar] a urm]riț dou] aspecte. În primul rând, a fost interesat] de conflictul dintre utilitarism și deontologie. În al doilea rând, s-a detașat adesea în totalitate de elementele teoretice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu ai mai fi tu însuți, ci o construcție improvizată, fragilă. E realist să te percepi ca pe un modern tulburat, precum H.-R. Patapievici. E realist să critici orizontala dihotomiilor în care s-a închis spiritul modern și să reînsuflețești tematica intelectuală a intervalelor verticale, cum face Andrei Pleșu, recurgînd, spre anamneză, la date din culturile europene și orientale. E esențial să-ți recuplezi gîndul și viața la tematica pe care o tratează Guénon, dar mi se pare riscant să
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
împlinire personală a fiecărui individ. Dar el se manifestă contradictoriu, în numele egalei demnități a fiecărui grup etnic, al trăsăturilor lor specifice pe care le per-petuează tocmai în sensul relevării diferențelor culturale și chiar etnice. Se poate vorbi astfel despre a reînsufleți sau, adesea, despre a reînvia "popoare", corsican, breton, basc, galez, dar și aragonez, andaluz și chiar madrilen ultimele constituind adesea segmente de populație proaspăt emigrată, foarte diferite între ele. Aceasta înseamnă că multiculturalismul își schimbă chipul toleranței "universaliste" cu cel
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în partidul georgist era exclusă 749. În martie 1935, cu ocazia arestării unui număr important de fruntași ai mișcării comuniste din România, PNL-Gheorghe Brătianu și-a exprimat, din nou, poziția față de pericolul comunist. Era perioada în care Cominternul încerca să reînsuflețească activitatea clandestină în România, trimițând în țară comuniști instruiți la Moscova. Între noii veniți s-a numărat și Ana Pauker, arestată, de altfel, în iulie 1935750. În articolul intitulat Permanentul pericol roșu, oficiosul georgist atrăgea atenția asupra creșterii îngrijorătoare a
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
teza exterminării, susținând în schimb continuitatea dacilor, ci și formulează prima variantă a doctrinei daco-romane a etnogeniei românești. La baza sa stă teza încrucișării celor două popoare combatante în faza postconflictuală a stăpânirii romane (Babu-Buznea, 1979, pp. 25-26). Ideea este reînsuflețită de Naum Râmniceanu, în lucrarea sa din 1810, Despre originea românilor, publicată în greacă, în paginile căreia afirmă amestecarea dacilor și romanilor. Însă până la avântul romanticilor, moștenirea dacică trece ca o teză-paria în mentalul istoric al literaților români, provocând reacții
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]