206 matches
-
nu se face niciodată la întâmplare. În ascetismul adolescentului, respingerea oricărei pulsiuni este masivă și, așa cum am văzut mai sus, poate viza nevoi fizice dintre cele mai elementare. Un alt mecanism poate fi apropiat de ascetismul adolescentului: ascetismul prin formație reacțională, care vine să combată tendințele senzuale puternice, înlocuindu-le prin contrariul lor. Dar, la fel ca și refularea, formațiile reacționale sunt selective și se referă doar la ceea ce dorim și ne interzicem totodată. Întoarcerea împotriva propriei persoane prezintă caracteristici asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
poate viza nevoi fizice dintre cele mai elementare. Un alt mecanism poate fi apropiat de ascetismul adolescentului: ascetismul prin formație reacțională, care vine să combată tendințele senzuale puternice, înlocuindu-le prin contrariul lor. Dar, la fel ca și refularea, formațiile reacționale sunt selective și se referă doar la ceea ce dorim și ne interzicem totodată. Întoarcerea împotriva propriei persoane prezintă caracteristici asemănătoare. Totuși, asemenea refulării și formației reacționale, ea diferă de ascetismul adolescentului prin aceea că însoțește individul pe tot parcursul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
senzuale puternice, înlocuindu-le prin contrariul lor. Dar, la fel ca și refularea, formațiile reacționale sunt selective și se referă doar la ceea ce dorim și ne interzicem totodată. Întoarcerea împotriva propriei persoane prezintă caracteristici asemănătoare. Totuși, asemenea refulării și formației reacționale, ea diferă de ascetismul adolescentului prin aceea că însoțește individul pe tot parcursul vieții sale, în timp ce ascetismul adolescentului este, prin definiție, tranzitoriu. O altă apărare prezintă elemente care ar permite apropierea de ascetismul adolescentului: sublimarea. Dat fiind însă faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
același timp suficient de apropiată și de diferită de reprezentarea ce trebuie combătută. Contrainvestirea înseamnă ca, „în caz de pericol, să adopți opusul cel mai apropiat” (Le Guen et al., 1985). Putem spune că orice contrainvestire se organizează ca formațiune reacțională sau că orice formațiune reacțională este o contrainvestire: pudoare versus exhibiționism, curățenie versus mizerie, tandrețe versus ură. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Ca și refularea, contrainvestirea este un proces ce se menține în permanență activ. Putem observa că, în calitate de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și de diferită de reprezentarea ce trebuie combătută. Contrainvestirea înseamnă ca, „în caz de pericol, să adopți opusul cel mai apropiat” (Le Guen et al., 1985). Putem spune că orice contrainvestire se organizează ca formațiune reacțională sau că orice formațiune reacțională este o contrainvestire: pudoare versus exhibiționism, curățenie versus mizerie, tandrețe versus ură. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Ca și refularea, contrainvestirea este un proces ce se menține în permanență activ. Putem observa că, în calitate de energie de investire, contrainvestirea prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
contrafobic destinat, în mod conștient de astă dată, liniștirii subiectului în raport cu angoasa lui fobică, vine probabil să se adauge primei mișcări inconștiente de contrainvestire pe care acest ajutor o întărește. Potrivit lui Freud (1926/1968), în isterie, modificările eului prin formațiunea reacțională sunt și semnul unor activități de contrainvestire. În acest fel, conflictul rezultat din ambivalență este, după cât se pare, rezolvat. O demonstrează surplusul de tandrețe sau atenția anxioasă electivă a unei paciente isterice față de copiii săi, înlocuind ura subiacentă legată de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de simptome obsesionale poate apărea ca o sumă de factori de disjuncție și deci de contrapondere în raport cu presiunea pulsională: fie că e vorba de obsesiile însele (gânduri sau ritualuri) ori de mecanisme cum ar fi izolarea, anularea, raționalizarea sau formațiunea reacțională, avem de-a face cu bariere pe care eul le înalță în calea reprezentărilor indezirabile și a afectelor, cu un consum neîntrerupt de energie. Mai ales formațiunea reacțională, produsă prin consolidarea atitudinii opuse pulsiunii ce se cere a fi refulată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ritualuri) ori de mecanisme cum ar fi izolarea, anularea, raționalizarea sau formațiunea reacțională, avem de-a face cu bariere pe care eul le înalță în calea reprezentărilor indezirabile și a afectelor, cu un consum neîntrerupt de energie. Mai ales formațiunea reacțională, produsă prin consolidarea atitudinii opuse pulsiunii ce se cere a fi refulată, ilustrează conflictul de ambivalență iubire - ură care se află în centrul acestei problematici. „Omul cu șobolani” (Freud, 1909b/1979) rămâne cazul clinic tipic pentru aceste diverse contrapuseuri care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
judecată de refuz; un altul în care reprezentarea este acceptată, dar există o judecată de denegare («nu, nu gândesc așa, eimposibil»); și, în sfârșit, un al treilea sistem, refularea, în care reprezentarea nu este acceptată”. Ftc "F" Formațiune reacționalătc "Formațiune reacțională" Definițietc "Definiție" Modificare a caracterului permițând o economie a refulării, având în vedere faptul că unor tendințe inacceptabile le sunt substituite tendințe opuse, care devin permanente. (Termenul se folosește atât la singular, cât și la plural.) Discutarea definițieitc "Discutarea definiției
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
economie a refulării, având în vedere faptul că unor tendințe inacceptabile le sunt substituite tendințe opuse, care devin permanente. (Termenul se folosește atât la singular, cât și la plural.) Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Pentru a înțelege mai bine specificitatea formațiunii reacționale, vom evoca evenimentele care se pot produce la apariția oficială a unei noi religii. Se poate întâmpla ca vechile lăcașuri de cult să fie pur și simplu închise, iar pe ușă să fie lipit un afiș purtând inscripția „Intrarea interzisă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
posibilitate. Adepții noii religii nu se mulțumesc să distrugă vechile lăcașuri de cult, ci construiesc, pe ruinele acestora, edificii religioase consacrate noilor zeități, anulând astfel orice încercare de revenire la vechiul cult. Această soluție ar putea fi comparată cu formațiunea reacțională. Scrierile lui Freud permit alcătuirea unei liste aproape complete de trăsături de caracter reacționale. Între ele găsim ceea ce Freud (1905/1987) numește „contra-forțe psihice” sau „diguri psihice” împotriva tendințelor sexuale perverse care se manifestă la individul aflat în perioada primei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
construiesc, pe ruinele acestora, edificii religioase consacrate noilor zeități, anulând astfel orice încercare de revenire la vechiul cult. Această soluție ar putea fi comparată cu formațiunea reacțională. Scrierile lui Freud permit alcătuirea unei liste aproape complete de trăsături de caracter reacționale. Între ele găsim ceea ce Freud (1905/1987) numește „contra-forțe psihice” sau „diguri psihice” împotriva tendințelor sexuale perverse care se manifestă la individul aflat în perioada primei copilării. Este vorba de dezgust, pudoare și morală, precum și de o serie de trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la o altă trăsătură de caracter: simțul dreptății. Constatând că el nu poate fi cel privilegiat, fostul invidios cere ca nimeni să nu se bucure de favoruri speciale (Freud, 1921/1981). Astfel, altruismul este văzut de Freud ca o formațiune reacțională, întrucât se înregistrează o transformare a egoismului în altruism și a cruzimii în compasiune (1915/1981). Dar acest lucru nu este decât o iluzie, ne avertizează Freud. Într-adevăr, vom vedea că în formațiunea reacțională încape o bună parte de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de Freud ca o formațiune reacțională, întrucât se înregistrează o transformare a egoismului în altruism și a cruzimii în compasiune (1915/1981). Dar acest lucru nu este decât o iluzie, ne avertizează Freud. Într-adevăr, vom vedea că în formațiunea reacțională încape o bună parte de ambivalență, iar pulsiunea transformată nu dispare în întregime. În sfârșit, într-un sens mai larg, la Freud (1925b/1987), „conștiința morală însăși este o formațiune reacțională împotriva răului care este perceput în sinele individului”. Toate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
avertizează Freud. Într-adevăr, vom vedea că în formațiunea reacțională încape o bună parte de ambivalență, iar pulsiunea transformată nu dispare în întregime. În sfârșit, într-un sens mai larg, la Freud (1925b/1987), „conștiința morală însăși este o formațiune reacțională împotriva răului care este perceput în sinele individului”. Toate trăsăturile pe care le-am citat anterior se referă la atitudini permanente ale persoanei, integrate în caracterul său. De altfel, Freud folosește frecvent termenul „caracter” când vorbește despre formațiunea reacțională. El
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
formațiune reacțională împotriva răului care este perceput în sinele individului”. Toate trăsăturile pe care le-am citat anterior se referă la atitudini permanente ale persoanei, integrate în caracterul său. De altfel, Freud folosește frecvent termenul „caracter” când vorbește despre formațiunea reacțională. El precizează, de pildă, că formațiunile reacționale „nu lipsesc niciodată din formarea caracterului” (1933/1984). Este așadar destul de surprinzător să observăm că definiția dată de Laplanche și Pontalis (1967) înglobează transformarea pulsiunii în contrariu și formațiunea reacțională, întrucât asociază „un
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în sinele individului”. Toate trăsăturile pe care le-am citat anterior se referă la atitudini permanente ale persoanei, integrate în caracterul său. De altfel, Freud folosește frecvent termenul „caracter” când vorbește despre formațiunea reacțională. El precizează, de pildă, că formațiunile reacționale „nu lipsesc niciodată din formarea caracterului” (1933/1984). Este așadar destul de surprinzător să observăm că definiția dată de Laplanche și Pontalis (1967) înglobează transformarea pulsiunii în contrariu și formațiunea reacțională, întrucât asociază „un comportament particular” (formațiunile reacționale vor fi atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vorbește despre formațiunea reacțională. El precizează, de pildă, că formațiunile reacționale „nu lipsesc niciodată din formarea caracterului” (1933/1984). Este așadar destul de surprinzător să observăm că definiția dată de Laplanche și Pontalis (1967) înglobează transformarea pulsiunii în contrariu și formațiunea reacțională, întrucât asociază „un comportament particular” (formațiunile reacționale vor fi atunci „foarte localizate”) cu „trăsături de caracter mai mult sau mai puțin integrate în ansamblul personalității”47. O altă definiție prezintă aceeași confuzie: ea apare în DSM-IV (1994/1996) și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pildă, că formațiunile reacționale „nu lipsesc niciodată din formarea caracterului” (1933/1984). Este așadar destul de surprinzător să observăm că definiția dată de Laplanche și Pontalis (1967) înglobează transformarea pulsiunii în contrariu și formațiunea reacțională, întrucât asociază „un comportament particular” (formațiunile reacționale vor fi atunci „foarte localizate”) cu „trăsături de caracter mai mult sau mai puțin integrate în ansamblul personalității”47. O altă definiție prezintă aceeași confuzie: ea apare în DSM-IV (1994/1996) și nu evocă deloc caracterul, ci numai înlocuirea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fi subliniat, căci dacă aceste gânduri și sentimente sunt inacceptabile pentru subiectul însuși, noi putem adăuga, chiar dacă nu este indicat în text, că ele sunt la fel de greu de acceptat și de către grupul social în care el trăiește. Într-adevăr, formațiunile reacționale citate de Freud au un punct comun: sunt valorizate de societate. Această caracteristică a fost evidențiată de Bergeret (1972/1986), care precizează că formațiunea reacțională se dezvoltă „în folosul valorilor promovate de contextele istorice, sociale și culturale”. Rămâne să precizăm
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la fel de greu de acceptat și de către grupul social în care el trăiește. Într-adevăr, formațiunile reacționale citate de Freud au un punct comun: sunt valorizate de societate. Această caracteristică a fost evidențiată de Bergeret (1972/1986), care precizează că formațiunea reacțională se dezvoltă „în folosul valorilor promovate de contextele istorice, sociale și culturale”. Rămâne să precizăm că nu orice trăsătură de caracter este datorată acestui mecanism de apărare (la fel cum nu orice uitare este datorată refulării) și să reliefăm cele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să precizăm că nu orice trăsătură de caracter este datorată acestui mecanism de apărare (la fel cum nu orice uitare este datorată refulării) și să reliefăm cele trei particularități care ne permit să distingem trăsăturile de caracter spontane de trăsăturile reacționale. Mai întâi de toate vom cita exagerarea și rigiditatea trăsăturii de caracter, care conduc la un „fel de a fi stereotip” (Mucchielli, 1981). Trăsăturile de caracter non-reacționale nu prezintă vreo accentuare morbidă, ci rămân flexibile. A accepta să renunți la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
este necesar, a suporta dezordinea dacă o sarcină urgentă te împiedică să faci ordine, iar aceasta fără vreo angoasă, fac loc supoziției că la originea curățeniei, caracterului econom sau gustului pentru ordine ale persoanei în chestiune nu se află formațiunile reacționale. În caz contrar se remarcă „deformări de caracter” (Freud, 1915/1981), întrucât „pulsiunea refulată stă mereu trează pentru a-și conserva contrariul” (Freud, 1926/1995). În această situație putem vorbi într-adevăr de formațiune reacțională. Apoi, putem remarca în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
chestiune nu se află formațiunile reacționale. În caz contrar se remarcă „deformări de caracter” (Freud, 1915/1981), întrucât „pulsiunea refulată stă mereu trează pentru a-și conserva contrariul” (Freud, 1926/1995). În această situație putem vorbi într-adevăr de formațiune reacțională. Apoi, putem remarca în mod paradoxal, alături de această rigiditate, o propensiune a instinctelor inhibate spre reapariție, deoarece ele sunt „întotdeauna gata să profite de cea mai mică ocazie pentru a-și asigura satisfacerea” (Freud, 1915/1981). Să ne reamintim de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
O persoană, atinsă de mania ordinii, aranjând minuțios doar câteva obiecte, nu apucă să le pună în ordine pe celelalte. Acest amestec de dezordine, murdărie și rituri de spălare arată că avem de-a face într-adevăr cu o formațiune reacțională intensă, și nu cu un simplu gust pentru curățenie. În sfârșit, pulsiunile instinctive refulate se pot exprima indirect: un bărbat rigid și puritan, care-și refulează dorințele sexuale, „va manifesta un interes - chipurile - dezinteresat pentru lupta împotriva prostituției și pornografiei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]