1,916 matches
-
ar trebui să ne preocupe, în măsura în care participarea noastră la viața Cetății nu se reduce la o simplă declarație de intenție, la o paradă democratică și o gesticulație liberală, este remanența în spiritul arghezian a unor ,valori" și aspecte cu indice reacționar. Desigur, se poate argumenta că autorul respectiv a realizat o relativă democratizare a universului poetic, aducând inclusiv în spațiul acestui text cartofi, cârtițe, coropijnițe și râme. Dar această democratizare e una de suprafață, făcută ,la derută", menită să arunce praf
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
anecdote și întîmplări". Spre deosebire, însă, de Declarație, aici apar exemplificări precise. Avînd în vedere importanța lor, am să le transcriu spațiat: "A luat personajul Ťprofesorului Rădulescuť (n.n.: În Cronică e vorba, de fapt, de "profesorul Niculescu"), arivist, snob, teoretician, reacționar, conspirator și intrigant. În legătură cu acesta a mai luat: epizodul cu vizita celor trei asasini la profesor, înainte de comiterea atentatului și de asasinarea primului ministru... epizodul, foarte caracteristic, cu Manresa Sfîntului Ignatius... istoria complotului de la Iași, locotenentul Friedmann, apoi Camera Leoparzilor
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
consecințele lor trebuie eliminate”. Puciul eșuat de la Moscova din 18-21 august 1991 a pecetluit definitiv soarta imperiului. Convocat de urgență Parlamentul a adoptat la 21.08.1991 o declarație, în care acțiunea puciștilor era calificată drept „o lovitură de stat reacționară și anticonstituțională, tentativă de a restaura trecutul prin înșelăciune, presiune și violență”. Tentativa loviturii de stat a devenit argumentul de bază pentru cei sceptici de a urma calea independenței hotărâtă deja și de alte republici. La 24 august 1991 prezidiul
25 DE ANI DE INDEPENDENŢĂ? de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380636_a_381965]
-
care uzura morală amenință să le scoată definitiv din circuitul limbii, "burghezia" ocupă un loc aparte. Nici măcar astăzi încărcătura peiorativă pe care a căpătat-o în timpul comunismului nu s-a stins în mințile noastre. Ceva din ferocitatea filistină a burtă-verzimii reacționare a contaminat adînc cîmpul semantic al acestei vocabule atît de inofensive. Și astfel, peste aerul urban al Burg-ului german și peste nuanța de efervescență cotidiană a bourgeoisie-ului francez - două cuvinte din care se trage etimologic românescul "burghezia" - peste aceste
Fatalitatea capitalismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10221_a_11546]
-
înalt. Și astfel, rezultatul politic al acestei răsturnări economice a fost o scindare firească și previzibilă, care se regăsește în orice stat burghez: apariția unui pol revoluționar și liberal alcătuit din elementele viitoarei burghezii, iar în contraparte, conturarea unui pol reacționar și conservator alcătuit din rămășițele fostei nobilimi. Revoluție înainte și reacțiune înapoi - iată ecuația României moderne, unde criteriul lui "înainte" și "înapoi" nu e de găsit în Dumnezeu, în națiune sau în mîntuire, ci în algoritmul capitalului. Această scindare va
Fatalitatea capitalismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10221_a_11546]
-
sunt interzise cărți " (p. 145). Ca un adevărat avocat onest al apărării, care nu le fusese îngăduită victimelor campaniilor de epurare comuniste. Iordan Datcu întocmește "dosarele " acestora și respinge hotărât "capetele de acuzare " formulate împotriva lor (,activitate antidemocratică, fascistă și reacționară "). Au avut de suferit cei mai mulți dintre sociologi (Anton Golopenția, Mircea Vulcănescu, morți în închisorile comuniste, ca și Barbu Slătineanu, Tr. Herseni și Ernest Bernea, condamnați la ani grei de pușcărie), în frunte cu mentorul lor, profesorul Dimitrie Gusti, fost președinte
Recuperări by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10222_a_11547]
-
un meci din tribună (mestecând și scuipând semințe, mai aruncând o înjurătură către echipa adversă) sunt majore. Cât despre echipa adversă... Inamicii lui C. Rogozanu sunt "conservatorii" din cultura română, fie ei comuniști ori neocomuniști, păltinișeni, apolitici cu ghilimele ori reacționari în sensul tare al termenului. "Impostura elitei românești", "fața fanatică și hidoasă" a celor de la Grupul pentru Dialog Social i se dezvăluie tânărului autor atunci când i se refuză, de către consiliul revistei "22", o colaborare. Întâlnim des, în paginile volumului, acest
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
a scrie despre Mihail Bulgakov, dl Ion Vartic pornește, natural, de la condiția acestuia de indezirabil în cadrul sovietic, de "mort viu" (defel întâmplător, una din operele sale, Romanul teatral, se intitula la început însemnările unui mort). Socotit un autor "de dreapta", "reacționar", "albgardist", scos din circuitul public în ultimul său deceniu de viață, Bulgakov se obstina să susțină libertatea cuvântului, vitală pentru un creator: "Sunt un înfocat susținător al acestei libertăți și îmi închipui că, dacă unui scriitor i-ar trece prin
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
nu acceptă critica unui subiect tabu, s-au adus cu seriozitate detractări puerile (Eminescu a fost impus de comuniști!); aparent subtile (este el oare relevant pentru modernitate?; este el poet „național'?), sau exclusiv politizate (Eminescu a fost antisemit; a fost reacționar, etc.). Dialogul nu s-a materializat de fapt În ceva coerent, temele de dezbatere au venit și au trecut, la „aniversară” s-au adus omagii șablonarde care au dat apă la moară celor care Îl consideră oricum pe Eminescu desuet
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
deh, cine le-ar recunoaște?) Mai putem adăuga și neînțelegerea la nivel transcultural a mesajelor subliminale: am primit recent un document electronic cu Îndemnul expres că poate fi distribuit fără copyright. Fișierul conținea traducerea În engleză a lucrării Da! Sunt reacționar! de Radu Mihai Crișan, eseu bine documentat ce dorește să explice reacționarismul politic din jurnalistică lui Eminescu, justificându-i naționalismul 'În context'. Din păcate, adus În atenția lumii cu sloganul Yes! I am a reactionary!, titlul Îi face un imens
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Petre Antonescu, Catedrala din Galați) și imaginea de sinteză între tradiția autohtonă și moștenirea bizantină (George Mandrea, biserica Mănăstirii Sinaia). Deși plină de succes, această etapă conține deja germenii eșecului; producțiile cu caracter prolix, excesele stilului, arhitecții doctrinari, cu viziuni reacționare, anunță deja deraierea, alunecarea pe o pantă descendentă. Capitolul Spre o reînnoire (Vers un renouveau) pune în discuție perioada anilor '30, marcați de confruntarea între adepții stilului național și cei ai arhitecturii moderniste și de scindarea discursului între nevoia de
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
așa ceva". Un cititor fervent de reviste "estivale" s-ar întreba imediat: dar de unde cunoștea ziaristul acel episod? Era cumva coleg de clasă cu fetele dedate la plăcerea whisky-ului pe bază de varză murată? Nici vorbă. Avea informatori printre junele reacționare? Greu de crezut. Și atunci? Cum nu fac parte din categoria acelor cititori, îi las pe cei mai perspicace decât mine să dea răspunsul potrivit. Important, în opinia mea, e că imediat după apariția în presă (nu știu cine mai e azi
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
luat lui Borges, recent republicat în traducere franceză. Aș vrea să vă întreb ce impresie v-a făcut atunci celebrul scriitor. Sunt unul dintre marii săi admiratori, dar citind acel interviu mi-am spus că cei care spun că era "reacționar" au dreptate. Afirmațiile despre rase, cele privindu-i pe mexicani... - Da, era teribil. Dar eu cred că este vorba de un joc. Le spunea tuturor că în tinerețe fusese comunist. Mai târziu și-a schimbat ideile, dar cred că era
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
aplicații”, femeile „tunate”, „țacanii”, barurile pulsând stroboscopic, revoluția „bio” și alte asemenea gadget-uri din imaginarul cotidian. Sigur că, voltairian prin natură, Mușina nu poate fi altfel decât ironic în fața acestui bâlci multicolor. Dar ironia lui nu e a unui reacționar moralist. Până la urmă, chiar șarjată, lumea din Dactăr Nicu... e lumea lui (și a noastră), situată dincolo de bine și de rău. Sarcasmul lui, atât cât e, e străin de ideologii. Mușina nu pozează nici în anti-, nici în pro-consumerist. Uneori
O carte tristă, plină de umor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2811_a_4136]
-
cântece revoluționare rusești“. Amenințarea cu bătaia s-a concretizat câteva zile mai târziu, când unul dintre conducătorii „Republicii zlăticeano-kusicene“ - Stanislav Martinović - primește loviturile de baston și - potrivit promisiunii comandantului - îi sunt administrate în cea mai moale parte a corpului. Elanul reacționar nu poate fi însă înfrânt, revoluționarii continuând să întrețină o activitate de agitație în satele din împrejurimi. Republica se prăbușește de la sine, în iulie 1919, când se trasează noua graniță pe Nera, Zlatița fiind astfel separată de satul „frățesc“ Kusić
Agenda2003-43-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281633_a_282962]
-
Maiorescu, I.L.Caragiale - ți se citește în subtext 'Moța și Marin'. Vrei să spui Kogălniceanu, P.P.Carp, Marghiloman, Manoilescu - ți se pune eticheta de Nicador sau Decemvir. Te declari admirator de metafore blagiene și indiferent la dadaism - ești taxat de reacționar, iraționalist, xenofob și codrenist. Spui despre Belu Zilber că a fost o pramatie duplicitara și un omnidelator iresponsabil (cum, de altfel, chiar el însuși se cam definea) - devine că rivalizezi în intenții cu asasinii lui Iorga. Ș.a.m.d." Dan
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
a terminat-o) și o publică, idee nefericită, în cea mai rau privită colecție românească ("Colecția 15 lei"), aducînd deservicii propriei opere. În martie 1933 îi apare, la Paris, Casa Thuringer și e comentată, în Le Monde, drept o carte reacționara. Lovit și disperat, redactează eseul Omul care nu adera la nimic, în Spitalul Filaret, în care polemizează cu recenzenta din Le Monde, pe care îl dă publicității (în ediția pe care o comentez se publică și acest text). Aici declară
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
după ce și-a tipărit cvasiintegral opera în "conservatoarea" publicație Convorbiri literare, către sfîrșitul vieții "colaborează la revista progresistă Contemporanul". Enciclopedia Literatura și arta Moldovei, vol. I (1985), ca și Istoria literaturii moldovenești, vol. II (1988), nu trec dincolo de clișeul "ideologiei reacționare" a Junimii și se străduiesc a-l combate pe mentorul ei cu citate din Belinski! Așadar, ceasul istoriei a rămas, la Chișinău, cu mult în urmă! Pe drept cuvînt, istoricul literar german Klaus Heitmann remarcă într-un studiu din 1988
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
mari industriași români (Malaxa, Mociornița, etc.) și mari negustori tot din țară. Apoi dl Heinen își propune să determine fizionomia socială a legionarismului. Respinge, pentru asta, motivat, preceptul stupid al Cominternului, potrivit căruia fascismul reprezenta interesele celor mai puternice și reacționare pături ale burgheziei și aduce probe convingătoare că, dimpotrivă, clasa mijlocie a alimentat, la noi, legionarismul. În această pătură mijlocie intră și tinerii cu instrucție universitară, fiind, în consecință, o mișcare a tinerei generații. Că legionarismului i s-au alăturat
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
romantism rezidual, ca și în cazul lui Cezar Petrescu. Nostalgia ordinii vechi, a lumii de dinaintea schimbărilor accelerate modelează sensibilitatea prozatorului. Soarele ce luminează copilăria personajelor sale e cel al vârstei de aur. Urmând taxonomia lovinesciană, Ionel Teodoreanu e incontestabil un "reacționar": mercantilismul, disoluția ordinii patriarhale sunt simptomele unei maladii a modernității. Recitirea lui Ionel Teodoreanu implică apelul la texte de mică întindere, la fragmente din proiecte mai vaste. Volumul de debut propune, în definitiv, prin proza omonimă, o punere în abis
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
romanului - vocea auctorială nu-și maschează parti pris-urile. Modernitatea capitalistă va sfârși prin a ruina arhitectura Medelenilor, agentul disoluției fiind, deloc întâmplător, bancherul Bercale. Ceva din antipatia lui Duiliu Zamfirescu a trecut în paginile lui Ionel Teodoreanu - scriitorul român, funciarmente "reacționar", plasează capitalistul în zona demonicului și a grotescului. Ethosul sămănătorist se grefează pe stratul paseist. Ceea ce Mihai Ralea a citit în cheie sociologică poate fi corelat cu dominantă arcadic-mitică. Prăbușirea Medelenilor antrenează o dispariție a micro-armoniei, a ordinii tradiționale, în
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
de abundență citatelor vechi, mai ales a celor din texte religioase sau - în sfera oralității folclorice - a celor reflectînd tradiții populare, credințe și superstiții. Noul criteriu al distribuției cantitative era reprezentarea politică, astfel încît era condamnată, previzibil, citarea din scriitori reacționari precum Maiorescu sau Arghezi și neglijarea unor progresiști că I.C.Frimu și I. Păun-Pincio. Utilizarea ca material lingvistic a textelor "corecte politic" ale vremii a fost totuși o eroare a începuturilor; curînd se va ajunge la concluzia că e mult
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
el cu burtă proeminenta, de curcan, dar cu un aer de tată de familie, înțelegător și bun, firesc în toate mișcările lui, care-mi era foarte simpatic. - Cine era cel mai spectaculos vorbitor? - Maiorescu, bineînțeles. Era magistral că elocinta și reacționar în conținut. Dar asta se observă mai greu. Era un actor desăvârșit." Din interviul cu Ion Vlad aflăm, printre altele, ca în deceniul șase se formau echipe mixte, scriitor-ideolog, pentru elaborarea unor texte literare, astfel încât să existe garanția că scriitorul
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
din lac în puț, cu deosebirea că puteam să spun în gura mare ce gîndesc, fără teama de a fi arestat, dar și fără a avea acces la concursuri, comenzi și alte privilegii rezervate artiștilor "progresiști". Așadar, am rămas un "reacționar", cum fusesem în țară. La Romă, diaspora românească se grupase în jurul "Societății Academice Române", al cărei stîlp era Mircea Popescu împreună cu Bruno Manzone, fost director al Institutului de cultură italiană din București, prin anii '40. Cunoscîndu-i, am intrat prin ei
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
să iertam, dar să nu uităm, iată o mostră: "talentul genial al lui Dostoievski (...) aproape de fiecare dată încearcă să găsească soluții" sproblemelor existențiale; însă acesteat "sînt mai totdeauna greșite, pentru că tocmai în aceste soluții se manifestă cu violența ideologia să reacționara (...)" (M. Novicov, La 75 de ani de la moartea lui F. M. Dostoievski, în vol. colecției Studii de literatură universală, București, 1956, p. 177. 9) Tudor Vianu, Dostoievski, E.P.L., București, 1956. 10) G. Călinescu, Dostoievski, în "Analele Academiei RPR", vol. VI, 1956
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]