118 matches
-
semnul delimitării de fanatism și de în chi stare, ca o terapie menită să încurajeze modernizarea organică a societății românești. Ca și în alte spații geografice (cum este cel francez, în care moderația „doctrinarilor“ a fost demonizată ca simptom al „reacționarismului“), această prudență critică sfârșește prin a fi denunțată ca lipsă de atașament față de cauza nobilă a progresului. Având drept piloni contribuțiile lui Maiorescu și Carp, dar încluzândui în arhipelagul ei ideologic și pe Vasile Pogor, Theodor Rosetti și Mihai Eminescu
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ultima generație post junimistă de dinainte de comunism (de la Șerban Cioculescu la Vladimir Streinu și Pompiliu Constantinescu) este și cea care reabilitează, prin echilibru și luciditate, imperativul seninătății umaniste pe care junimismul îl impusese ca standard cultural. Ceea ce putea apărea ca „reacționarism“ devenea, în circumstanțele liberticidului de după 1940, o parte esențială din canonul rezistenței. Examinat din acest unghi de abordare al anului 1940 și al anilor de până la 1947, junimismul își relevă natura autentică: discurs al moderației și al umanismului, este menit
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
deveneau inseparabile. Discursul de la 1914, pandantul celuilalt discurs memorabil, consacrat problemelor externe, ilustrează profesiunea de credință liberal conservatoare a unui ju nimist impenitent. Mai mult decât un elogiu necritic și pătimaș al marii proprietăți, mai mult decât o probă de „reacționarism“, textul oratoric al lui P.P. Carp este îndatorat unei linii de reflecție care urcă până la 1870- 1871, atunci când Junimea alegea să intre în politica mili tantă. Acum, la 1914, ca și la 1871 sau 1884, gân direa lui Carp se
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
este o astfel de carte de metafizică politică, antimodernă În sensul lui Compagnon (adică, să nu uităm, cu atît mai modernă, fără ca acest atribut să conote axiologic) care are toate motivele să suscite dezbateri și să provoace contestații pornind de la reacționarismul ei, În sensul deja definit. Critica stilului, făcută de pildă de Ciprian șiulea În Retori, simulacre, imposturi, vine să sancționeze exact retorica imprecației și estetica sublimului care o caracterizează. Problema apare Însă În momentul În care antimodernii, numiți de Julien
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
relansat și după Revoluția de la 1789, mai întâi în rândurile adversarilor și victimelor acesteia, alimentând o întreagă serie de antimodernisme iliberale romantice, unele saturate de diverse forme de utopism (catolicismul social francez, „socialismul utopic” etc.), altele de diverse forme de reacționarism (de la reacționarismul aristocratic al lui Joseph de Maistre la conservatorismul lui Burke, de la viziunea istoriozofică a astăzi uitatului Buckle, la organicismul lui Spencer, anumite aspecte din Comte, darwinismul social etc.). Ideea de Sittlichkeit în idealismul german, precum și (după cum a argumentat
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
după Revoluția de la 1789, mai întâi în rândurile adversarilor și victimelor acesteia, alimentând o întreagă serie de antimodernisme iliberale romantice, unele saturate de diverse forme de utopism (catolicismul social francez, „socialismul utopic” etc.), altele de diverse forme de reacționarism (de la reacționarismul aristocratic al lui Joseph de Maistre la conservatorismul lui Burke, de la viziunea istoriozofică a astăzi uitatului Buckle, la organicismul lui Spencer, anumite aspecte din Comte, darwinismul social etc.). Ideea de Sittlichkeit în idealismul german, precum și (după cum a argumentat convingător Friedrich
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ambivalentă față de ortodoxie: pe de o parte, rolul bisericii în istoria românilor este diminuat simțitor comparativ cu centralitatea pe care a dobândit-o în decursul secolului naționalist. Totodată, Biserica Ortodoxă este considerată a fi o forță retrogradă, un bastion al reacționarismului care a frânat progresul istoric al societății românești, menținând-o în starea de înapoiere față de societățile occidentale. Mai mult, ca mare proprietar funciar, instituția bisericii s-a situat întotdeauna de partea greșită a baricadei, unindu-și interesele materiale cu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
foștii noștri amici politici din Bârlad, fost profesor valoros și veșnic luptător în politică, care în toată viața sa a luat partea cea mai activă și cu vorba și cu faptele la consolidarea partidului liberal-național din județul nostru, unde domnea reacționarismul cel mai înverșunat, Ioan Popescu a decedat încă de la 11 Iulie anul trecut 1901, nelăsând în urma sa nici o avere decât cinstea și patriotismul său național, precum și 3 fiice cari stau destul de bine, fiind și căsătorite, și un fiu cel mai
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
susținând teza Filosofia lui Tolstoi, tipărită în 1944. Din 1947 e reîncadrat ca șef de lucrări, iar din 1949 șef al Catedrei de slavistică la Universitatea din Iași. Va fi înlăturat din învățământ în 1952, sub acuzația de „naționalism șovin”, „reacționarism” etc. În 1958 este rechemat la Universitate, unde predă istoria literaturii ruse. Este autorul unor studii despre Al. Mateevici, Antioh Cantemir, N. Dobroliubov, N. Cernâșevski, Lev Tolstoi, Alexei Tolstoi, Al. Pușkin, M. Șolohov, K. Fedin ș.a. A tradus din scrierile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287413_a_288742]
-
creația poetului. O altă tendință, manifestă la nivelul exegezei jurnalisticii eminesciene, are în vedere excerptarea tendențioasă a unor fragmente din corpul articolelor și formularea, pe baza acestora, a unor judecăți de valoare mistificatoare privind gândirea politică a gazetarului. Aprecierea de reacționarism, formulată de critici precum Dobrogeanu Gherea și Eugen Lovinescu, funcționează ca un element inhibitor la nivelul interpretării, împiedicând înțelegerea adecvată a atitudinilor și opiniilor politice ale gazetarului. Ignorarea contextului istoric care generează textele conduce și astăzi la aprecieri eronate asupra
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acrediteze ideea atitudinii liberale a lui Eminescu. Dincolo de opțiunile politice ale jurnalistului, publicistica eminesciană se constituie în expresie a luptei pentru apărarea drepturilor românilor, pentru păstrarea identității naționale, pentru conservarea valorilor culturale, relevând preocuparea gazetarului pentru soarta poporului român. Naționalismul, reacționarismul, paseismul, acuze formulate de critică, sunt atitudini care traduc în fond dragostea și respectul jurnalistului față de specificul și valorile neamului românesc. Primul exeget al creației eminesciene rămâne, fără îndoială, Titu Maiorescu, cel care, în articolul " Direcția nouă în poezia și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Eminescu""180. În 1930, afirmând că Eminescu a simțit și a cugetat ca un reacționar, că a fost "cel mai reacționar om din țara românească", susținând "domnia absolută, reînființarea breslelor, boeria etc."181, Garabet Ibrăileanu aplică publicisticii eminesciene eticheta de reacționarism, preluată de critici de prestigiu și rămasă activă până în zilele noastre. Cu funcție legitimantă, ampla monografie a lui G. Călinescu realizează un proces de redimensionare a creației înaintașilor prin prisma operei eminesciene, considerată moment de referință și numitor comun al
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mai mult rațional, găsise în Eminescu o rezonanță mult mai adâncă; spărgând cadrele teoriei creșterii organice, sensibilitatea poetului însuflețise timpurile revolute: în conștiința lui, prezentul se legase de un trecut simțit ca o realitate; evoluționismul junimist se prefăcuse, astfel, în reacționarism și simplele considerațiuni asupra valorii sociale a țărănimii într-un misticism țărănesc cu totul deosebit de junimism"185. Considerând definitorii pentru publicistica eminesciană ideea solidarității naționale prin tradiție, exaltarea păturii rurale ca unică realitate a neamului nostru, expresia lirică și pamfletară
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de-a lungul timpului atitudini variate. Atunci când nu face obiectul unor interpretări în marginile textelor, articolele jurnalistului oferă prilejul unor anexări ideologice generate de obiectivele de legitimare ale autorilor. O tendință manifestă constă în proliferarea unor judecăți de valoare radicale (reacționarism, antisemitism, naționalism extremist ș.a.), generate, în mare parte, de eludarea orizontului istoric al epocii eminesciene. În zilele noastre, remarcăm eforturile unor interpreți de a reabilita imaginea jurnalistului prin demersuri analitice integratoare, care raportează limbajul publicistic eminescian la limbajul presei românești
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
În rândurile care urmează vom prezenta, pe rând, elementele care au determinat formularea unor astfel de calificative și pe cei care le-au promovat, încercând să vedem în ce măsură aceste etichete au acoperire în cadrul scrisului jurnalistic eminescian. a. Eminescu-reacționar. Aprecierea de "reacționarism", emisă de critici de prestigiu, de la Constantin Dobrogeanu-Gherea264 la E. Lovinescu 265, are la bază refuzul jurnalistului privind alinierea țării noastre la realitățile Occidentului, în măsura în care acestea erau în contradicție cu valorile și specificul național. Manifestând o atitudine critică față de persoanele
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
notează în 9 decembrie 1882: "Nu restabilirea trecutului; stabilirea unei stări de lucruri oneste și sobre, iată ținta la care se mărginește oricine din noi"271. Atitudinea admirativă a jurnalistului față de trecut furnizează argumente celor care îl numesc reacționar, dar reacționarismul eminescian traduce în fond admirația jurnalistului față de trecutul istoric, în care găsește modele și soluții pentru prezent, preocuparea acestuia pentru conservarea valorilor naționale, dezamăgirea provocată de oamenii și de realitățile timpului său și convingerea că progresul are la bază valorificarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de demers analitic, care se rezumă la cuantificarea inventarului lexical pe clase semantice, procesarea corpusului publicistic cu ajutorul DAT a permis nuanțarea judecăților radicale pe care exegeza le-a formulat de-a lungul timpului în legătură cu gândirea politică eminesciană. Naționalismul, antisemitismul, xenofobia, reacționarismul dobândesc o lectură particulară, în lumina problematicii epocii eminesciene și a specificului discursului publicistic cultivat în acele timpuri. Folosirea unor instrumente noi de analiză, aparținând lingvisticii computaționale, ne-a permis obiectivarea interpretărilor și a favorizat evidențierea superiorității discursului publicistic eminescian
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
determinat anexarea și proliferarea unor judecăți de valoare radicale în legătură cu gândirea politică eminesciană. În acest sens, eludarea micro și macro-contextului social, politic și istoric al epocii eminesciene a constituit cadrul formulării unor interpretări excedentare, Eminescu fiind acuzat pe rând de reacționarism, antisemitism, naționalism extremist și xenofobie. Raportate la contextul epocii, articolele eminesciene primesc o nouă lectură, iar astfel de judecăți se nuanțează. Pe această linie de interpretare, remarcăm că antisemitismul era specific epocii, fiind alimentat de condițiile impuse României, în urma Congresului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de contestație și de epatare și prin Interview cu Isus Christos (Fragment de idei dintr-un roman imposibil) de Horia Ghiea sau prin Monolog la moartea lui Petrescu Cezar de Dan Vălenaru, note acide unde scriitorul „decedat” e incriminat de reacționarism: „Iată un om care dă cu toporul într-o formă de civilizație fără a o înlocui cu nimic. E singurul care mai crede în balega națională și în conul Dinu, cu barbă lungă și cu ciubuc [...]. Acuz pe C. P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289931_a_291260]
-
o înlocui cu nimic. E singurul care mai crede în balega națională și în conul Dinu, cu barbă lungă și cu ciubuc [...]. Acuz pe C. P. nu numai de o totală incomprehensiune a mecanismului istoriei contemporane, dar și de un reacționarism acut”. M. Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289931_a_291260]
-
Gambetta, București, 1924; Ochiul de nichel, București, 1927; Clémenceau (1841-1929). Omul, opera, București, 1929; Fundătura cimitirului no. 13, cu desene de Ion Anestin, București, 1932; Domnul Negoiță sau Individul împotriva statului, București, 1932; Băiatul popii, București, 1933; Doctrina bâtei: naționalism, reacționarism, antisemitism, București, 1936; Oameni de ieri..., București, 1938; Prințul, București, 1944; ed. îngr. Constantin Darie și Paul Ion Teodorescu, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1998; Scandal, București, 1945; ed. îngr. și pref. Constantin Darie și Paul Ion Teodorescu, București, 1988; Primăvara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
reprezintă o continuare și deci o supraviețuire a ideologiei de dreapta? O reeditare recentă din publicistica lui Mircea Eliade: Texte legionare și despre românism este liberală, democratică? Unde pot fi clasate și lucrări gen Răzvan Codrescu: Spiritul dreptei; Exerciții de reacționarism (Cluj-Napoca, Dacia, 1999); În căutarea legiunii pierdute? Cum se explică respingerea acestei publicistici de dreapta, evident regretabile, dacă ea nu ar exista? Sau, și mai aproape de noi, fenomenele negative amintite în Cruciada ortodoxă în școli politologi străini ca Norberto Bobbio
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
numai de inginerie, nu și de patriotism, cum era școala lui Lazăr. Eliade, în vremea de care vorbim, a fost un revoluționar în politică, un italienist în lingvistică. Dacă mai târziu devine reacționar, apoi aceasta e tot o "noutate", căci reacționarismul său e tot o transplantare din Apus: în reacționarismul său, el pleacă de la teorii apusene, nu de la considerații concrete asupra țării sale. Cine, azi, ar fi, de pildă, pentru introducerea majoratului la țărani, cum a propus dl P. Carp, deși
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
școala lui Lazăr. Eliade, în vremea de care vorbim, a fost un revoluționar în politică, un italienist în lingvistică. Dacă mai târziu devine reacționar, apoi aceasta e tot o "noutate", căci reacționarismul său e tot o transplantare din Apus: în reacționarismul său, el pleacă de la teorii apusene, nu de la considerații concrete asupra țării sale. Cine, azi, ar fi, de pildă, pentru introducerea majoratului la țărani, cum a propus dl P. Carp, deși ar fi reacționar, în el n-ar vorbi glasul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
decât pe vremea dlui Maiorescu. Mai întîi, C. Negruzzi nu e un "ruginit", e un om nou, civilizat, un om de cultură europeană. Pe vremea sa, un reacționar era un om care regretă ișlicul. Junimismul, pe atunci, încă nu era reacționarism, era moderantism. Vom vedea mai jos că C. Negruzzi se declară "moderat". Mai târziu, după introducerea constituției liberale, moderantismul acesta va fi reacționarism: acum constituția liberală nu mai e de câștigat, e câștigată. Nu e "ruginit", apreciază toate bunurile lumii
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]