8,278 matches
-
al unei personalități". E o judecată critică severă și surprinzătoare, dar care nu are alți adepți decât I. Negoițescu. Opera lui Nicolae Iorga mi se pare mai rezistentă în latura sa de proză artistică, oscilând între înclinațiile romantice și apetențele realiste. Călător infatigabil prin întreaga țară, din Bucovina și Basarabia până în Maramureș sau Dobrogea, Nicolae Iorga își adună impresiile în câteva sute, dacă nu mii de pagini. El are o perspectivă universalistă a furnicarului uman care este întregul glob, pentru că oferă
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
apoi, scriitori mari, canonici, pe care însă prea puțină lume îi receptează ca aparținând în vreun fel spațiului cultural bănățean (Camil Petrescu, Lucian Blaga, George Călinescu, Liviu Rebreanu). Până și numele lui Lenau poate fi rostit în context bănățean, chiar dacă, realist, Cornel Ungureanu recunoaște: "Lenau nu participă, totuși, la ceea ce s-ar numi literatura Banatului. Dar nicăieri Lenau nu e sărbătorit, omagiat, elogiat ca aici. Încercările de a-l considera pe Lenau bănățean, din ce în ce mai eroice în secolul care a trecut, vin
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
al lui Alice, parcurge aceeași rută inițiatică: normalitate, anormalitate, normalitate, treceri marcate la Carroll de gaura de iepure (nu, la sfîrșit, fetița nu se trezește în patul ei cu amintirea tulbure a unui vis răutăcios). Anormalitatea însă e mult mai realistă și fățiș perversă decît la scriitorul britanic: implică o tușă de necrofilie și pedofilie, faptul că fetița își vede tatăl eviscerat și împăiat ș.a.m.d. Stabilind că filmul nu e pentru cei slabi de înger, aș adăuga că nici
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
Tudor aceleași trăsături și-l prezintă cu același aparat pe care l-am văzut dezvoltat de poeții romantici în jurul vechilor eroi naționali" (p. 88), iar Nicolae Filimon îl introduce în romanul său Ciocoii vechi și noi. Literatura romantică și proza realistă își creează și își împrumută eroul. Mai târziu, Tudor apare în invocațiile eminesciene din articolele anti-liberale scrise în anii '80; iar în 1922, în drama lui N. Iorga care îi este dedicată. "Iorga este cel care pecetluiește metamorfoza literară începută
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
are talentul necesar. Secvențele confesiunii lirice surprind foarte bine și la toate nivelurile drama artistei cvasi-imobilizate la pat. Lumea văzută de la orizontală și (auto)percepția trupului fărîmat, prins între orteze, dau imagini bizare, tributare, într-o oarecare măsură, autoportretelor (supra)realiste ale mexicancei. Tema principală este, cum altfel, alteritatea/obsesia corporală și feminitatea alienată. Percepțiile sînt modificate cu totul, iar raporturile cu lumea se complică inclusiv la nivel mental. Fragilitatea trupului "închis în pieptul cu balamale", limitările cauzate de accident și
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
care nu putea fi nici al unui "nebun", nici al cuiva care "făcea pe nebunul". Poate ar fi util să vă reamintesc că vin dintr-o lume în care iluzile n-au jucat nici un rol. Prea apăsați de grijile practice, "realiste", oamenii între care am copilărit n-aveau timp de "aiureli". Apărut pe ulițele din Lisa, Don Quijote ar fi stârnit, cel mult, o anumită neliniște. Poate, doar, copiii s-ar fi amuzat, ținându-se după el, dar gata s-o ia
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
frapanta prin declanșarea unui autentic război împotriva spectatorilor, cărora le mitraliază, le bombardează și le suprasolicita, în fiecare fracțiune de secundă, toate cele cinci simțuri cu care i-a înzestrat Dumnezeu. În indicațiile privind Decorul, autorul piesei oferise detalii clasice, realiste, poate enervant de exacte. Înainte de ridicarea cortinei, în spectacolul realizat la Craiova de Robert Wilson nu se aude dangătul clopotului bisericii din apropiere (care chema enoriașii la liturghia de duminică), dangăt care ar fi trebuit - în gândirea dramaturgului - să răsune
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
să aducă joburile Vodafone mai aproape de candidații aflați în diverse etape în construcția unei cariere. Ne dorim să transmitem candidaților mesajul să aibă încredere în ei, să nu înceteze niciodată să învețe și să se dezvolte, să fie perseverenți și realiști” - Mădălina Dragoescu, Talent & Resourcing Manager, Vodafone România. Pentru oportunitățile de carieră deschise de companiile participante, candidații pot aplica indiferent de orașul în care locuiesc. Tot ce trebuie să facă este să își creeze un cont și un CV pe portalul
Afla cum poti avea acces la 3000 de locuri de munca? [Corola-blog/BlogPost/94421_a_95713]
-
și prin „subiect“: scriitorul e medic, dar renunță la treizeci și trei de ani la medicină și se apucă de literatură. E descoperit de criticul Mircea Martin, publică și primește premii. Proza lui Răzvan Petrescu, s-a spus, parcurge drumul de la scriitura realistă la cea fantastică, de la notația de atmosferă, la ironie și pastișă. Afirmație neîndoielnic adevărată, pe care gruparea din volumul de față o face în bună măsură evidentă. Dar alăturarea - joc întotdeauna paradoxal - mai face evident și un alt fapt, oarecum
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
acestei instituții (sau a alteia) asupra întregului sistem care a generat astfel de situații îngrozitoare. Fără să rostească sintagma, el propunea un veritabil proces al comunismului. La rândul său, Mircea Dinescu părea să fie adeptul teoriei că trebuie făcut ceea ce, realist, se poate face. Adică să se aducă la lumină cât mai multe cazuri, astfel încât prin creșterea masivă a numărului de colaboratori ai Securității deconspirați să se ajungă la rădăcina răului. Adică tot la un proces al comunismului prin atingerea unei
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
sculptor român prin care nonfigurativismul se revoltă și frustrarea născută din coliziunea cu mimetismul devine evidentă și irepresibilă. Episoadele acestei revolte, total diferite ca manifestare, sînt în număr de trei, iar ținta lor este una singură: ieșirea din captivitatea modelului realist și emanciparea de sub presiunea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd un sentiment răsăritean latent, să recupereze un anumit tip de transcendență pierdută, să concilieze sculptura cu un iconoclasm sui generis. Prima treaptă a acestui proces este transferul
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
deocamdată/ ce să comunicați Europei?/ că într-o zi voi trece cu trotineta/ sub arcurile ei de triumf/ cam asta e tot și/ a bientôt” (Interviu [III]). E o poză romantică, îngroșată pe direcția prozaică, „demistificatoare”, susținută de o vervă „realistă”. Actantul liric se dorlotează în postura a ceea ce n-a fost să fie, bonom într-o autodenigrae integrată universului său moral-plastic, voit derizoriu. Prin pedalarea pe aparențele minimalizatoare, ține a se recomanda ca o antivedetă: „Această primăvară mă găsește/ împovărat
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
niște obstacole în calea unității și numai dacă vom înceta să încercăm a le asimila.” 3 Iată, într-adevăr, testul de neocolit. Cartea d-lui Pomogáts Béla repune în discuție toată această largă și sensibilă problematică, avansând totodată și soluții realiste, rezonabile pentru edificarea, în sfârșit, a unor poduri trainice. Ele ar merita mai multă atenție din partea lumii culturale românești. O spun pentru că în nici una dintre (nu puținele) publicații de cultură pe care le frecventez, nu-mi amintesc să fi întâlnit
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
încheagă chinuit și uneori nici măcar așa. Nu poți istorisi o poveste la modul clasic? Nu-i nimic. O faci bucăți, începi cu mijlocul, continui cu sfârșitul, apoi închei cu începutul și zici că ești un inovator în spirit postmodern, narator realist, obiectiv, cu camera de filmat pe umăr. Modelul este, cum altfel, Pulp Fiction sau Occident. Un alt fan al istorisirii cadru de tip Tarantino este Florin Lăzărescu. În volumul, editat on-line, Șase moduri de a-ți aminti un cal, prozatorul
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
In vino veritas și, deși nu respectă în totalitate paradigma, Eu, Peter Sellers. Oricum, contrabalansează lungmetrajele-star de anul trecut: 21 de grame și Misterele fluviului. Totuși, și acest gen, axat pe situații tragice care sunt manipulate ca să mimeze cât mai realist o lovitură în plexul solar al publicului, și-au găsit moștenitorul lor european: filmul Nu te mișca. În ceea ce privește In vino veritas, obiecția mea ar fi inversul celei pe care o făcusem la adresa celui mai recent lungmetraj al lui Wong Kar
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
prelungește peste pernă. Care o fi starea ei? Acesta este primul tablou dintr-o serie care mai numără Summer interior, Woman in sun (aici apare și singurul nud feminine pictat de el) și Sun empty room. Peisajele lui Hopper, deopotrivă realiste și bizare, majoritatea reprezentate de casele, clădirile și împrejurimile de la Cape Cod, unde rareori apare și câte un personaj, creează aceeași stare de încremenire, de liniște, de transă a melancoliei. Lumina soarelui de vară e caldă și puternică, momentul zilei
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
o am eu cu violența din film nu are legătură cu cantitățile în care e prezentă. Ci cu implauzibilitatea ei: oricine ar fi suferit acele torturi neîncetate ar fi fost inconștient din cauza durerii pe la mijlocul filmului. Or, dacă tot alegi varianta realistă, cu accent maxim pe umanitatea lui Hristos, de ce nu are limitele de rezistență ale unui om? Iată cum însăși miza filmului sabotează propriul proiect artistic... Al doilea film din top e finalul trilogiei Stăpânul inelelor; hai că înțeleg, aglomerația de la
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
Pavel Dan. Altă dată, Vintilă Horia numește destul de impropriu și confuz această poetică antirealistă ca "estetică a nonexistenței" (p. 217), prin care trebuie să înțelegem "victoria fantasticului" și revelația blagiană a misterului (p. 217) sau construcția narativă "dincolo de orice experiență realistă" (p. 215), o literatură "fantastic-subiectivă" capabilă să realizeze conjuncția dintre Prometeu și Narcis (p. 218). În critică, tinerii scriitori vor o totală independență de opinie, desprinderea de conjuncturile politice și se revendică de la asprul și necruțătorul criticism maiorescian. Numai că
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
cititor, oarecum mai familiar, prin descoperirea unor centri vitali ai personalității sale, care, deși intuiți, n-au atras pînă acum atenția în chip expres, probe ale unei organicități general umane, nu neapărat demne de-a fi mitizate, cît mai curînd realiste, demitizante. E o intimizare, o "îmblînzire" a ființei înaintașului, ce risca a ajunge captivul unei efigii solemne, intușabile. Hagiografiei i se preferă tratarea nemijlocită, neretușată. în această perspectivă E. Lovinescu e pus sub semnul unei confesiuni a lui Montaigne: "Je
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
Prima categorie e de o artificialitate excesivă, de la casele stas în care locuiesc personajele până la clișeele pe care le debitează. A doua e una extrem de vie și de mobilă, dar suprarealist de perversă. Nici una dintre aceste două lumi nu e realistă. Iar relațiile dintre personaje fac ca lungmetrajul să fie o deconstrucție a familiei tradiționale și a ierarhiei de putere pe care o presupune. Pentru a atinge acest scop, regizorul utilizează ingredientele melodramei, pentru că acesta e genul care se concentrează asupra
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
distanță persistă. Perdeaua diafană și narcisa stingheră din spatele lor, privirea pierdută a femeii, privirea înspre noi a bărbatului ne arată, totuși, că imaginea e o recompunere fantezistă. Ca și această "schadografie" (termenul nu-mi aparține), povestirile lui Mircea Cărtărescu sunt realiste și imaginare, sulfuroase și reci, fascinând prin ambiguitatea lor, prin "stranietate". Prin stil, dacă vreți, prin acel ceva care "e engramat acolo, în ingineria vertebrelor din coloana ta vertebrală, în dinamica fluidelor corpului tău, în spotul de lumină de pe pupila
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
al lui M. Sadoveanu, Mitrea Cocor este publicat și la Bratislava, în limba slovacă. De un ecou mai favorabil se bucură însă romanul Desculț de Z. Stancu (tradus cu măiestrie de J. Hu�ková), în care cititorii slovaci apreciază expresivitatea realistă mereu confruntată cu incantații lirice - tendință existentă și în proza slovacă din anii de după război. Începând din 1953, politica editorială se orientează mai ales spre valori clasice, încercându-se crearea unui "fond de aur" din literatura țărilor socialiste. Într-adevăr
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
îndeajuns de acide. Unul dintre ele (e în discuție Delirul) privește calificarea neverosimil pozitivă a personajului Ștefan Paul, altfel spus intensa-i idealizare în stranie contradicție cu nemulțumirea lui Preda față de "tribulațiile bietului Ioanide", care n-ar fi fost "descrise realist", căci în cartea lui G. Călinescu "i se deschid toate ușile": "Cuvinte profetice! Căci, iată, Ștefan Paul - al lu' Parizianu -, june abia ieșit din adolescență, este chiar bietul Ioanide din reproșurile lui Marin Preda! Bineînțeles, presupunînd că autorul Delirului nu
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
de erou, și că ceea ce-l nemulțumește e mai mult neconcordanța dintre exhibiționismul Ťneseriosť sau originalitățile marelui arhitect și ecoul lor social - după socotința confratelui mai tînăr - disproporționat de pozitiv. Dar o asemenea neconcordanță de un soi și mai puțin realist se instalează în chiar miezul romanului Delirul, în Ťtribulațiile ť eroului principal". Și mai departe, și mai limpede: Eroul se mișcă într-un tărîm parcă vrăjit, tot ce-i iese din gură e primit ca perle de o valoare inestimabilă
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
a doua, romanul Deșertul roșu. Nu i se poate reproșa autorului, în primul rând, ambiția. Să te apuci de o asemenea amplă construcție epică conștient fiind că sunt tot mai puțini cei dispuși să o citească până la capăt, să construiești realist atmosfera românească - preponderent rurală - din vremea schimbărilor radicale aduse de noul regim comunist, iarăși conștient că acest tip de literatură nu se încadrează prea bine în trend, să creezi cu talent (asta însemnând, printre altele, să și poți evita modelele
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]