282 matches
-
putea uneori făuri drept un cadru măreț pentru marile acțiuni. Sau nu se putea? Dar pentru aceste slăbiciuni și maladii persistente, existau cu adevărat leacuri? Uneori ideea leacurilor i se părea lui Sammler ea Însăși vătămătoare. Ce se vindeca? Puteai rearanja, puteai orchestra tulburările. Dar să le vindeci? Nicidecum. Schimbă Păcatul cu Boala, o substituire de cuvinte (Feffer avea dreptate) și apoi doctori luminați vor stârpi boala. O, da! Așadar, filosofii, oamenii de știință, cu intelect strălucit, Înțelegând din ce În ce mai clar acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lumină de felul în care ele sunt de fapt. Jina Woolridge s-a trezit în suferință, deși atunci când s-a întors pe partea cealaltă a știut că mai curând fusese ignorată decât abuzată. Mike plecase deja la birou și-și rearanjase partea lui pat cu atâta scrupulozitate încât era ca și cum ar fi vrut să demonstreze că viața, fără el, ar fi ceva îngrijit și ordonat. Jina a închis iar ochii, dar asta i-a readus pe retina minții imaginea felului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mașină din cele puține în oraș la vremea aceea, și oprirăm în dreptul unei case pricăjite, pe una din acele străzi periferice, în semicerc, pavată cu piatră cubică, în parte ieșită din nisipul în care fusese orânduită - trebuia în curând, desigur, rearanjată de primăria ce din lipsă de fonduri întârzia să-și facă datoria. Avocatul, întocmitor al actului, fu cel care ne conduse. Era o casă cu trei-patru odăi, ferestrele, în afară de cea dinspre stradă, dădeau în curtea lungă, dreptunghiulară, poarta era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la nivelul inferior și o capelă la cel superior, dominată de un mare Crist pe o cruce policromată, căruia servitorii Îi găseau o neliniștitoare asemănare cu Rasputin, personaj foarte popular În epocă. Cărțile din bibliotecă apăreau În mod constant fie rearanjate, fie Întoarse pe dos. Exista o Încăpere la etajul al treilea, un dormitor nefolosit ca urmare a inexplicabilelor pete de umezeală ce răsăreau din pereți și păreau să alcătuiască chipuri șterse, unde florile proaspete se ofileau În cîteva minute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
împinsă de bărbatul nerăbdător. La o clipă după ce a plecat, Bobby a și uitat-o, atras doar de Lily Parry. Este femeia perfectă. Iar Bobby, în mod sigur, nu este singurul care crede asta. Este ca și cum barul s-ar fi rearanjat subtil în jurul ei, cu stâlpii aplecându-se înainte, grinzile răsucindu-se și scaunele târându-și ocupanții parcă pentru a-i alinia. Bărbații de la masa ei, îmbrăcați în smochinguri, se apleacă spre ea ca povârnișurile unui munte. Încăperea este ticsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care se întorsese, își aduse calul lângă cel al stăpânului său, potrivindu-i pasul după al acestuia și dădu raportul. Nagayoshi, privind drept înainte, ținea lejer hățurile în timp ce asculta. Ce e cu oamenii de pe Muntele Rokubo? întrebă el. — Au fost rearanjați repede, iar acum vin în urma noastră. — Bine, atunci spune-i Seniorului Kyutaro de la Unitatea a Treia că ne-am reunit forțele și înaintăm să-l înfruntăm pe Ieyasu la Muntele Fujigane, așa că, să cotească și el în aceeași direcție, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să ajung în Iad. Aveam să ard și să sfârâi asemenea cartofilor prăjiți pe care mama ni-i pregătea în fiecare vineri. Copleșită de excesul de ciocolată, de nostalgia celor zece minute de dinainte, când aceasta era încă intactă, am rearanjat hârtia și am pus ce mai rămăsese din oul de ciocolată înapoi în cutie. Dar nu voia deloc să stea drept. Fiindcă cealaltă jumătate nu mai era acolo ca să-l sprijine, împingându-l în peretele cutiei de carton. Și fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
peștera lui Aladin. Privind cu ușoară teamă una la alta, ne croim drum pe un coridor luminat, În care pulsează ritmul muzicii. Ajungem la o ușă simplă de oțel, iar Lissy Își caută cheia. Îmi Îndrept rapid bluza și-mi rearanjez părul. — OK, murmură Lissy. Nu te uita. Nu te holba. Fii cool. — Bine, murmur drept răspuns și o urmez pe Lissy În club. Cât ea Îi arată cardul de membră unei fete de la un birou, nu-mi iau ochii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
precipitată. Și ce s‑a întâmplat cu Ivan? — A... emigrat în Australia, spun și trântesc ușa în urma mea. Doamne, era cât pe‑aici. Cred că mai bine mă duc acasă. Când ajung la colțul străzii noastre, mă opresc și‑mi rearanjez puțin sacoșele. Adică le pun pe toate într‑o sacoșă LK Bennett și le îndes, până când nu se mai văd. Nu e vorba c‑aș ascunde ceva. Doar că... prefer să ajung acasă cu o singură sacoșă de cumpărături în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Luke, ar fi bine să renunți la ideea asta definitiv! N‑o să fie niciodată impresionată. În veci! Nici măcar nu s‑a obosit să vină să te vadă! Dumnezeule, tu îi cumperi o eșarfă Hermès și ea nu poate să‑și rearanjeze programul ca să‑și găsească cinci minute pentru tine! Mă opresc brusc, gâfâind. Of, la naiba. N‑ar fi trebuit să spun asta. Îi arunc o privire, și el se uită fix la mine, cu fața neagră de furie. — Cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lui Mao. Vestea îi liniștește pe vicepreședintele Liu și pe Deng Xiaoping. Îmi cunosc soțul. Se prea poate să se prefacă bolnav și retras, însă vine înapoi și își ia dușmanul prin surprindere. Este ceea ce face și acum. Planificând bătălia, rearanjându-și tabla de șah. Are convingerea că în joc e viitorul Chinei. Crede că are de-a face cu o lovitură de stat, că armata sa se răzvrătește. E convins că are loialitatea unei singure forțe militare, din provinciile nordice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Dineul se anunța grandios. În salonul restaurantului, reflexele vitraliilor desenau forme geometrice divers colorate pe fiecare masă. Ospătari apretați și aferați, cu mănuși impecabile, controlau atent farfuriile, tacâmurile și înălțau turnuri de pahare pentru șampanie. Cei din subordine ștergeau, înlocuiau, rearanjau, executând orice indicație pe loc și în tăcere. Fuseseră comandate noi fețe de masă, vaze, seturi întregi de pahare pentru șampanie, sfeșnice, lumânări albe, covoare, draperii, flori și vase de ars mirodenii. Meșterii tapițeri primiseră încă de la începutul lunii comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vedere că era vorba despre Fliss, nu exista nici o geantă. Avea doar un portofel mai mare, atașat ca un marsupiu de corpul ei. Ce dobitoci, spuse ea cu nepăsare când reveni. Scoase un mic pieptene din buzunarul pantalonilor și-și rearanjă părul, care era deja dat atent cu briantină. Părea să fi fost un reflex automat, deprins de prin filmele anilor ’50. Mă gândisem că va fi vreu să reîntorc conversația spre punctul interesant la care ajunsese mai devreme, dar, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de-a cunoaște pe cineva. —Dumnezeule mare! — Așa ziceam și eu! E o nebunie, nu-i așa? Jake e unul dintre cei mai calmi oameni pe care-i cunosc. Nu-și trece mâna prin păr, nu-și răsucește inelele, nu rearanjează tacâmurile. E pur și simplu imperturbabil, în timp ce eu, prin comparație, sunt mereu în mișcare, mă joc cu paharul și împăturesc întruna șervețelul din brațe. V-a plăcut mâncarea? ne întreabă chelnerul ocupat cu debarasarea. — Foarte bună, mulțumim, îi răspundem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de legătură? Evident. Dar ce răspundere, ce pierdere de timp, ce povară, probabil iritantă! Și... o fată de șaptesprezece ani... dacă i se întâmplă ceva rău...? — Bine, în ordine, spuse cu glas tare. — Atunci, rămâne stabilit. Rozanov începu să-și rearanjeze hârtiile pe masă, semn clar că întrevederea se încheiase. Adăugă: Dacă e nevoie vreodată să-mi dai un telefon, ceea ce sper să nu se întâmple, adu-ți aminte să controlezi ce oră e în America. Părintele Bernard se ridică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
iar: „Aș face mai bine să plec“. Se întoarse în dormitor și se îndreptă spre ușă. Aruncând o privire în urmă-i, își dădu seama că lăsase patul răsturnat în sala de baie. Se întoarse, îl trase afară, și îl rearanjă în poziția inițială. Capul patului era stropit cu apă, iar perna dispăruse. Cu un cu gest automat, obosit, George începu să șteargă picioarele patului și așternutul cu prosopul care acoperise tălpile lui John Robert și care nu-l însoțise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
printre valuri. în timp ce treceau, Thaw observă că masculul împingea cu ciocul capul femelei sub apă, poate pentru a o face mai docilă. La capătul lacului se despărțiră, își îndreptară gîturile și se depărtară cu indiferență. Femela, fiind mai zburlită, își rearanja penele, în timp ce masculul, într-un golf îndepărtat, începuse să caute, fără entuziasm, pești mărunți. Peste zece minute, Thaw, cuprins de o depresie cenușie, intră în rîndul format pe terenul de joacă. în clasă își observă colegii și profesorul cu răceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
DOVADĂ CĂ AR FI CU ADEVĂRAT MAI APROAPE. VITEZOMETRUL TOT MAI ÎNREGISTRA O VITEZĂ DE CIRCA 650.000.000 DE KM PE SECUNDĂ. ÎN ASEMENEA CONDIȚII ACOPEREA DISTANȚA DINTRE PĂMÎNT ȘI CENTAUR LA FIECARE 18 ORE. PROBLEMA ERA SĂ-SI REARANJEZE RUTA. GÎNDITOR, SLĂBI PUȚIN AMBREIAJUL SEMICERCULUI AUTOMAT DE LA MECANISMUL DE DIRECȚIE: ÎNTÎI URUI SLAB, IAR APOI ÎNCEPU SĂ TICĂIE FOARTE REPEDE, CU O VITEZĂ DE 180 DE BĂTĂI PE SECUNDĂ. STELELE ÎȘI SCHIMBARĂ CURSUL, DAR PÎNĂ LA URMĂ SE STABILIZARĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
baie, vopsindu-și părul roșu. Iar singura mătușă din living părea ciudat de morocănoasă. — Ce s-a-ntâmplat? Te-au lăsat baltă djinnii? a Întrebat Asya. În loc să răspundă, mătușa Banu s-a Îndreptat spre bucătărie. În următoarele două ore a rearanjat borcanele de cereale aliniate pe rafturi, a spălat podelele, a copt prăjiturele cu stafide și nuci, a spălat fructele de plastic de pe vitrină și a frecat cu Îndârjire o pată Întărită de muștar din colțul plitei. Când s-a Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care clipea des și îl privea cu atenție în timp ce își aprindea o țigară. ă Porfiri Petrovici, se auzi spunând. ă Da? spuse omul de lângă el, exhalând fum. ă Îmi este frig, îi spuse el bărbatului. Bărbatul dădu din cap și rearanjă blănurile întinse peste picioarele sale. ă Vom ajunge în curând. ă Unde? ă La Spitalul Obukhovski. Nu îți mai amintești? ă Sunt bolnav? ă Se prea paote să fi bolnav. Un doctor care te va examina în curând. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
place să văd un proiect colectiv al adolescenților urbani de toate vîrstele și din toate țările care să descrie adăposturile construite de ei pentru dorința lor În ruinele orașelor lor. Ce altceva este erupția minunatului dacă nu eruperea dorinței care rearanjează peisajele pe placul inimii sale știind că toată arhitectura născută este din Dezastru. În fiecare clădire este o alta știută numai de adolescenții mînați de dorință Chiar și clădirile oficiale ale statului și ale poliției În care cei schingiuiți așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cubică, suprafața trece de la buline la dungi, În timp ce textura trece de la luciu la o aspreală de piatră ponce. — Asta Îmi aduce aminte de o dată, cînd drogat fiind, am Încercat să trec printr-o ușă Închisă, pentru că eram convins că pot rearanja moleculele astfel Încît să am loc. Știam că se poate, numai că nu știam cum s-o fac. Wakefield crede că a avut această experiență Înainte de a o cunoaște pe Mariana, dar cînd ea rotește cutia pătrățoasă care se transformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să cumpăr nimic, superstițioasa de mine, și așteptînd să cumpăr primul costumaș pentru bebeluș pînă după ce mă Întorc de la maternitate. Dar, după ce am făcut cam tot ce se putea, cînd toți pereții au fost vopsiți și toată mobila a fost rearanjată, iar eu Încă mai am energie de risipit, Dan sugerează o petrecere de casă nouă. Recunoaștem amîndoi că e cam tîrziu pentru asta, dar cumpărarea apartamentului a durat mai mult decît anticipaserăm, căci, În ultima clipă, apăruseră alți doi amatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pentru crearea de grădinițe În fabrici și În firme. Își dădu seama cu groază că nu-l citise. Familia! Vorbise despre drepturile familiei! Brusc Îl cuprinse acea stânjenitoare senzație de goliciune pe care o dă comiterea unei gafe enorme. Își rearanjă foile, Își scoase ochelarii și Începu să-i șteargă, Îi puse din nou pe nas și tăcu preț de câteva clipe. Trebuia neapărat să improvizeze, să continue și să-și salveze obrazul. Experiența dobândită În toți anii În care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de data asta o să fie altfel. Credeam c-am să pot avea mai mult control. — Până la Crăciun, repetă Nathaniel în cele din urmă, ca lovit de bombe. — Nu, zic imediat. Exagerează. N-o să fie chiar așa de rău. Am să rearanjez eu lucrurile. Mă frec pe frunte. Uite ce e, Nathaniel... O să mă întorc înainte de Crăciun, îți promit. Cu orice preț. Chipul îi e traversat razant de un licăr ciudat. — N-o transforma într-o datorie. — Datorie ? Mă uit la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]