430 matches
-
l-ar putea trece, ca pe o vamă? De bună seamă că nimic. În transparența lui, care nu spune și nu ascunde, sînt micașisturi de singurătate. Iată, unind mișcările ritmate de desprindere cu miasmele umede ale pămîntului, care nu cheamă reavănul, ci jilavul, un Vals vechi: "Vals vechi, mireasa moartă e-n voaluri prăfuite/ Ghirlănzi de fete albe în rochii ca de spumă/ Cu cavaleri de pică se-nvîrt pe-aici cernite/ Și răspîndesc în aer un vag parfum de humă.// Stă
Subțieri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6681_a_8006]
-
ca să audă urmărea. Cand, în zori, închide al 12 lea caiet, mulțimea se aruncă la picioarele lui, gata să-și dea viața pentru a-i arată recunoștință. Fratele meu cunoaște astfel orașele gigantice, cerul roșiatic din zori de zi, pământul reavăn de boare, satele agățate de versantul munților: Viața mea a devenit cel mai frumos român din lume". Numărul de locuri este limitat. Rezervări bilete se pot face pe adresa unteatru@gmail.com sau pe site www.unteatru.ro Citește aici
Cel mai frumos roman din lume, la Unteatru by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64665_a_65990]
-
avea de ce, nu era deschis! Se opri. Îl privi cu coada ochiului. Nu era deschis, nu peste ea aveau de gând să-l îngroape... Atunci, unde?! Deși... contează? Mai contează? Se-nvârti pe loc, nu zări prin apropiere nici o movilă reavănă, reveni [...] Și abia atunci, copleșit de impresia că urma să i se dezvăluie un semnal tainic, profund și de multă vreme presimțit, respiră de câteva ori sănătos, adânc și, din cale-afară de istovit, în plină lumină a primei sale zile
Iluzii pierdute by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6353_a_7678]
-
anarhism carnavalesc, de extracție pur karamazoviană, stigmatul căruia este, fără îndoială, setea de viață, tinerețea care va „învinge totul, orice dezamă- gire, orice dezgust pentru viață”. Oricât de profunde s-ar arăta abisurile disperate ale dezgustului și dezamăgirii, pe urmele reavăne ale subteranistului, simțind în urma sa, aproape, respirația îndrăgostită a ultimului Rodion Raskolnikov, cel ce abia redescoperă viața vie, Ivan se întreabă dacă, adunate laolaltă, tristețile, dezamăgirile, haosul, disperarea, limitele, ar fi în stare să-i „înfrâneze această sete nebună de
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
și nădejde, cînd crugul vremii, atingînd solstițiul, desferecă, din adîncuri, zestrea colindelor! Într-o piesă cu care m-au răsfățat colindătorii, aducîndu-mi tributul lor de calm și devoțiune, urarea se încununa cu busuioc și ruje, parcă înaintînd printr-o grădină reavănă, vital năvălită de seve. Desen svelt, al rujelor care trec de culmea zaplazurilor, se ghicește și în luxurianța pînzelor foșnind de elan neconstrîns și rodnic saturate, alcătuind producția majoră a lui Constantin Flondor din ultimii ani; și mai ales selecția
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
la zece ani distanță!), avizată cunoscătoare a scrisului nostru. Ascultau intervențiile învățăceilor lor cu acea blândă lumină a surprizei dascălilor de a vedea că școlarii lor nu numai că sunt inteligenți, dar și mustesc, în zvăpăiata lor libertate, de viață reavănă, curată.
Literatură, tinerețe, creație by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10673_a_11998]
-
numărul de paturi în spitalele de profil. Zi de zi, pentru a fi cu ochii în lume, dar mai ales pentru a fi informat, privesc la televizor, ascult un post de radio sau răsfoiesc unul sau altul dintre tabloidele încă reavăne, gata să îmi mânjească degetele cu cerneală. Și asta nu ar fi mare dandana! Săpun, slavă Domnului, este! Apă, la robinet, mai limpede, mai cu rugina, dar este! Așa că, fără prea mare efort, în măsura în care vrei să fii sănătos, te speli
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ne urmărește pas cu pas, Inima lângă inima, Prin toată palestra grecească. Și ...ploua! Ploua cu alti nou-născuți Dincolo de ferestrele Cu storurile trase direct din coperta de carte. Adevărul se scrie că și singur Pe străzi fără ziduri, Pe lutul reavăn Că o cămașă de femeie lehuza. Povestea mea evoluează fără cuvinte Fără imagini. Vânătorul tremura asudat și cu Piedică trasă la armă. Unde au plecat toți pescarii de oameni? Apărare Un cuțit de bucătărie ascuțit Pe muchile amândouă, Așa că un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
fructele lui galbene ca luna mă îmbie în nopțile de toamnă cu balsamul lor misterios, dar, parcă, nu mai sunt la fel de gustoase. Au devenit un pic amărui... Oare din ce pricină?! Moto: „Doresc să fiu înmormântat în groapă de pământ reavăn...” - din Testamentul înalt Prea Sfințitului Bartolomeu Anania. Visul coreean Când a aflat că l-au disponibili zat, că adică l-au dat afară de la mină, era în birou, o baracă..., a pus telefonul în furcă și a rămas pe gânduri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
îi mângâiau din lateral fața ridată. Oh, Doamne, îți mulțumesc că a fost doar un vis!, imploră Idu divinitatea. Respira ușor și rar, din ce în ce mai rar, întins sub un arin bătrân de la marginea zăvoiului din spatele casei. între trupu-i firav și pământul reavăn cu care doar peste trei zile avea să se contopească, firul verde și mlădios al ierbii... Dansul tahionilor (ferestre fulgerate) * între mintea omului (inteligență) și Divinitate, core lația o intuim astfel... Cum ar fi între scânteie și soare, între licăr
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ca să audă urmărea. Cand, în zori, închide al 12 lea caiet, mulțimea se aruncă la picioarele lui, gata să-și dea viața pentru a-i arată recunoștință. Fratele meu cunoaște astfel orașele gigantice, cerul roșiatic din zori de zi, pământul reavăn de boare, satele agățate de versantul munților: Viața mea a devenit cel mai frumos român din lume." Vineri, 28 martie, orele 19.00 CE ZILE FRUMOASE! de Samuel Beckett cu: Sabrina Iașchevici, Ionuț Vișan Scenografie: Valentin Vârlan Regie: Sânziana Stoican
UNTEATRU vă invită să vă bucurați într-un alt mod de primăvară by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/41435_a_42760]
-
Emil Brumaru Pădure roșcată Umbra roua-și zmulge Dintre sînii-n roată Caldă peste lume Și mi-o dă în spume S-o mănînc anume Pîn'o să-mi zugrume Vrejul de om reavăn... Coaja de mesteacăn Ia-mă dă-mă-n leagăn Suie-mă în soare Să-i pun întrebare De ce-mi ești tu dragă Cînd anii-mi dezleagă Bruma lor întreagă Din strîmta desagă De ce-mi ești tu scumpă Cînd
Bucurie dulce by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10759_a_12084]
-
săpată forma literei T mereu adîncindu-se în palma mîinii lui drepte ivită rana încet deschizîndu-se întîiul rod - deodată cu pîrga Fuiorul I Stătea ascuns în lanul de cînepă din grădina casei de la doclin de tălpile de copil se prindea pămîntul reavăn răcoarea lui dacă (abia) îi stîmpăra sîngele înfierbîntat verdele crud al cînepii tinere îi colora ochii tineri cu care vedea lumea visată și cerul albastru era verde crud precum snopii de cînepă puși de bunica la murat ascunși sub mal
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
albă și crudă. Ce lumină! E din culori de curcubeie fierbinți, răcorite în drumul spre mine! Nici nu știu când uimirea-mi slăbește. La fel și lumina. Cu grijă prietenoasă m-ajută să descopăr o cavă în trunchi. Miros de reavăn îmi umblă de jur împrejur. Călduță și proaspătă e prejma. Și nu realizez cum din părți, de sus, de jos, de pretutindeni se-ndreaptă spre mine tremurătoare, firave radicele de viață! Și încă o dată trăiesc o surpriză, căci mișcătoarele fire
ARBORELE VIEŢII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384801_a_386130]
-
și întărâtară câinii, ca pledoaria Gildei să primească aplauzele binevenite. Indiferenți la discursul ei, cei mai mulți oameni continuau să se ghiftuiască și să-și umple sarsanalele, gândindu-se numai la ziua următoare. Mărit pe măsură ce trecea timpul, urletul intens, prelung și lugubru reveni. Îl urmă un val alb și înspumat, ieșit vijelios din lacul de acumulare, amenințând să măture totul în cale. Participanții la sărbătoare intrată în panică, urlară, țipară, împletindu-și glasurile cu schelălăielile și lătrăturile câinilor, până când un individ, cu un
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
Izgonind secundele cu ură Printre pomii supărați și goi. N-a fost niciodată așa rece, Schimbătoare, veștedă și rea; Plânge-ntruna și aș vrea să plece Spre pustie sau oriunde-o vrea. Zvârle peste noi cu bură sumbră- Un lințoliu reavăn și urât-, Își ascunde sub un voal de umbră Sufletul bolnav, posomorât... Iar de-atâta rece și durere Fug cocorii și iluzii fug, Călători spre alte emisfere, Încălzite de un soare- rug. Du-te, toamnă - pasăre sărmană -, Fugi în cer
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
peste noi,Izgonind secundele cu urăPrintre pomii supărați și goi.N-a fost niciodată așa rece,Schimbătoare, veștedă și rea;Plânge-ntruna și aș vrea să pleceSpre pustie sau oriunde-o vrea.Zvârle peste noi cu bură sumbră-Un lințoliu reavăn și urât-, Își ascunde sub un voal de umbrăSufletul bolnav, posomorât...Iar de-atâta rece și durereFug cocorii și iluzii fug,Călători spre alte emisfere, Încălzite de un soare- rug.Du-te, toamnă - pasăre sărmană -,Fugi în cer și lasă
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
-neacă solzii zațului de smoală, un cui îți strânge somnul sub pana unei perne, ai rădăcini în suflet și inima ți-e goală, de-atâta așteptare nisipul doru-ți cerne! Demult nu mi-ai mai scris nimic de tine, pământul cască reavăn sub un peron de gară, nu-ți fie teamă mamă! surorile-ți sunt bine, și-au luat la tren bilete să vă-ntâlniți deseară! Referință Bibliografică: DEMULT... / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1913, Anul VI, 27 martie
DEMULT... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384646_a_385975]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > LA EDEC Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului LA EDEC Te oprești expirând din rărunchi privești în jur inspiri prin toți porii mirosul pământului reavăn cum mai plesnesc mugurii fragezi pe ramuri și vinețiul norilor se diluează cu un clipocit în neliniștea apelor dar picioarele îți sunt încă afundate în glod așa că îți petreci cu mai multă grijă funia peste grumazul obosit și-naintezi prin
LA EDEC de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382501_a_383830]
-
asemrenea unui răsărit de soare, apoi mi-a făcut semn ca s-o urmez. Vrăjit de puterea ei de seducție, găsind propunerea Măriei Sale, ca fiind excepțională, m-am avântat pe aleea castanilor* a căror frunză broda covor minunat peste pământul reavăn, iar când am călcat pe el am simțit în suflet o părere de rău... fiindcă la fel suntem și noi sortiți de Creator ca să ne contopim cu țărna din care ne-a zămislit. Pășesc pe covorul roșu, trec pragul palatului
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
mea Bătrâna mea Țară cu umerii goi, În traista ce-o porți sunt atâtea nevoi... Nădejdea-ncolțește mereu prin Cuvinte Și-n inima-ți mare ce-o simt că-i fierbinte! Bătrâna mea Țară cu fruntea de aur, Pământul tău reavăn ne este tezaur Suntem tot mai singuri, feciorii ne pleacă Fântâna de dor și lacrimi ne seacă... Bătrâna mea Țară cu spice de grâu, Tu ține aproape și binele-n frâu, Părinții așteaptă își numără anii... Să plece legați pe
BĂTRÂNA MEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383196_a_384525]
-
de sub poartă. Am reușit să fug în cămară și să încui ușa după mine. Murmuram cuvinte fără nici un sens: sfânt, sfânt, incubator, sfânt, incubator, sfânt... Stăteam pe două valize de cătănie puse una peste cealaltă, cu spatele sprijinit de peretele reavăn, și înfulecam zahăr dintr-un sac de o majă, cu o lingură de supă. Abia îmi încăpea în gură. Înghițeam bolovani împietriți de zahăr și am vomat melasă dulce două zile la rând, până ce sora a forțat ușa și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
În spatele casei puteam să văd locul unde tata încercase să crească niște chestii, locul de care avusese grijă mama după ce a plecat, până când chestiile alea chiar răsăriseră. Asta se întâmplase acum vreun an. Pământul pe care îl curățase tata era reavăn ca tot restul pământului de pe dealuri, și începuse să crească iarbă din el, mai ales că acolo nu făceau nici pinii umbră. Se mai puteau încă vedea cum erau rânduite plantele, dar zăpada începuse să le strice și acum, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o porțiune cu un diametru de câțiva metri. Frunzele veștede fuseseră răscolite și adunate pe marginea unui cerc larg, ca și cum ar fi fost spulberate de un vârtej. Acolo unde s-ar fi aflat mijlocul cercului era o adâncitură în pământul reavăn, nu mai lată ca pieptul unui om. Ce s-o fi întâmplat aici? întrebă Cristian Toma apropiindu-se de locul acela. N-am mai văzut așa ceva și pot să jur că răsalaltăieri nu era aici. De fapt, spuse el lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
străvezie și aurie, care-i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pămîntului care-i umplea nările amorțite de atîta somn și lîncezeală, mirosul reavăn al pămîntului și al ierbii, binecuvîntata suflare a luminii și a vieții care, după miasma mucedă a grotei, Îl Îmbia ca o mireasmă de măr? Oare și ăsta era tot vis? Binecuvîntata licoare a spiritului și a trupului său, străfulgerarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]