132 matches
-
înghesuie la ghișeele circumscripțiilor financiare, la plata impozitelor, pentru ca P.I.B.-ul să crească la 5,2%, scriitorul nostru rebifează - cer scuze pentru barbarism dlui Pruteanu - ricanează, reniflează - sper să nu mă lege - , reproșează, răbufnește - în fine, un termen neaoș - răstălmăcind rebarbativ remarcabile realizări rostuitoare reformiste, restituindu-ne renovator recunoscătoarei Europe, simțitoare la silințele, strădaniile, sforțările pe care stăruitor le susținem, cu suita de sacrificii silențios suferite. Cu cruzime canibalică se pronunță cuvântul corupție. Pe când miezul chestiunii rezidă, rezidual - rog reculegere! - în
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
tensiunea insuportabilă a celor care confruntă dorința nebună de a trăi, pasiunea cu ceea ce este autodistructiv și violent-instinctual, cu criza identității, cu limbul devianților. De la Matador (1986), unul dintre primele sale filme sau de la Carne Tremula (Sînge fierbinte, 1997) la rebarbativul La Mala education (Proasta creștere, 2004), regizorul se mișcă pe același portativ. Corporalizarea fantomei mamei dispărute ca și necesitatea de a păstra secretul creează situații nu doar amuzante, ci și de o mare intensitate emoțională, fie în decorul flamboinat al
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
dispută dintre logicieni și psihologi, Husserl va lua partea logicienilor. Rezultatul va fi întocmirea unei impresionante armuri conceptuale, menită a-i apăra pe logicieni de ironiile, prejudecățile și fumurile celor care privesc disciplina logicii ca pe anexa formală, scolastică și rebarbativă a adevărurilor psihologice. Potrivit acestei optici, logicienii par un soi de funcționari însărcinați cu salubrizarea gîndirii, un fel de pălmași igienici siliți să facă curat pe un teren care de fapt nu le aparține. Iar desconsiderarea disciplinei lor se sprijină
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
sacralizare. La antipodul lor, autorul Scrisului agonic dă glas unei frustrări la un mod absolut, se pune, hotărît, sub emblema damnării. Specificul său îl reprezintă respingerea oricărei medieri, a oricărei departajări morale. De unde un discurs dur, compact în natura sa rebarbativă, ca un pat de fachir, așternut cu ascuțișuri de cuie. Atenția cititorului e orientată, clipă de clipă, spre performanțele negației, căci ansamblul e țesut cu minuție, întreținut cu surprizele imagistice ale sarcasmului: "Cunoașteți imaginea: poetul lîngă zidul orașului./ Ne-a
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
acestuia. Căci postmodernismul epocii actuale se constituie într-un teritoriu vast al etalărilor de tot felul, de la tematismul generos al comunicării de tip romantic, la acțiunile prospective, experimentale, de compunere și descompunere a sunetului, de la atitudinea estetizantă, elitistă, la cinismul rebarbativ considerat drept posibilă atitudine estetică, de la respectul formei drept esențială modalitate a comunicării artistice, la nihilismul dizolvant. În numele libertății de creație, oare totul este posibil? Poate... Până la limitele respectului actului însuși al creației. Aș adăuga. Originalitatea se poate constitui într-
Un festival al rezistenței în zona culturii europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16935_a_18260]
-
exclud, desigur, strategiile atipice, ci le stabilesc fundalul. Mi se pare - la un nivel de foarte mare (și riscantă) generalitate - că proza românească a oscilat mai ales între strategia numelor "normale", tipice, și cea a numelor hibride, grotești, cu sonorități rebarbative și contraste stilistice interioare. Alte categorii - numele descriptive, transparente sau cele simbolice - sînt desigur prezente, dar în măsura ceva mai redusă. Categoria numelor neutre, realiste, foarte probabile din punct de vedere statistic, de obicei relativ scurte - e puternică în perioada
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
respectăm acea semnătură, pe care, culmea!, tocmai ei înșiși au pus-o pe tratatul de parteneriat. Când ministrul de externe Andrei Pleșu atrage atenția că, pentru Dumnezeu!, trebuie să învățăm odată s-odată să ne ținem cuvântul dat, un ziarist rebarbativ, uitat de mai multă vreme prin studiourile televiziunilor din România și nerevendicat încă de cineva, se dă pe spate de indignare că lu^ NATO i s-a pus pată pe Milosevici. Că Milosevici este un impenitent, nu sufla o vorbă
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
prefața ediției americane a conferințelor lui Nabokov despre roman de la Cornell University, că, ascultîndu-l pe profesorul lui, devenea brusc teribil de doritor să citească sau să recitească operele cu pricina. Ca să izbutească asta, critica trebuie să nu fie anostă, plictisitoare, rebarbativă. Criticul este un cititor altruist, care citește pentru plăcerea altora, nu doar pentru propria plăcere. Între atîtea rosturi pe care le putem concepe pentru critica literară, cel mai important rămîne acela de a trezi cititorul din noi. Lui Călinescu îi
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
văzut” într-o emisiune TVR a Ruxandrei Garofeanu, prin ‘93, ‘94, în camera de lucru, în fața pianului luminat de veioză. Ș. F.: Doamnă, eu, dacă s-ar putea, l-aș rade pe veioză din dicționarul nostru: e un vocabul absolut rebarbativ. Știu că, în fond, el e inevitabil; numai că poezia - definiție! - e o modalitate de a evita, subtil, niscaiva termeni... Româna nu prea știe, din păcate, să adopte unele fonetisme „străineze” (vorba lui Luca Pițu): ü, ö... L. N.: Și
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
o melodie aparte, fraza miezoasă a lui Negrici riscă să fie confundată, la rigoare, cu cele, ornate și goale, ale impresioniștilor pursânge, ceea ce diluează mult radicalismul afirmațiilor; și, modest și oarecum old fashioned, criticul alege să se exprime la o rebarbativ academică persoană întâi plural. Prea puține pentru a umbri o carte care conține atâtea adevăruri.
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
stele verzi, cimilituri / dosite în pînzele zdrențuite / ale verdelui verde, // de-acum umezeli, melci aburoși,/ mîl spănăriș, talaș lenevos, / fum și iar fum de iarbă de pușcă / din de-o, drace, flintă cu smintă" (Melci aburoși). Figurile voit neglijente, "țepoase", rebarbative, absorb asemenea unui burete programatele afecte depresive, legate de un prezumat regret al trecutului. În cvasitotalitatea textelor, Ion Davideanu se dovedește ironic, dintr-o funciară reținere față de aparențe, dintr-o țărănească precauție, dar și pentru a corija "proza" realului dezamăgitor
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
O pedanterie cursivă, de o ținută elegantă, aproape fără cusur, dar nechibzuită și imperioasă ca orice exces, roasă de ambiția de a transforma ocaziile ivite în pretext și în teren de desfășurare pentru habitudini ale raționării care scapă autocontrolului". Rodul rebarbativ de "filozofeme" și "mediteme", vizibil mai cu seamă în Interval, n-ar reprezenta decît o "veritabilă plantație de cuie, cum ar spune un poet". După ce lui Augustin Buzura i se consemnează "progresele", criticul crede că trebuie să vorbim și despre
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
cele două aliniate ale articolului 16 sunt făcute praf. Art. 69 (1) Deputatul sau senatorul nu poate fi reținut, arestat, percheziționat sau trimis în judecată penală ori contravențională, fără încuviințarea Camerei din care face parte, după ascultarea sa. Ce frază rebarbativă! Dacă nu poate fi reținut, după ascultarea sa, atunci poate fi reținut, înainte de ascultarea sa ! Art.108 (2) Numai Camera Deputaților, Senatul și Președintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârșite în exercițiul funcției
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
văd ochii noștri până departe) era la locul său. Absența ei răzbate până în teritoriile unde poetul înfruntă de unul singur precaritatea provinciei, însă dincolo de melancolia după cea dusă (a ajuns la Seattle, se pare) subzistă un ton ludic, o topică rebarbativă, ca și decepție care include și oful de a fi o provincie oarecare a lumii: „... când vei ajunge la seattle/ îți voi trimite o scrisoare de la câmpulung. / mai îți amintești de unul neacșu,/ dar de limba română în care scria
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
spirit format trebuie să fie apt pentru ambele zone". Exemplificînd prin opoziția dintre Gerard Genette, care "are ceva de spus și o spune frumos", și Jean Ricardou, "un neoscolastic intolerant, un tehnocrat închistat, cu un fel de fanatism jacobin pentru rebarbativele lui categorisiri, care nu pot duce la nici un fel de rezultat, de spor în înțelegerea fenomenului literar, deși omul este inteligent și cultivat, dar asta, desigur, nu este suficient". Altfel zis, o variantă a lui Monsieur Homais! Prezența tenace a
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
creației. Și, probabil, ca un pariu orgolios cu sine. Dramatismul nu e ocolit ci transfigurat, transpus într-o altă stare, de un sumbru decorativism precum un șir de fluturi fixați cu ace în insectar. Poetul preferă a trece prin zona rebarbativă ca printr-un tunel, spre a ajunge la lumina unui real ireal, de un patetism sublimat în metafore. Astfel imaginarul d-sale documentează nu mai puțin decît o mărturie epică ori descriptivă, arătîndu-se căptușit cu "banalitățile" crispate, cu laitmotivele suferinței
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
sau un fel de imitație înnegrită/ închipuind un petic flămînd de infinit" ( ibidem). Sau: "soarele avea privirea mortului" ( Sîngele cu gust de heroină). Sau: "am devenit cel care adună/ trăsnete" ( Cel care adună trăsnete). Avem astfel o "liricizare", fie și rebarbativă, a programării expresioniste care, de la un punct, prezintă, vai, riscul aridității, al industrializării. Pe întinsul cîmp conceptual specific pe care se plasează, cîmp pîndit de rutină, autorul se arată apt a cultiva, din fericire, clipa imagistică, în care identitatea sa
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
bază în scrisul lui Odobescu. Fraza se transformă în perioadă, echilibrul ei sintactic ostentativ se extinde mecanic, formulările vor fi cît mai depărtate de exprimarea curentă; în schemă se introduc cuvinte rare, ciudate, arhaisme și regionalisme, într-o țesătură lexicală rebarbativă ce nu putea fi nici atunci înțeleasă fără ajutorul glosarului de un cititor normal: "Sosiră-n sfîrșit în București ginerii greci. Unul, copilandru, tînăr, frumos, sprîncenat, cu mustața mică și neagră, cu ochi de femeie, cu părul încrețit, ca unul
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
apare, ca gen, printr-o reacție aproape naturală la poezia persană. La începutul secolului al XX-lea apar câteva romane (ați ghicit, istorice!), care, din cauza lipsei unei tradiții și lipsei de exercițiu epic, sunt stângaci construite, având o retorică pompoasă, rebarbativă. Noutatea fundamentală în epica persană o vor aduce trei tineri aparținând noii școli de proză, instruiți în străinătate, care, în felul acesta, s-au putut desprinde mai ușor de trecutul anchilozant: Mohammad Ali Djamalzadeh (Yeki bud, yeki na-bud - A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai mare actor cu care am jucat eu” - numai că afirmația se reia În carte, identic, și cînd e vorba de Marcel Anghelescu sau Mihăilescu-Brăila), ori creionarea exactă, cu lumini și umbre, a celebrului Benedict Dabija ; prezentarea, În binemeritate tușe rebarbative, a Licăi Gheorghiu, „terorista” cinematografiei românești. Serile la restaurantul C.C.A. ( În companie teribilă - Calboreanu, Ciubotărașu, Colea Răutu, Benedict Dabija) și nopțile la barul Atlantic (ținut de Viorel Păunescu și frecventat de Nicu Ceaușescu). Dar și reflecția deloc amuzantă, În urma
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Misiunea mea pe lângă Raymond Federman a fost ceva mai dificilă, el fiind un sceptic de felul său, dar a cedat până la urmă după ce i-am povestit da capo al fine "Bibliografia generală" și după ce i-am împănat memoria cu nume rebarbative ca Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Radu Petrescu, Costache Olăreanu, M.H. Simionescu, Livius Ciocârlie, Vasile Andru și mai toți poeții și prozatorii optzeciști. La petrecerea de adio s-au făcut glume 93 pe seama postmodemismului românesc, ceea ce dovedește că, măcar în subconștient
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
integrată în ansamblul culturii acestui secol. Chiar cu posibilul ei, prost sau bun, logica răspunde posibilismului sub care stă lumea de astăzi. În al doilea rând, este drept că logica ascunde în ea o latură alienantă, pe care teama de rebarbativul formulelor nu face decât să o exalte. Însă pericolul acestei alienări poate fi depășit prin manifestarea unei inițiale bunăvoințe față de logică. Trebuie să te raportezi la logică acordîndu-i din capul locului un credit. Să luăm, de pildă, însuși formalismul și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aruncat în mare. Dacă Alecsandri ar fi intervenit în textul baladei populare, este de presupus că el ar fi urmat versiunea cronicii pe care o menționează (128). Nu aș insista atât de mult asupra acestui insolit și, într-un fel, rebarbativ ritual funerar (expunerea la înălțime), dacă nu l-aș fi întâlnit și în variantele transilvănene ale Mioriței, colinde despre care folcloriștii au convenit că reprezintă formele cele mai arhaice ale temei. Cererea testamentară a ciobanului, adresată propriilor săi ucigași, sună
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
disperat, s-ar fi aruncat de pe stânci în marea ce-i poartă până astăzi numele (111). Fără îndoială, mitografii antici - explicând sinuciderea regelui printr-o banală neglijență în mânuirea consemnelor - au „îndulcit” tradiția, dând uitării sau nemaiînțelegând rostul unui obicei rebarbativ. De fapt, Tezeu nu a uitat să arboreze la catarg steagul alb. Dar anume acest semn al izbânzii sale (și nu cel al eșecului) a impus sinuciderea bătrâ- nului rege. Prinzând fără arme, legând și sacrificând Minotaurul, Tezeu și-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
grijă la nuanțe, cu o precauție poate exagerată. În orice caz, autorul evită să coboare discuția la nivelul unei răfuieli cu, nu-i așa?, „detractorii lui Eminescu“. Limbajul critic din acest capitol este, trebuie s-o spun, extrem de tehnicist, uneori rebarbativ, iar greșelile de tipar nu ajută deloc lectura. Eminescu - contemporanul nostru? Foarte interesantă este însă partea a treia a studiului, conținând câteva analize ale operei ca „ofertă identitară“ făcută de către poet, de editorul său (Titu Maiorescuă sau de apropiații care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]