531 matches
-
unui diarist inofensiv, golit de resentimente, care scrie elogios despre oricine. Autorul și-a propus să nu lase nici un resentiment să-i răzbată în pagina și chiar a reușit, de aici impresia de catalog aspetic plin de clișee serene. Nimic recalcitrant și nimic izbitor, doar o cumsecădenie de principiu care face din autor o ființă blîndă, care privește cu dragoste și speranța semenii. Cînd totuși e la un pas de a fi copleșit de trăiri negre - frici, furii sau dușmanii - își
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
irepresibilă schimbare. E ca și cum cîmpul de gravitație al minții îi răsucește conturul lucrurilor descrise, cazul fiind cu atît mai spectaculos cu cît Pandrea nu pare să fie animat de o intenție deformatoare. La el, denaturarea e urmarea colaterală a spiritului recalcitrant: pur și simplu dogoarea persoanei calcinează obiectele pe care le judecă, și indiferent dacă scrie despre anii de detenție, despre Mînăstirea Vladimirești, despre Brâncuși sau despre iubitele din studenția occidentală, condeiul lui lasă în urmă rămășițele unui cîmp de bătălie
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
cultivă conformismul. Robert Pujol este incapabil să trateze civilizat cu muncitorii, este luat ostatec și salvat de soția sa, care face apel la o veche dragoste din tinerețe, primarul de stânga, Maurice Babin (Gérard Depardieu). Babin îl eliberează pe patronul recalcitrant în baza inițierii negocierii cu sindicatul, tensiunea explodează în familie și, în urma unui preinfarct, Madame Pujol se vede nevoită să preia pentru o scurtă perioadă de timp prerogativele soțului și să trateze cu proletariatul burzuluit. De aici încolo, Ozon începe
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
Blaga programatic ales, o bună aproximare, cred, a universului poetic al lui Radu Stanca. Dezvăluind delicat minunile mici, nu fără să strecoare silueta elegant-strivitoare a marilor teme. Și umblând cu aceeași cuceritoare dezinvoltură pe povârnișuri și prin oraș, printre iubiri recalcitrante și jucăușe, nostalgii și fine promisiuni de rodire. Ca și la Blaga, tinerețea, impetuoasă, necalculată, rupând baierele versului e greu, dacă nu cu neputință de găsit. Un anume ritual medieval, sau poate și mai vechi încă, ritmează această poezie găzduită
Drum de picior by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4507_a_5832]
-
Constantin Gălbenușe, cel mai titrat antrenor de box din județul Olt, ce activează în cadrul Clubului Sportiv Municipal Slatina. Cunoscut ca având un comportament calm, sportivul ar fi încercat, la rândul său, să tempereze atmosfera și să îi convingă pe clienții recalcitranți să părăsească în liniște barul, fără succes însă. Cristian Mihăiță Gălbenușe a fost înjunghiat de mai multe ori de către agresor, cu un cuțit pe care acesta din urmă îl avea asupra sa. Rănile i-au fost fatale sportivului de 24
Sportiv de top, ucis de un clan de romi. Caz similar cu al lui Marian Cozma by Andrei Daniel Vasilescu () [Corola-journal/Journalistic/36929_a_38254]
-
experiența d[umi]tale practică cu ceea ce eu, teoretic, am tratat într-o serie de lucrări! N-ai idee ce încântat am rămas de „lemnele” d[umi]tale din Geoagiu, de „faunul” pe care l-ai stârnit din acel nod recalcitrant și altele și altele, din care rezultă cât te zbăteai să scoți la iveală viața lăuntrică a materiei! Îmi venea în minte ceea ce Goethe spunea aproximativ în modul următor: artistul este sclavul și în același timp stăpânul naturii; sclav, fiindcă
Liviu Rusu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4750_a_6075]
-
și să-l viziteze (Băsescu). Disident care a făcut și pușcărie politică sub Ceaușescu, acuzat cu probe de "propagandă ostilă" regimului, Oliviu Vlădulescu nu e un profesor tipic. Nici un român tipic. Pe vremea lui Ceaușescu, singura lui armă de slobozian recalcitrant era Constituția. Autoritățile locale n-aveau ochi să-l vadă. Făceau loc gol în jurul lui și poate că i-ar fi făcut și altele mai rele dacă nu s-ar fi știut că Oliviu are prieteni printre scriitorii de la București
Un adevărat lider sindical by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11083_a_12408]
-
Matei Alexandru Vreme de cîteva decenii, proza franceză mainstream a fost recalcitrantă. Cînd spun recalcitrantă, nu mă refer la natura raportului cu ideologia dominantă, ci la atitudinea scriitorului față de exigențele de lizibilitate și de identificare ale cititorului, la respingerea plăcerii lecturii ca delăsare mic-burgheză, ca amorțire a spiritului critic. Proza recalcitrantă nu
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
Matei Alexandru Vreme de cîteva decenii, proza franceză mainstream a fost recalcitrantă. Cînd spun recalcitrantă, nu mă refer la natura raportului cu ideologia dominantă, ci la atitudinea scriitorului față de exigențele de lizibilitate și de identificare ale cititorului, la respingerea plăcerii lecturii ca delăsare mic-burgheză, ca amorțire a spiritului critic. Proza recalcitrantă nu e reprezentată de
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
fost recalcitrantă. Cînd spun recalcitrantă, nu mă refer la natura raportului cu ideologia dominantă, ci la atitudinea scriitorului față de exigențele de lizibilitate și de identificare ale cititorului, la respingerea plăcerii lecturii ca delăsare mic-burgheză, ca amorțire a spiritului critic. Proza recalcitrantă nu e reprezentată de romane apocaliptice, patetice, cu potențial mare de scandal, ci de o scriitură care se vrea revoluționară, în primul rînd în ignorarea categoriilor literare care defineau Vechiul regim al literaturii. Proza recalcitrantă este refractară la o sensibilitate
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
amorțire a spiritului critic. Proza recalcitrantă nu e reprezentată de romane apocaliptice, patetice, cu potențial mare de scandal, ci de o scriitură care se vrea revoluționară, în primul rînd în ignorarea categoriilor literare care defineau Vechiul regim al literaturii. Proza recalcitrantă este refractară la o sensibilitate fie prozelit-entuziastă, în anii '60 (mișcările de protest pacifiste și antiburgheze din Occident însoțite de modele artistice respective), fie ironică sau, dimpotrivă, patetic-superficială, în anii '80 (postmodernismul de tip anglo-saxon, alianța dintre cultura populară și
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
la o sensibilitate fie prozelit-entuziastă, în anii '60 (mișcările de protest pacifiste și antiburgheze din Occident însoțite de modele artistice respective), fie ironică sau, dimpotrivă, patetic-superficială, în anii '80 (postmodernismul de tip anglo-saxon, alianța dintre cultura populară și cea înaltă); recalcitrantă față de dezvoltarea industriei literare (prin transformarea ficțiunii în literatură de divertisment), față de evidența destituirii literaturii din funcția de vehicul ideologic (evidență de ordin sociologic). Parte din avangardă - aceea care hibridizează genurile și bruiază referința, ca de pildă Raymond Roussel -, literatura
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
în prelungirea lor) și parte din literatura ,memoriei afective", pe traiectorie proustiană, y compris literatura genealogică și mitologizantă (de la Jean Rouaud, Pierre Michon, la recenta școală Nouvelle fiction, dar și la Pascal Quignard) contribuie la constituirea unui canon al prozei recalcitrante. Toate aceste tipuri de literatură militau pentru ceva dincolo de estetic: pentru revoluție, pentru purificarea viziunii despre lume pînă la epokč-ul fenomenologic, pentru păstrarea intactă a sîngelui albastru european. De vreo douăzeci de ani, însă, literatura recalcitrantă a început să sufere
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
unui canon al prozei recalcitrante. Toate aceste tipuri de literatură militau pentru ceva dincolo de estetic: pentru revoluție, pentru purificarea viziunii despre lume pînă la epokč-ul fenomenologic, pentru păstrarea intactă a sîngelui albastru european. De vreo douăzeci de ani, însă, literatura recalcitrantă a început să sufere aggiornamente, să accepte compromisuri cu o viziune de tip economic în care textul e o marfă printre altele, a cărui calitate este conferită de adaptabilitatea lui comercială. Îmi propun să trec în revistă, foarte succint, ce
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
mult asupra lui Martin Page, tînăr romancier care publică la editura Le Dilettante narațiuni voit marginale, rămîne de văzut însă cu ce impact și cît de curajoase în scriitură. Minuit, POL, Le Dilettante De la Beckett la Martin Page, scriitorul francez recalcitrant a cunoscut o involuție care, la nivel editorial, se măsoară în prăpastia dintre textele publicate la Minuit și cele apărute la Le Dilettante. Editura POL se află, în acest parcurs al prozei de la ermetic la ospitalier, undeva a mijoc. În
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
a anilor '90, nici moștenirea Noului Roman, nici aparenta modestie minimalistă - de fapt o acedie - nu mai interesau atît de mult cititorul care fusese pînă atunci să vadă în literatură un discurs contra-establishment, anti-societatea de consum, anti-cultură americană, antiburghez. Literatura recalcitrantă își pierde, rînd pe rînd, caii de bătaie - pe măsură ce niciuna dintre utopiile ei nu se materializează și editorul se vede constrîns la mercantilismul ultraliberal - și se orientează înspre singura zonă a ideologiei dominante neatacată încă de acidul critic al scriitorului
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
ei infantilă, incapabilă de a-și asuma vreo misiune socială autentică. ONG-ul este un moft într-o perioadă în care revolta însăși a devenit un fetiș al europeanului dezabuzat. În sfîrșit, cea mai nouă editură care închide parcursul prozei recalcitrante - de la monolitul textual lipsit de orice urmă de viață reprezentabilă în personaj, dramă și psihologie la narațiunea marginal-magică, populată cu eroi pe jumătate fantastici, pe jumătate caraghioși - este Le Dilettante. Înființată tot în 1984, și-a început activitatea publicîndu-i primul
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
hîrtie"; lipsa viziunii totalizante, înlocuită de flash-urile unui puzzle; investigarea unui real marginal, adesea insignifiant. Adică mai nimic, pentru că cele trei caracteristici enumerate pot defini mai mult sau mai puțin aproape orice roman contemporan. Ce-a rămas din proza recalcitrantă este astăzi, cel mult, o intenție: aceea a de scrie altfel, de a reorienta cititorul contemporan angrenat în Sistemul occidental (epatarea burgheziei de odinioară înlocuită fiind, între timp, cu cea a funcționărimii zilelor noastre). Ravel și Viața în trei Proza
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
civilizat în felul în care gîndește, vorbește (dacă o face) și interacționează cu semenii (în sfîrșit, lucrurile păreau a se fi schimbat un pic la Echenoz, în anii 80, cei ai resurecției culturii de masă în Franța); eroul literaturii franceze recalcitrante este un subiect husserlian căruia lumea i se dezvăluie nudă, undeva dincolo, începînd de la el, la fel ca Vanadé. Sigur, subiectul acesta esențializat, sustras lumii nu zăbovește prea mult în text, se hotărăște să iasă în lume și o face
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
critică, despre el s-a scris în Franța foarte mult, a făcut-o și Dumitru }epeneag. Dar Lapeyre scrie o literatură mai puțin distantă, mai puțin ludică, mai atașantă - ori de atașament, de afecțiune fugise dintotdeauna, de la Beckett încoace, literatura recalcitrantă. Literatura lui Lapeyre este mai comodă, metaforele revin în discursul lui romanesc fără nici o intenție subversivă; sentimentele, deși expresia lor e ținută în frîu, afluează. Naratorul își protejează tot mai vădit personajele. Despre Martin Page nu se pot spune foarte
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
se poate spune așa ceva, iar personajele lui descind din genul pastoral (adaptat decorului urban, ce-i drept). Nu e nevoie să repetăm împreună cu Pierre Jourde că minimalismul poate fi un discurs literar ,sans estomac" pentru a ne convinge că literatura recalcitrantă franceză a murit - cel puțin în ceea ce privește proza. Și să nu spuneți că Houellebecq, ale cărui romane, majoritatea scrise la persoana I, sînt lizibilitatea însăși, desfășoară o scriitură recalcitrantă. Nici vorbă. Vîna Noului roman s-a stins. I-am adus cu
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
fi un discurs literar ,sans estomac" pentru a ne convinge că literatura recalcitrantă franceză a murit - cel puțin în ceea ce privește proza. Și să nu spuneți că Houellebecq, ale cărui romane, majoritatea scrise la persoana I, sînt lizibilitatea însăși, desfășoară o scriitură recalcitrantă. Nici vorbă. Vîna Noului roman s-a stins. I-am adus cu această ocazie un pios omagiu. Rămîne ca excepția franceză în literatură să perpetueze această stranie coincidență cu cea din realitate: la fel ca francezii înșiși, personajele romanelor franceze
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
civile"", mentre quando ci s'interstardisce a voler attribuire una sostanza etică allo Stato "și entra nel bivio: o negare lo Stato singolo, facendo valere l'unico spirito etico, o negare lo spirito etico mantenendo di fronte ad esso i recalcitranți Stați singoli". La risposta alla domanda șu dove și concentrasse la forza etică în un particolare periodo storico, fornita da Hegel e dai suoi epigoni moderni (tra cui Croce annovera esplicitamente Spaventa mă l'obiettivo polemico implicito deve considerarsi, invece
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
care o arăta în fața autorităților, era considerat un spirit instigator la nesupunere, al cărui exemplu putea fi imitat de deținuți. În închisorile comuniste, dacă vroiai să supraviețuiești, cea mai prudentă atitudine era să nu ieși în evidență. Cum arătai vînă recalcitrantă, cum atrăgeai represaliile gardienilor. De aceea, cu cît treceai mai neobservat cu atît numărul de umilințe la care erai supus era mai mic, în schimb cine făcea pe rebelul putea sfîrși înainte de expirarea pedepsei. Florea Olteanu a ales imposibilul: s-
Invalidul inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4116_a_5441]
-
să surprindă și să atragă zâmbete, unii șoferi din traficul ieșean au reacționat cu claxoane și au încercat să se strecoare printre ei, a se observă din materialul video mașină unei școli de șoferi, a cărui instructor auto a devenit recalcitrant ieșind din mașină și cerând socoteală unui pieton. Update 05.11.2009: Filmul oficial Flash Mob Michael Jackson Iași - octombrie 2009 Galerie Foto Mulțumim pentru fotografii bunului nostru prieten bogdanhunea.ro
Flash mob Michael Jackson in Iasi [Corola-blog/BlogPost/95154_a_96446]