220 matches
-
să-l aveți afișat la recepție?! - Cinci minute. (Zâmbet, zâmbet, zâmbet.) Și pleacă. Eu vorbesc rar cu Andreea de la steluță doi doi doi, dar și când o sun nu știu cum să fac să nu discut cu ea. La fel și cu recepționera mea: suntem pe cale să ne batem în conturi și amenzi, iar ea zâmbește într-una de zici că mi-a dat cea mai proastă cameră de cinci stele din viața mea, iar eu nu știu să apreciez efortul. - Bună ziua. Sunteți
Litoral la cinci stele în septembrie. „Nu știam că a fost predată camera, am crezut că e goală”. „Bine că nu sunt goală eu, zic. Ne-am scutit de o emoție în plus” () [Corola-blog/BlogPost/337770_a_339099]
-
intrat în casa ei. Ce ar fi să-i cumpăr un parfum? Poate chiar acesta, dacă duduia Lica ne recomandă parfumul. Poate este al ei. Virgil fără să aștepte răspunsul lui Ștefan, se ridică din fotoliu și se apropie de recepționeră. La acea oră nu era aglomerație. Virgil așteptă să termine Lica înregistrarea clientului ce se afla acolo, apoi ajungând în fața ei o întrebă zâmbind cu subînțeles: Duduie îmi permiteți să vă miros parfumul? La început Lica se supără. — Cum vă
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342815_a_344144]
-
a sunat, m-a sunat. Da, am vorbit cu dumnealui. Nu-i nicio problemă. Am făcut și noi ce am putut. Dar ar fi cazul să trecem la servitul mesei. Doar de aceea ne-am întâlnit. Cristina, se adresă el recepționerei șefă, poți să-i spui lui Leonard să înceapă servitul mesei. - Imediat, tovarășul director, spuse femeia și ieși pe ușa batantă a sălii de protocol, venind însoțită de doi ospătari îmbrăcați impecabili în alb, cu tăvile pline de farfurii, o
LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343080_a_344409]
-
domeniu turismului de la terminarea liceului și trecuse ceva ani de atunci. Avea și ea vreo treizeci și patru de ani. Cu el se cunoscuse pe timpul când încă nu era căsătorit. Atunci au avut prima lor aventură. El era director de complex, ea recepționeră. Acum situația era alta, el fiind patronul, ea directorul. Când s-au cunoscut erau tineri și nu-i prea interesa ce va fi a doua zi. Intre timp s-a căsătorit el, apoi ea. A divorțat ea, apoi el și
FRAGMENTUL 4 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345288_a_346617]
-
nevoie, vă rog... - Știm noi ce vreți voi tinerii, continuă cu hotărâre Valentin. Mirela! strigă el după ospătară. Trimite după Vasilica să vină până la mine. - Gata domn’ director, vine imediat. La rândul ei ospătărița trimise picolița la hotel să anunțe recepționera șefă că este chemată fata ce se ocupă de curățenia pe hol, la domnul director. Când aceasta apăru gâfâind, roșie la față atât de graba cu care venise, cât mai ales de emoție că o cheamă patronul în plină noapte
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
de la terminarea liceului și trecuseră ceva ani de atunci. Avea și ea vreo treizeci și șase de ani. Cu el se cunoscuse pe timpul când încă nu era căsătorit. Atunci au avut prima lor aventură. El era director de hotel, ea recepționeră. Acum situația era alta, el fiind patronul, ea directorul. Când s-au cunoscut erau tineri și nu-i prea interesa ce va fi a doua zi. Între timp s-a căsătorit el, apoi ea. A divorțat ea, apoi el și
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
mă obișnuesc cu soarele de-afară ,după discuția din întuneric. Clinica nu e departe .Firma mare cu o cruce roșie pusă alături de o tânără frumoasă ,care zâmbește fericită, mă anunță că am ajuns deja. - Ce doriți ? mă ia în primire recepționera . - Am fișa asta de completat ,îi spun timid ,cu vocea omului căruia îi face placere să meargă la spital la fel de mult ,ca dracului să se atingă de tămâie . -Așteptați la subsol la D-4 ,la oftalmologie. După ce terminați ,veniți din
FISA DE ANGAJARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379166_a_380495]
-
1997, romanul Casa cu storuri galbene. Deloc spectaculos (prin aceeași raportare la proza optzecistă), romanul adună mai multe experiențe și observații personale pe linia feminității ultragiate, singuratice, ușor bovarice. Livia, absolventă de filologie, cu cinci ani de navetă umilitoare, ajunge recepționeră la un hotel, divorțează fiindcă nu vrea copii, se trezește la treizeci de ani într-o existență monotonă, pe care nici dezabuzarea prietenelor, nici micile și surprinzătoarele aventuri sexuale de pe litoral și nici revenirile semispăsite ale soțului divorțat n-o
CODRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286322_a_287651]
-
orice provocare, Îi pot face față, ieșind din luptă cîștigători. Ca o echipă. Ca o familie. (Partea asta eu am scris-o.) Ajung la birou cu puțin Înainte de ora unu, și traversez ca o gazelă holul de marmură spre Karen, recepționera. Aceasta se Întreține pe un ton scăzut cu colega ei Dawn, Îmbujorată și supărată. Sper că nu s-a Întîmplat nimic. — Nu-i corect, o aud zicînd În șoaptă În timp ce mă apropii de biroul ei. Pur și simplu, nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
în cele din urmă, să se transforme el însuși într-un asasin feroce. Universul romanului e populat cu o lungă listă de blonde gata să intre în sau să provoace bucluc. De la atrăgătoarea „blondă curățică” din anticamera lui Kingsley la recepționerele hotelului din San Bernardino („blondele astea micuțe sunt atât de asemănătoare, încât schimbarea hainelor sau a machiajului le face pe toate să arate la fel sau să fie toate diferite”), la Florence Almore („una din acele femei suple și strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
amintesc că fusese o perioadă foarte stresantă de muncă intensivă. Toate erau ca întotdeauna, aveam o iubită și, când am împlinit 23 de ani, am întâlnit-o pe femeia cu care m-am și căsătorit un an mai târziu. Era recepționeră într-unul din hotelurile pe care le vizitam în timpul serviciului. Am locuit împreună într-un apartament. I: Unde anume? D: În L. (numele unui cartier). I: Și care au fost oamenii importanți pentru tine în perioada aceea? D: Ea a
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
sau cel puțin ceva la fel de fermecător, pentru că ambele arată perfect, au zâmbete pregătite și garderobe cu haine de marcă, dar, și acesta este singurul lucru care mă face să zâmbesc, realitatea este mult mai puțin interesantă. Sophie și Lisa sunt recepționere. Lucrează amândouă la o agenție de publicitate și își petrec vremea încercând să se depășească una pe alta la întâlniri. Ambele i-au încercat, în schimb, pe toți bărbații din agenție - cei mai mulți dintre ei acceptabili, câțiva nu atât de acceptabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-mă să nu fie interesat, să nu se uite dincolo de măștile de față și chestiile ascuțite și poroase din părul lor. Chiar sunt fete de treabă, dar n-aș putea spune că-mi sunt prietene. ― Cu ce se ocupă? ― Sunt recepționere la agenția de publicitate Curve. ― Cum adică, împreună? Dau din cap. ― Și muncesc de-adevăratelea? ― Nu cred că munca lor e atât de stresantă. Am în minte conversațiile pe care le au ele deseori vizavi de bărbați. ― De fapt, adaug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de un car de ani? ― Arată într-adevăr superb, îi dă dreptate Sophie, dar lucrează la Kilburn Herald. Adică nu prea intră în lumea noastră, nu-i așa? Sophie, draga de ea, a uitat că ea însăși e doar o recepționeră, pentru că, în visele ei, e de fapt soția unui bărbat bogat. ― Cu așa un fizic, nici că-mi pasă. Nu vreau să mă căsătoresc cu el, dar mor să am o aventură cu el, spune Lisa, cu un „.....“ și uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Am trecut pe lângă ea în fiecare zi, și de-abia i-am perceput existența, pentru că, până la urmă, ce înseamnă o sală pentru mine? Dar azi este ziua în care o să-mi schimb viața. Împing ușile duble și mă apropii de recepționera drăguță și blondă, cu cât de multă hotărâre pot. ― Bună, îi spun eu. Aș vrea să mă înscriu. Capitolul doisprezece ― Stai să-ți aduc un formular, spune blonda din spatele recepției, uitându-se la Jemima Jones mai mult decât curioasă, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
încercam tot ceea ce exista, eu și Belinda. Ea venea cu ceva nou în fiecare zi și ne făcea pe toți să încercăm. Un țipăt s-a auzit dintr-odată din grupul fertilizatorilor. James urca scările și în spatele lui era Susie, recepționera. Ambii erau roșii și ciufuliți. Din fericire pentru James, Jordan nu era aici. —He-he, he-he, he-he, cânta trupa de penisuri flasce, mișcându-se pentru a-i înconjura pe James și pe Susie și făcând gesturi smucite care păreau mai ostentative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
că mi-ai răspuns la întrebări, Baby. Mi-ai fost foarte de ajutor. Cred că vrei să te întorci și tu la muncă. — Da, chiar ar trebui. Nu că aș avea chef. Baby s-a ridicat și ea. În spatele ei, recepționera se uita la noi curioasă. Vorbisem încet, dar era clar că această conversație fusese serioasă. —Ai primit câteva telefoane, Baby, i-a spus. Baby a ridicat mâna, în semn că mesajele pot aștepta, uitându-se încă la mine. A bolborosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
două și să fii gata Îmbrăcat În hol la șapte patruzeci și cinci, da? Am trântit tare ușa, ca să fac cât mai mult zgomot și am țopăit tot drumul până la marmura luxoasă a băii turcești din hotel. I-am spus recepționerei de la centrul balnear să adauge un masaj, o pedichiură și un pahar mare cu ceai de mentă pe lângă gomaj și m-am dezbrăcat Încet În camera de aburi cu miros de eucalipt, gândindu-mă la Sammy. 25 Pentru că eram doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
scurt. Conexiunea cu Joredco părea - în mod straniu - una care se potrivea cu cazul, dar nu și cu Loftis. — Domnule Carmichael, aveți o schemă de asigurare medicală pentru angajații permanenți? — Da. — Aș putea să consult registrele? Carmichael se întoarse spre recepționeră: — Sally, dă-i voie detectivului ăsta, cum îl cheamă, să se uite prin registre. Danny ignoră remarca tipului. Carmichael se întoarse la lucru prin ușa de acces. Sally arătă spre fișetul cu dosare. — Cam căcăcios omul. Scuzați expresia, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
interes brusc. Da, am bolborosit eu. Cu toate că-mi venea să zic „Nu puteai să mă întrebi puțin mai tare? Nu cred că cei din Waterford te-au auzit foarte bine“. M-am simțit bătrână și obosită, deranjată de idealismul tinerei recepționere. Probabil că se gândea că nici într-o mie de ani ea n-o să ajungă la Cloisters și că eu fusesem cu-adevărat cretină dacă lăsasem să mi se întâmple așa ceva. Tânără și proastă. Crezusem că tragediile vieții nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
când în când, durerea de măsea mă săgeta din nou. Atunci, îmi apăsam mâna pe falcă, gemând ușor și tânjind după droguri. De fiecare dată când ridicam privirea, descopeream că toți ochii din încăpere erau ațintiți asupra mea. Desigur, atunci când recepționera a zis „Domnul O’Dowd vă așteaptă“, durerea mi-a dispărut instantaneu. Așa mi se întâmpla de fiecare dată. Făceam mare tam-tam apropo de durerile sau rănile mele, dar în secunda în care ajungeam la doctor toate simptomele dispăreau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
e varză! Dar atunci era deja prea târziu. Trecuse așa de mult timp de când nu mai făcusem ceva normal, așa, ca mersul la coafor, încât mă uitam minunată la faianța, oglinzile, prosoapele și sticlele din salon. Reciproca nu era valabilă - recepționera abia dacă s-a uitat la mine când i-am explicat ce voiam. Ia loc la spălător, a fost sfatul ei. Apoi am auzit-o urlând: —Gráinne, Gráinne, clientă la spălătorul doi! Gráinne nu-mi inspira deloc încredere. Părea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gura apă. De ce n‑avem și noi chestii din astea în Europa? — Cred că o să mă duc să văd un pic orașul. — Am întrebat la recepție, și există un tur al orașului cu ghid, care pleacă de la hotel la unsprezece. Recepționera mi l‑a recomandat călduros. — Aha, zic, luând o gură de cafea. Păi, cred că aș putea să mă duc... Dacă nu cumva vrei să‑ți faci cumpărăturile, ca ă‑ți iei de‑o grijă! adaugă Luke, luând The Times
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
continuare te-ai duce la serviciu în fiecare zi. Doar că te-ai întoarce la o familie un pic mai mare. Asta ar fi tot. Și cu slujba ta ce-ai face? — Aș renunța la ea. E un post de recepționeră cu jumătate de normă, nu e o carieră. Susan începuse să se mai calmeze. Îndrăznea să spere că întrebarea legată de serviciu însemna că făcea progrese pe subiect. Nick s-a gândit la cele spuse de ea, apoi și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ca de un ciocan în cap, s-a îngălbenit când a auzit ce cameră li se oferă, dar nu s-a pierdut cu firea. Scoate din portmoneu un Vlaicu de 50 de lei și-l foiește să-l observe doamna recepționeră, dar gestul și hârtia n-o atrag. Domnul Tilică retrage ispita și scoate la bătaie un Caragiale de 100 de lei. Doamna vede, dar nici această ispită n-o atrage. I se adresează domnului Tilică: - Mergeți și vă consultați cu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]