91 matches
-
individualul dominant să facă loc unui general care, din recesiv cum era înainte, ocupă locul dominant. Procesul de abstractizare poate fi considerat ca o răsturnare a asimetriei inițiale. Din fericire, răsturnarea abstractizării poate fi ușor anulată. Sînt încă răsturnări de recesivitate de mai mare importanță și mai greu de anulat; ele constituie în primul rînd domeniul religiei, unde, bunăoară, divinitatea personală ia atribute generale, precum și invers, atributele generale sînt personificate. Nu mai știm atunci dacă Dumnezeu este individual sau general, ceea ce
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a personalității în detrimentul greutății specifice a operei. Pentru Mircea Vulcănescu, dar și pentru starea sau fișa axiologică a altor autori, de-ar fi să-l amintim doar pe Maiorescu, relația dintre operă și omul ca atare poate fi una de recesivitate (cu cetățenia filosofică pe care i-a dat-o Mircea Florian 23), primul concept, acela de operă, fiind cel dominant. Un atare raport face, credem, dreptate deopotrivă celor două dimensiuni ale personalității lui Mircea Vulcănescu, lăsînd totodată libertatea meritelor ascensionale
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
din penultima pagină a volumului, între atîția "cercetători umili" din revistele de specialitate sau, probabil, între "o seamă de alți gînditori, care de asemenea lucrează asiduu în diferitele domenii ale filosofiei" (v. p. 435). 23 v. Mircea Florian, "Prefața", la Recesivitatea ca structură a lumii, vol. I, Editura Eminescu, București, 1983, pp. 41-44. 24 v. Constantin Noica, "Amintiri despre Mircea Vulcănescu", în Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței. Pentru o nouă spiritualitate filosofică, vol. I, Editura Eminescu, București, 1996, p. 7
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Școalelor, București, 1947. Florian, Mircea, Îndrumare în filosofie, Editura Științifică, București, 1992. Florian, Mircea, Metafizică și artă, Editura Echinox, Cluj, 1992. Florian, Mircea, Scrieri alese, Editura Academiei, București, 1968. Florian, Mircea, Misticism și credință, Editura Minerva, București, 1993. Florian, Mircea, Recesivitatea ca structură a lumii, vol. I, II, Editura Eminescu, București, 1983, 1987. Fondane, Benjamin, Ființa și cunoașterea, Editura "Ștefan Lupașcu", Iași, 2000. Frăteanu, Vasile, "Lucian Blaga, un model metafizic", în vol. Eonul Blaga. Întâiul veac, Editura Albatros, București, 1997. Ghideanu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
430 Ștefan Afloroaei, Lumea ca reprezentare a celuilalt, p. 79. 431 Ibidem, p. 72. 432 Ștefan Afloroaei, Întâmplare și destin, p. 67. 433 Ibidem, pp. 124-132. 434 Ștefan Afloroaei, Lumea ca reprezentare a celuilalt, pp. 66-67. 435 Vezi Mircea Florian, Recesivitatea ca structură a lumii, vol. I, II, Editura Eminescu, București, 1983. 1987. 436 Pe această temă, am scris un articol intitulat " Urmele metafizice ale unui mit cosmogonic românesc", publicat în Analele științifice ale Universității "Al. I. Cuza" din Iași, seria
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în „genes“ de către Wilhelm Johannsen). Pentru a-și susține teoriile legate de pangene, De Vries efectuează în 1890 o serie de experimente de hibridizare a mai multor specii de plante. Necunoscând lucrările lui Mendel, el folosește legile de dominanță și recesivitate, segregare și asortare independentă, pentru a explica rata de 3:1 a fenotipurilor în a doua generație. De Vries a definit mutațiile ca fiind modificări bruște, care în dinamica evoluțiilor speciilor vegetale și animale (în filogenie) pot apărea mai frecvent
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
literar: informația predomină. Distribuția elementelor de structură trădează Însă viziunea autorului despre Întreg secolul literar francez. Deși nu are veleități de teoretician, vrînd-nevrînd, el propune o sinteză, subîntinsă de o prea puțin explicit mărturisită viziune istorică. Dominique Viart crede În recesivitate. El nu este, adică, hegelian sau posthegelian, ci, dezabuzat, propune, cantemirian, “măriri” și ”decăderi”. Depresiunile ar fi trei, plasate cronologic la Început de secol (1), post-existențialismul (2) și sfîrșitul de secol (3), adică prezentul. Rămîn două culmi, atinse În preajma celui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu a fost chiar o morală a plăcerii (hedonismul). (...). În adevăr fericirea se deosebește de plăcere prin durată și de mulțumire prin calitatea ei. S-a definit just fericirea ca ansamblul condițiilor permanente de plăcere, față de plăcerile izolate și trecătoare". Recesivitatea ca structură a lumii, Editura Eminescu, București, 1983, vol. II, p. 148. 2 Denis De Rougemont ne avertizează: Căzut dintre cele veșnice, Satana vrea infinitul. Căzut dintru ființă, dintru ,,a fi", el vrea să aibă, tinde spre ,,a avea". Însă
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
sau demisia moralei practice, dar și criza moralei teoretice. Criza moralei ca viață este criza moralei ca știință, fiindcă în fața valului de amoralism contemporan, gândirea etică nu a izbutit să descopere fundamentul solid al Binelui, justificarea logică a Meritului moral". Recesivitatea ca structură a lumii, Editura Eminescu, București, 1983, vol. II, p. 9. 55 Adam Smith afirmă: ,, Dat fiind că nu avem cum să experimentăm ce simt alții, nu ne vom da seama de felul în care ei sunt afectați decât
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Dominantă în genetică este (la nivelul genei) o relație de afinitate între alelele unei gene prin care o alela poate să mascheze (atenueze) expresia fenotipica a altei alele existente într-un locus. Inversul dominantei se numește în acest caz recesivitate, adică o stare de alela, în care alela se manifestă fenotipic numai dacă nu este prezentă (prin acțiune) o altă alela. Dominantă apare pentru că genă dominantă e transpusa în proteine mult mai eficient decât cealaltă. Relațiile interalelice sunt relațiile genotipice
Dominanță și recesivitate genetică () [Corola-website/Science/319793_a_321122]
-
este considerată ca alela dominantă iar alela "a" că alela recesiva, prezența alelei "A" mascând expresia fenotipica a alelelei "a". Manifestarea fenotipica a alelei "a" se va putea observa doar la organismele homozigote cu genotipul "ăă". Relațiile de dominantă și recesivitate sunt relații care se stabilesc datorită interacțiunii între două alele și nu sunt proprietăți intrinsece ale alelelor: în multe situații una și aceeași alela poate fi dominantă față de o alela și recesiva față de altă alela. Genele sunt poziționate pe cromozomi
Dominanță și recesivitate genetică () [Corola-website/Science/319793_a_321122]
-
din două populații celulare ce se diferențiază prin alelele genelor gonozomale exprimate. Fiecare dintre aceste alele se va exprima la nivel celular indiferent dacă în alt context genotipic ele sunt dominante sau recesive. În acest caz conceptul de dominantă și recesivitate nu se mai aplică alelelor genelor situate pe cromozomul X (cu excepția celor localizate în regiunile pseudoautozomale). La sexul heterogametic (spre exemplu la bărbații 46,XY) este prezentă doar o singură alela pentru fiecare din genele situate pe gonozomi, alele care
Dominanță și recesivitate genetică () [Corola-website/Science/319793_a_321122]
-
care se vor exprima fenotipic indiferent dacă în alt context genotipic ele sunt dominante sau recesive. Dominantă unei alele mutante față de alela normală, numită și alela sălbatică ("wild type" în engleză), se realizează print-un mecanism de câștig de funcție: Recesivitatea unei alele mutante față de alela normală, numită și alela sălbatică (wild type în engleză), se realizează print-un mecanism de pierdere a funcției: O genă poate determina unul sau mai multe caractere, alele mutante putând determina variante ale caracterului sau
Dominanță și recesivitate genetică () [Corola-website/Science/319793_a_321122]
-
semnificativ creativi sunt: Mircea Florian, Constantin Noica, Anton Dumitriu, Mihai Șora (n. 1916), Petre Țuțea (1902-1991), Alexandru Dragomir (1916-2002). Mircea Florian a scris în anii 1960 în singurătate, un sistem de filosofie prezentat într-un tratat de două volume numit "Recesivitatea ca structură a lumii". Inspirat de o analogie cu biologia genetică, Florian ajunge la concluzia că experiența este caracterizată de o invarianță, relația de recesivitate ce se păstrează între două concepte. Această relație nu este o relație de opoziție, precum
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
1960 în singurătate, un sistem de filosofie prezentat într-un tratat de două volume numit "Recesivitatea ca structură a lumii". Inspirat de o analogie cu biologia genetică, Florian ajunge la concluzia că experiența este caracterizată de o invarianță, relația de recesivitate ce se păstrează între două concepte. Această relație nu este o relație de opoziție, precum contrarietatea, nici de concordanță, ca subordonarea. Este o relație specială ce prezintă trăsături ale ambelor tipuri de relație inter-noțională cunoscute de logică. Este atât o
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
de această relație, unul este superior din punct de vedere ierarhic, numit conceptul „domninant”, și altul care, deși este ierarhic inferior, este ontologic superior, numit conceptul „recesiv”. Florian arată că fiecare concept important al filosofiei aparține unei perechi ce reprezintă recesivitatea. El analizează câteva zeci de astfel de perechi, scriind pentru fiecare termen câte o micromonografie. Constantin Noica a devenit în această perioadă, de după eliberarea din închisoare, un metafizician continental de dimensiuni europene, fără îndoială unul dintre cei mai mari de la
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]