3,662 matches
-
Or, la acest capitol, lucrurile sunt, simplu spus, dezamăgitoare. Au trecut cele șase luni de acomodare cu puterea, dar situația băltește. Și, în fond, de ce fel de ,acomodare" era vorba, când în campanie până și ultimul activist de provincie îți recita programul de guvernare, de-ai fi zis că tocmai a ieșit din cabinetul ministerial? Dacă te uiți la felul în care pășesc pe culoarele Parlamentului sau la dezinvoltura cu care intră și ies din limuzine, ai zice că s-au
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
Ap|rarea lui Ion Iliescu pân| în pânzele albe cu dungi verticale. Vol.1, ediție de lux, legată în piele de cameleon. -Emil Constantinescu (fost Președinte al României): MIRON COZMA - ULTIMUL GUNOI AL ACESTEI SOCIET|}I, volum de poeme sentimentale recitate în primă audiție la emisiunea ,%" de la Realitatea Tv din seara zilei de 14 iunie. -Miron Cozma: ÎNDRUM|TOR TELEVIZAT DE LINGUȘIRE INDIRECT|, primul volum din colecția ,Eseuri psiho-filozofice", dedicat Președintelui Traian Băsescu. -Mircea Geoană: MAXIME ȘI CUGET|RI MEDICALE, Cap
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
fost abandon pasiv. Revoluția ca meserie e pusă în balanță cu dezlănțuire erotică în Intrigă și iubire. Față de lirica lui Schiller, recunoaște Steiner, nu poate fi decât subiectiv. De copil i-au sunat în urechi baladele, învățate pe de rost, recitate cu efect sonor. Luarea în posesie a lumii, cu mitologia ei elementară, s-a petrecut în ritmul versului creat de Schiller. El nutrește astăzi plăceri de erudit cufundându-se în lectura unor scrieri teoretice, concepute de autorul lui Don Carlos
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
cu absurdul. Or, legătura dintre aceasta și cei care ar trebui s-o încorporeze, adică să îi dea literalmente viață, nu e scoasă la iveală într-un mod organic. Efectul? Adio identificare. Actorii nu reușesc să devină personaje, par să recite un text care le e la fel de străin cum le-ar fi "Somnoroase păsărele". Din această cauză, nici umorul nu merge ca uns, dimpotrivă. Nichols se încăpățânează să transmită un mesaj sec și redundant care se grefează într-un mod complet
Violența de la ordinea zilei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11637_a_12962]
-
în poezie trebuie să fie multă ordine/ deja poetul-crainic-de-știri s-a demodat/ în poezie e politicos să arăți cu degetul/ și să fii indiscret/.../ fiecare poem e ultimul/ fiecare vers e penultimul/ o poetă bună trebuie să excite/ nu să recite/ să lingă cornee/ nu să privească la stele..." (Căsnicia unui șoarece cu tigrul ) Ca și la ceilalți poeți douămiiști, milenariști etc. și la Miruna Vlada întâlnim același eu narcisist, același limbaj dezinhibat și o imagistică viscerală, obsesia autenticistă, sexualitatea agresivă
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
în continuare naivi, iar pe alocuri chiar idioți, trebuie să pricepem că acolo, sus, nimeni nu a mâncat usturoi, deoarece straturile pentru leguma în cauză trebuiau făcute tocmai pe coama digurilor, iar acestea neexistând... Emoționat și fire de poet, prietenul recită imediat un poem creat pe loc, amintindu-mi de prolificitatea lui Adrian Păunescu: Diguri n-au existat! Au existat numai niște contracte fără licitație către Aquaproiect, și niște acuzații... Fiindcă banii pentru diguri au fost furați... Diguri n-au existat
Natură vie cu prim-ministru by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11735_a_13060]
-
fiind de Jean Genet, niște Baudelaire etc. Totuși, Truffaut a exclus câteva componente importante din cartea lui Bradbury, de exemplu cea religioasă. Filmul se încheie cu o imagine panoramică: o mulțime de oameni, singuri, deși în compania celorlalți, citind și recitând pasaje. Pare o reiterare a școlii peripatetice, neavând nimic în comun cu finalul lui Bradbury, care se încheie tăcut, cu protagonistul reamintindu-și Ecleziastul. Predominanța egalității, a vidării psihicului de emoții negative, rezultă în tratarea corpului ca pe un element
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
să mărturisesc, am fost mai tot timpul dezamăgit. În afară de câteva stratageme dramatice de mai mult sau mai puțin bun gust (lacrimile și vocea tremurândă, printre ele), George W. își dă parcă silința să îți arate că discursurile pe care le recită în public nu sunt scrise de el. E de notorietate faptul că în spatele acestor discursuri se află mai tot timpul "scriitori" profesioniști, președintele sau omul politic nefiind, de obicei, decât "instrumentul" transmisiei mesajului către public/electorat. Dar în cazul lui
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
poem, nici epopee, nici vreun hibrid între toate acestea. Această carte nu aparține nici unei specii literare. ș...ț Această carte este o sonată (în măsura în care cu niște cuvinte se poate construi o sonată), o sonată care se poate citi, se poate recita etc.“ Pariul lui Dan Zavulovich este, cu siguranță, îndrăzneț. Sonata da recitar este - să dăm, totuși, credit cuvintelor! - un poem în proză construit din câteva momente ale unei povești de dragoste, reluate discursiv și din puncte variate ale desfășurării lor
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
motrice. Amintirile sunt reproduceri modificabile prin experiență... Nemurirea... - (zic eu azi în ianuarie 2004) ar fi păstrarea neștirbită a acestei facultăți... Amintirea mea despre un eveniment vechi, evocat adesea, este, psihologic, reproducerea acestui eveniment, sau ecoul îndepărtat al ultimei povestiri (recit). Dar oare formula verbală ori scrisă în care el, evenimentul, se înfige, precum și imaginea prin care eu pot să traduc formula, sunt chiar atât de deosebite de actele obișnuite ale existenței ?... Ianuarie 2004. Abia acum, parcurgând notele acestui caiet jerpelit
Catren uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13025_a_14350]
-
Însă și de fapt, altceva am vrut să spun, sau altfel, că deja simt arzându-mi urechile de frica doamnei Nicholson pornită de la Bruxelles spre București în căruța de trăznete a Testviteanului, de sub coviltirul căreia se aude glasul zeului Marte recitând tunător: “Pesediști: «Păsat vă fac!/Încurcați pe-aicea treaba./ Și-mi mâncați pilaf degeaba -/Vă tai ciorba, vă dezbrac!»” Era în februarie și cred că Marte ăsta cam exagera cu dezbrăcatul, după ce că niște parlamentari - aleși dintre cei mai viteji dintre
De la extaz la agonie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13048_a_14373]
-
În toată țara și mi-a crescut inima de bucurie. Cu această ocazie l-am cunoscut pe președintele Asociației, domnul Emil Drăghici, și pe Mariana Gaiu și Vasile Cozan, vicepreședinți. L-am cunoscut pe primarul poet Ioan Belbe care a recitat și a primit un premiu. Mi-a oferit cartea de versuri SPIRALE ETERNE. Este autorul volumului «DACUL LIBER DIN OAȘ». Primarul cântăreț Nicolae Săbău a Înmânat de asemenea diplome. Au cântat renumitul ansamblu „Ciocârlia” (ce emoționant a răsunat Rapsodia Română
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
pe jos până la «33», restaurantul neoficial al scriitorilor bucureșteni. Se află pe Bd. Dacia lângă Piața Romană la stația autobuzului 33. Acolo avea loc un alt eveniment cultural - un recital de poezie și muzică, organizat de poetul Daniel Vorona. A recitat superb versuri alese un scriitor despre care nu știam nimic - respectiv Florentin Popescu (ce personalitate, ce poeme, ce discuții interesante!) iar muzica a fost la Înălțime. O seara de neuitat. Mai spre capătul unei mese «lunge» au stat Nae Georgescu
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
pe faleză. Era o seară în care luna plină răsărea din mare. Și veniseră la întâlnire cu un fost coleg de liceu, inginer piscicol sosit în delegație de la minister. Când, la orizont, o geană roșie se desprinse din mare, tipul recitase câteva versuri în franceză, apoi tradusese. Era vorba de o sultană care privea, din castelul ei de pe malul Bosforului, lucirea lunii printre valuri și... cam atât. O poezie, zicea, de Victor Hugo. Parcă auzise și ea ceva, de el, într-
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
instalase la masivul birou de la fereastra ce da spre celebra biserică - de care, desigur, auziseră până și americanii - și-i urase mult succes în slujba sa cea nouă. Nu-i dăduse nicio libertate, nu-i îngrădise niciun drept, nu-i recitase un pomelnic de îndatoriri. Nimic! Ca și cum el, Ivan Mihailovici Saproșkinov, se născuse gata învățat, adică pe certificatul lui de botez fusese scris nu numai numele ci și menirea lui în viață: funcționar clasa a II-a. De atunci nu-l
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
japonez sub care stăm acum își avea atelierul meșterul de stele, iar sub laur se întindeau imperiile ceții dinspre nordul tău moldav "Vezi ce rostești deasupra rîului, memoria lui e nemuritoare" cum versurile din Luceafăr pe care mi le-ai recitat în latină ca o presimțire a fiecărei vocale-regină, a fiecărei consoane-mareșal. azi am fost deodată în toate insulele pierdute: insula Ada Kaleh, Insula Șerpilor Insula Raiului și le-am salvat împreună pentru o dimineață în insula cea de toate zilele
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
mediteze asupra ei și el a rîs. "Nu-i o carte mare, dar are pagini admirabile", mi-a spus el. "De exemplu, partea finală, în care e vorba de quartetul Heilige Dankgesang al lui Beethoven". Spre uimirea mea, Mircea îmi recită în nemțește indicația completă înscrisă de Beethoven la începutul părții a treia: heilige Dankgesang eines Genesen an die Gottheit, in der lydischen Tonart. Ar vrea să reasculte acest quartet și îi promit că-i voi aduce un cd cu opus
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
Nicolae Tzone ea stă în miezul acestei pietre galbene și mî privește în ochi ea stă în miezul acestei pietre galbene și mă privește drept în ochi ea stă în miezul acestei pietre galbene și îmi recită poemele pe care cîndva cine știe cînd în care viață sau în care moarte le voi scrie ea stă în miezul acestei pietre galbene și îmi numără cuvintele nenăscute de sub limba veșnic neastîmpărată ea stă în miezul acestei pietre galbene
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
femeie care a însemnat ceva pentru viața lui Eliade. Am stat îndelung de vorbă cu Rica Stoicescu (fostă Botez) și printre altele am discutat și despre... Tudor Arghezi. "}in minte poezia care i-a plăcut cel mai mult. Mi-a recitat-o în seara aceea. Ascultă, Rica: "Iubirea noastră a murit aici Tu frunză cazi, tu creangă te ridici..." Interlocutoarea mea, aproape octogenară, cu o voce tremurândă îmi spune cu emoție în glas întreaga poezie Oseminte pierdute, făcând precizarea că o
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
Rica: "Iubirea noastră a murit aici Tu frunză cazi, tu creangă te ridici..." Interlocutoarea mea, aproape octogenară, cu o voce tremurândă îmi spune cu emoție în glas întreaga poezie Oseminte pierdute, făcând precizarea că o știe de la Mircea: i-a recitat-o de câteva ori. în Albumul Eliade am reprodus (la pagina 119) facsimilul dedicației de pe pagina de gardă a romanului Maitreyi: "D-lui Tudor Arghezi cu bucuria că ar putea să mă citească Mircea Eliade, aprilie 1993" Cine mai știe
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
cărți, premii, poze, un pian etc, care stârnesc emoția vizitatorului. Gazdele, deosebit de amabile și de cunoscătoare a vieții poetului, ne-au Însoțit prin camerele În care a trăit cel pe care Îl căutam, Îl vedeam cu ochii imaginației și Îl recitam În gând. Era duminică, 20 aprilie 2008 și numai cu o zi Înainte ne despărțisem de Cezar Ivănescu, care a plecat de la București la Iași și cine ar fi bănuit spre eternitate. Am mai vizitat și muzeul Ceasurilor din apropiere
Doi poeți si o casă memorială. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Science/76_a_348]
-
unei energii și voințe ieșite din comun, a reușit să-și termine studiile liceale și să absolve Academia Comercială din București. În anul 1958 a fost arestat de regimul comunist și trimis din nou la Aiud pentru faptul că a recitat la o petrecere între cunoscuți poezii de Radu Gyr și Nichifor Crainic, fiind turnat la securitate chiar de unul dintre cei prezenți la acel eveniment. A fost eliberat din detenție împreună cu mulți alți deținuți politici în urmă Decretului de grațiere
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
Începutul lui iulie, știam că voi găzdui o lună pe Veronica, soția profesorului universitar Ștefan Micle.” În zilele acestea din iulie 1889, când s a retras la Văratec, poeta se plimba, Își completa albumul cu poezii adnotate, primea oaspeți, cânta, recita. Povestește aceeași Maica Fevronia: „Intr-o seară, după ce umblase toată ziua hai-hui prin pădurile de brad ale Văratecului, fără să prânzească, o văd În amurg că sosește obosită, palidă, cu ochii Împăienjeniți, deabia putând să mai urce cele câteva scări
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
În cerdac.” Ea Își revine și-și continuă plimbările. În ultima zi din viață, pe 3 august 1889: ”A invitat ca niciodată pe toți cunoscuții din Văratec. Era bine dispusă. A cântat Steluța și Vezi rândunelele se duc. Apoi a recitat poezii de-ale ei și de-ale lui Eminescu. Pe la miezul nopții invitații s-au retras, iar Veronica a spus că-i obosită și că vrea să se odihnească...” Aici pare a se fi aflat cerdacul unde Eminescu contempla lumina
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
strică afacerile, căci o face și pe ea antipatică din cauză că se poartă imposibil, este violent cu toată lumea și spune tot felul de prostii, lăsînd impresia că este nebun.) După Palermo mă întorc la Scala pentru a pregăti și dirija 4 recite de „Cosi fan tutte”, apoi în Aprilie urmează la Napoli 4 recite de „Salomeea”, unde l-am angajat pe Spătaru în rolul lui Naraboth, apoi 2 concerte la Roma, apoi cîteva spectacole de operă (Falstaff sau Thaïs) la Palermo și
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]